Suma prevăzută cu titlu de capital social reprezintă nivelul valoric al acestuia, urmând ca unitatea nou înfiinţată, în limita respectivă, să preia mijloacele fixe şi circulante.
Hotărârea Guvernului constituie titlu referitor la capitalul social.
(Secţia comercială, decizia nr. 91/10.02.1994)
Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti a respins cererea prin care S.C. “I.” – S.A. a cerut radierea din a S.C. “S.L.” – S.A, motivat de faptul că această ultimă unitate nu ar avea constituit capitalul social.
împotriva menţionatei încheieri S.C. “I.” – S.A. a formulat recurs (care, în baza art. 3 alin. 3 din Legea nr. 59/1993, a fost considerat apel), soluţionat prin respingerea acestuia de către T.M.B. – secţia comercială, prin decizia civilă nr. 1809/9.09.1993.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială, prin decizia nr. 30/ 24.11.1993, a admis recursul declarat de S.C. “I.” – S.A. împotriva deciziei civile nr. 1.809/9.09.1993, pe care a casat-o în întregime, cu trimiterea cauzei la această instanţă pentru rejudecarea apelului, motivat de faptul că decizia recurată este nulă, deoarece completul care a soluţionat cauza nu a fost constituit potrivit dispoziţiilor legale.
Ca urmare, potrivit art. 315 alin. 2 Cod proc. civilă, hotărârea fiind casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata apelului va reîncepe cu analizarea tuturor motivelor formulate în cererea respectivă.
în motivarea apelului se susţine, în esenţă, că H.G. privind aprobarea divizării S.C. “I.” S.A. Bucureşti, a stabilit, drept capital social (pentru societatea nou înfiinţată), suma de 28,1 milioane lei, care însă reprezintă nivelul valoric al capitalului social, nu şi existenţa efectivă a acestuia, pentru că acest capital trebuia să fie constituit.
în legătură cu acest punct, se mai susţine că, pentru constituirea capitalului, era necesar ca şi mijloacele fixe şi circulante să fie în mod cert determinate, operaţiune care se realizează între părţi, prin predare-primire, consemnată într-un protocol, aprobat de organele competente.
Critica este neîntemeiată.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, capitalul social de 28,1 milioane lei reprezintă nivelul valoric al capitalului social al unităţii nou înfiinţate, urmând ca, în limita respectivă, să se preia mijloacele fixe şi circulante.
La data de 26.04.1993, S.C. “I.” – S.A. a predat sediul în spaţiul din teritoriu, iar în protocolul încheiat la 10.05. şi, respectiv, 13.05.1993, s-au centralizat spatiile transferate la S.C. “S.L.” – S.A.
Aşa cum rezultă din cererea de înscriere de menţiuni, s-a stabilit că suma de 28,1 milioane lei a revenit S.C. “S.L.” – S.A. Bucureşti, şi reprezintă un total de 2.810 acţiuni, în valoare de 1.000 lei fiecare, astfel că nu se poate reţine critica formulată.
împrejurarea că protocolul respectiv nu a fost semnat de către Consiliul împuterniciţilor Mandataţi ai Statului este lipsită de relevanţă, întrucât acest protocol a fost semnat de conducătorul unităţii şi, contrar celor pretinse prin apel, din nici un act nu se poate reţine nulitatea unei astfel de semnături.
Se mai susţine (în apel) faptul că neîndeplinirea condiţiilor privind constituirea capitalului social, precum şi preluarea pasivului şi activului pe bază de protocol, duce la concluzia că S.C. “S.L.” – S.A. nu dispune de capitalul declarat, că întregul capital este încă proprietatea S.C. “I.” – S.A., şi că, deci, cererea formulată de această unitate, având ca obiect radierea, ar fi întemeiată.
Susţinerea reiterează celelalte motive de apel, şi nu se poate primi ca fiind întemeiată.
Aşa cum a reţinut încheierea atacată şi înregistrată la nr. 39.792/ 18.08.1993 în Registrul Comerţului Bucureşti, intimata a fost înfiinţată prin H.G. nr. 55 din 14.10.1992, şi înscrisă ca atare la Registrul Comerţului Bucureşti, cu capitalul social de 28,1 milioane lei, Hotărârea Guvernului constituind astfel titlul intimatei referitor la capitalul social.
Toate împrejurările învederate de apelantă, în sensul că, nu s-a procedat concret la predarea primirea activului societăţii, sunt lipsite de relevanţă, deoarece aceste activităţi nu au putut fi efectuate, din culpa efectivă a apelantei. Din ansamblul probelor dosarului rezultă, cu evidenţă, starea conflictuală existentă între părţi, cât şi refuzul permanent al S.C. “I.” S.A. de a efectua celelalte activităţi care îi reveneau, potrivit legii, referitoare la predarea-primirea în concret a activului societăţii.
Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel că apelul va fi respins ca atare.
