In temeiul Legii nr. 29/1990 nu poate fi discutat conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi administrative, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al organului administrativ competent.
Prin sentinţa civilă nr. 364 din 16 decembrie 1999, Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a Civilă şi de Aministrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta I.E. în contradictoriu cu Primăria Voineşti şi D.V. ca rămasă fără obiect.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta I.E., arătând, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate, respectiv adresele nr. 2378/9.06.1999 şi 4555/9.11.1999 ale Primăriei Voinesti al căror conţinut nu o mulţumeşte, fiind evidente încălcările comise de primărie în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991.
Criticile formulate se constituie în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. pr. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Acţiunea înregistrată de reclamantă la data de 1.06.1999, pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Contencios Administrativ are ca obiect obligarea pârâţilor, Primăria Comunei Voineşti şi D.V. – primarul comunei, să-i răspundă la adresele înregistrate sub nr. 1380/1.04.1999 si 2378/28.05.1999.
Constatând că pârâţii au răspuns acestor adrese, instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind rămasă fără obiect.
în speţă, aşa cum se arată în motivul de recurs, nemulţumirea recurentei – reclamante nu a fost provocată de refuzul intimaţilor pârâţi de a-i rezolva cererile privind aplicarea legii nr. 18/1991, ci de conţinutul răspunsurilor care atestă faptul că nu pot fi prezentate decât documentele care se găsesc în arhiva Primăriei Voineşti şi o privesc pe recurenta-reclamantă I.E., iar nu şi cele aflate în arhivele altor instituţii (precum O.C.O.T.A. Dâmboviţa ori Primăria Malu cu Flori), ori care privesc terţe persoane (precum M.R. sau P.B.).
în temeiul Legii nr. 29/1990 nu poate fi discutat conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi administrative, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al organului administrativ competent.
Faţă de considerentele expuse, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 11 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 107/2000)
