Condiţiile generale de acordare a regimului preferenţial şi dispoziţiile art. 32 din Protocolul privind definirea noţiunii de „produse originale” ratificat prin O.U.G. nr. 192/2001.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2270 din 25 noiembrie 2011
Prin Sentința nr. 481 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș-Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 412/102/2010, instanța a respins cererea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Mureș și A.N.A.F., A.N.V., D.R.V. Brașov, ca fiind neîntemeiată.
în motivarea acestei hotărâri s-a arătat că prin Decizia nr. 221/04.09.2009, privind soluționarea contestației depuse de reclamantul G.M. împotriva actului constatator nr. 630/7.11.2005 precum și a procesului verbal nr. 162/7.11.2005 privind calculul accesoriilor pentru neplata/nevărsarea la termen a obligațiilor față de bugetul de stat, s-a respins contestația ca fiind neîntemeiată.
Instanța a reținut că, pentru autoturismul introdus în țară de reclamant s-a A.at un regim tarifar preferențial, pe baza datelor înscrise în certificatul EUR 1, nr. A 288603.
în urma controlului a posteriori efectuat pentru certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1, nr. A 288603, administrația germană prin adresa nr. Z4215F-10300/03/1/09.09.2005 a comunicat faptul că, exportatorul din caseta 1 nu a depus documente pentru a dovedi originea vehiculului astfel că, nu se poate confirma că, vehiculul în cauză este originar în sensul Protocolului 4 al A.ului România – U.E.
Potrivit art. 105 din regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001 preferințele tarifare stabilite prin Acordurile ori convențiile internaționale se Acordă la depunerea certificatului de origine a mărfurilor.
De asemenea, instanța a mai reținut că, pentru a beneficia de preferințele tarifare instituite de protocolul ratificat prin O.U.G. nr. 192/2001, aprobată prin legea nr. 151/2002, amendat prin O.U.G. nr. 2/2003, este obligatorie prezentarea certificatului doveditor al originii mărfii.
Prin faptul că, exportatorul din caseta 1 nu a depus documente pentru a dovedi originea vehiculului, a infirmat în mod implicit autenticitatea și valabilitatea documentului ce atesta originea bunului.
Astfel că, din simplul fapt că autoritatea statului exportator nu și-a însușit și confirmat actul, certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1, nr. A288603, instanța a reținut că, potrivit art. 107 din H.G. nr. 1114/2001, pârâta în mod corect, prin efectul legii, a retras regimul vamal preferențial Acordat, în considerarea unui document lipsit de valabilitate și a luat măsuri de recuperare a datoriei vamale, prin întocmirea actelor atacate.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.M., solicitând modificarea hotărârii atacate și admiterea plângerii formulate împotriva Deciziei nr. 221/4.09.2009, a actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr. 630/07.11.2005 precum și a procesului verbal nr. 162/7.11.2005 și anularea acestora ca nelegale.
în motivarea recursului s-a arătat că, potrivit art. 16 din Protocolul ratificat prin O.U.G. nr. 192/2001, anexa la Acordul European dintre România și Comisia Europeană, unul dintre modurile de a beneficia de prevederile Acordului (regim vamal preferențial) îl constituie prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, certificat ce se poate elibera, fie în condițiile prevăzute de art. 17 (certificat inițial), fie în condițiile prevăzute de art. 18 din Protocol (certificat eliberat a posteriori).
S-a arătat că certificatul EUR 1 inițial emis la cererea exportatorului nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
Prin referatul motivat emis de BV Tg-Mureș înregistrat sub nr. 15029/18.04.2007 se menționează că exportatorul menționat în caseta 1 nu a depus documente pentru a dovedi originea autovehiculului. Nu se poate confirma că autovehiculul acoperit de certificatul menționat este originar în sensul Protocolului nr. 4 al Acordului România-UE. Autovehiculul acoperit de certificatul menționat nu beneficiază de regim tarifar preferențial, iar în decizia atacată este menționat faptul că nu a depus și cererea prin care exportatorul a solicitat eliberarea certificatului EUR 1 aferent autoturismului importat și nici nu a depus documente care să ateste caracterul originar al produselor.
Conform certificatului EUR 1 depuse la dosar, este atestată, fără putință de tăgadă, proveniența autoturismului importat ca fiind din Uniunea Europeană, astfel că până la înscrierea acestuia în fals, originalul depus la autoritatea vamală, face dovada deplină a susținerilor recurentului, astfel că sumele stabilite în sarcina acestuia sunt nefondate.
S-a arătat că dacă se dorea să fie verificată cererea exportatorului, trebuiau solicitate date de la autoritatea emitentă a certificatului EUR 1 pentru că acesta nu este eliberat decât în anumite condiții, iar dacă se dorea să se verifice caracterul originar al autoturismului pentru a beneficia de un tratament vamal preferențial, de la producător se puteau obține aceste date.
Din conținutul documentelor avute în vedere la pronunțarea soluției de respingere a plângerii nu rezultă însă că Vama germană, ar fi confirmat că Certificatul de origine nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate prevăzute de Protocolul 4, ci a precizat că exportatorul nu a mai putu dovedi dacă mărfurile sunt de origine comunitară.
în ce privește exportatorul s-a mai amintit și faptul că, după obținerea Certificatului EUR 1, s-a solicitat exportatorului un nou certificat EUR 1 a posteriori pentru a vedea dacă autoturismul este de origine comunitară. Exportatorul nu a răspuns astfel că autoritățile române au considerat că recurentul este obligat la plata taxelor stabilite în plus.
Prin adresa nr. 2644/10.05.2010 eliberată de T. SRL Dealer Volkswagen, recurentul a probat că autoturismul marca AUDI A6 a fost fabricat în Germania în 6.12.2000 și livrat în Neckarsulm Germania la 24.01.2011.
Intimata Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat în motivarea întâmpinării faptul că, întrucât nu s-a putut dovedi că bunul importat de contestator este de origine comunitară, în conformitate cu prevederile Protocolului privind definirea noțiunii de „produse originare” ori metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de-o parte, ori Comunitățile Europene ori statele membre ale acestora, pe de altă parte, regimul tarifar preferențial nu poate fi A.at.
Astfel, în speță, sunt incidente prevederile art. 107 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin H.G. nr. 1114/2001 care prevede că, în toate cazurile în care în urma verificării dovezilor de origine rezultă că Acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare.
S-a arătat că în mod legal organele vamale române au dispus retragerea preferințelor tarifare inițial Acordate reclamantului și calcularea drepturilor vamale datorate.
Referitor la susținerea contestatorului privitoare la faptul că la importul autoturismului au fost achitate taxele aferente și fiind vorba despre un autovehicul fabricat în Germania, sunt incidente prevederile Protocolului nr. 4/1993 încheiat între România și statele membre ale Comunității Europene 1.02.1993, conform cărora toate autoturismele ce provin din aceste state beneficiază de regim tarifar preferențial, se reține că procedura de control a posteriori presupune o verificare amănunțită a originii mărfurilor, urmare căreia se validează/invalidează certificatul de origine. Deci s-a dovedit că bunul nu provine din Comunitatea Europeană.
în recurs, recurentul a depus la dosar cererea adresată M.F.P. A.N.A.F., Autoritatea Națională a Vămilor și înscrisurile însoțitoare ale acestei cereri.
Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate și a prevederilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a reținut următoarele:
Situația de fapt necontestată de părți este aceea că reclamantul a importat în anul 2003 un autoturism marca AUDI A6 pentru care a prezentat certificatul EUR 1 seria A nr. 288603 emis de Vama Centrală din Dusseldorf Germania la data de 8.09.2003. în baza acestuia a beneficiat de un regim vamal preferențial pentru bunuri din țările Comunității Europene.
Declanșând controlul a posteriori cu privire la certificatul EUR 1, Biroul Vamal Tg-Mureș a primit de la autoritatea vamală germană adresa nr. Z4215F-10300/3-01/9.09.2005 în baza căreia a apreciat că nu este aplicabil regimul vamal preferențial.
Astfel, s-a încheiat actul constatator nr. 630/07.11.2005 pentru suma totală de 10.290 lei cu titlu de taxe vamale, accize și TVA, precum și procesul-verbal nr. 162/7.11.2005 prin care s-au calculat accesorii – dobânzi și penalități de întârziere aferente acestor obligații.
Reclamantul a formulat contestație împotriva actelor administrativ-fiscale, care a fost respinsă prin Decizia nr. 221/4.09.2009 emisă de D.G.F.P Mureș-Biroul Soluționări Contestații.
în esență s-a considerat că Certificatul EUR 1 prezentat nu poate fi considerat autentic, câtă vreme nu este dovedit că bunul provine din Comunitatea Europeană. S-a susținut și faptul că exportatorul menționat în caseta 1 a certificatului nu a cerut eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor.
Dacă se pot reține apărările pârâtelor-intimate cu privire la condițiile generale de Acordare a regimului preferențial, nu trebuie eludate dispozițiile art. 32 din Protocolul privind definirea noțiunii de „produse originare” ratificat prin O.U.G. nr. 192/2001, potrivit cărora dovezile de origine pot fi verificate ulterior, prin sondaj sau în cazul existenței unor suspiciuni. în acest sens potrivit pct. 5 al articolului menționat, autoritățile vamale ale țării exportatoare vor informa autoritățile țării importatoare asupra rezultatelor verificării, iar aceste rezultate trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din comunitate și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în protocol.
Răspunsul inițial comunicat de autoritățile vamale germane cuprinde doar mențiunea că exportatorul indicat în certificat nu a solicitat eliberarea acestuia, dar nu se contestă autenticitatea certificatului EUR 1 prezentat și nici nu se indică cu certitudine că autoturismul în cauză nu ar fi originar din Comunitatea Europeană.
în urma solicitărilor ulterioare ale recurentului s-a obținut din partea autorităților germane, în speță Vama Centrală Dusseldorf, verificarea dovezilor de avantaj prin sistem profesional.
în acest sens, în baza Declarației de furnizor pentru mărfuri de proprietate de proveniență profesională Anexa I la VO (CE) nr. 1207/2001 emisă de AUDI Centrul Dusseldorf, Oficiul Vamal Principal Dusseldorf certifică la data de 17.10.2011 faptul că este atestat caracterul de proveniență.
în raport cu toate aceste considerente, se impune admiterea recursului reclamantului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii formulate de reclamantul G.M. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională Vamală Brașov și D.G.F.P. Mureș și anularea Deciziei 221/4.09.2009 emisă de D.G.F.P. Mureș, a Actului constatator nr. 630/07.11.2005 emis de Direcția Generală a Vămilor și a Procesului verbal nr. 162/7.11.2005 emis de Direcția Regională Vamală Cluj-Biroul Vamal Tg-Mureș.
