Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului nu este îndrituit să infirme, pe calea sumară a cererii de radiere, o hotărâre definitivă a instanţei competente.
(Secţia comercială, decizia nr. 455/27.05.1996).
Prin cererile înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti la data de 7.07.1995 şi, respectiv, 12.01.1996, reclamanţii M. M., S. S, T. L, Cooperativa O. şi Cooperativa G. au solicitat că, prin hotărâre judecătorească, să se dispună radierea din a S.C. “A. P.” – S.A.
Prin încheierea din data de 27.02. 1996, judecătorul delegat a admis cererile formulate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că societatea comercială pârâtă a fost nelegal constituită, nefiind îndeplinite condiţiile esenţiale ale legii, respectiv dispoziţiile privitoare la actele de constituire, şi anume: hotărârea adunării generale a acţionarilor, statutul şi contractul societăţii comerciale (care reprezintă voinţa acţionarilor pentru asociere), capitalul social, modul de constituire al acestuia, deţinerea şi împărţirea pe acţiuni, nu există cenzori, iar capitalul social nu a fost vărsat. De asemenea, s-a reţinut că prin hotărârea judecătorească nu s-a dispus înmatricularea societăţii în Registrul Comerţului, efectele juridice ale înmatriculării diferenţiindu-se de cele ale înregistrării unei cereri.
împotriva acestei încheieri a declarat apel S.C. “A. R” – S.A., criticile vizând faptul că atât timp cât înmatricularea societăţii s-a dispus de instanţa de judecată prin hotărârea de autorizare a funcţionării, radierea se mărgineşte să desfiinţeze înscrierea viciată din Registrul Comerţului, fără ca actul jurisdicţional de bază (hotărârea de autorizare) să fie afectată, judecătorul delegat nefiind îndrituit să infirme indirect, pe calea sumară a cererii de radiere, o hotărâre definitivă a instanţei competente. în fine, apelanta precizează că înscrierea în Registrul Comerţului s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 18 raportat la art. 15 din Legea nr. 26/1990, care se referă, în mod expres, la posibilitatea legală a organizării unei cooperative sub forma unei societăţi comerciale, neexistând motive de radiere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
în ce priveşte calea de atac împotriva încheierii judecătorului delegat, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, încheierea judecătorului delegat poate fi atacată cu recurs, la tribunal, în termen de 15 zile de la data pronunţării.
Cu referire la acest text, se reţine că, prin modificările aduse de Legea nr. 59/1993, recursul prevăzut de Legea nr. 26/1990 a devenit apel şi se judecă la tribunal, iar hotărârea dată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, ce se judecă la curtea de apel.
Cu privire la motivaţia încheierii prin care s-a dispus radierea, tribunalul reţine că înmatricularea societăţilor comerciale guvernate de Legea nr. 31/ 1990 se efectuează fără intervenţia judecătorului, singurul temei juridic al înregistrării fiind, în sensul art. 20 alin. 1, dispoziţia instanţei judecătoreşti care a autorizat funcţionarea entităţii colective în cauză.
Semnificaţia atribuită astfel art. 20 alin. 1 serveşte, deopotrivă, spre a delimita competenţa în faza înfiinţării societăţilor comerciale, între judecătorul delegat şi instanţa judecătorească, în cadrul art. 6 din Legea nr. 26/1990.
Or, din dispozitivul sentinţei civile nr. 167 din 20.03.1991 rezultă, fără putinţă de tăgadă, că s-a dispus înmatricularea societăţii în termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 26/1990, deosebirile de nuanţă, subliniate prin încheierea atacată, neputând fi interpretate decât în acest sens. De altfel, depăşindu-şi atribuţiile, judecătorul delegat, prin încheierea de la 14.09.1992, a dispus înmatricularea societăţii intimate.
Este adevărat că efectele juridice ale înmatriculării se diferenţiază de cele ale înregistrării unei cereri dar, în speţă, prin cerinţele formulate, s-a solicitat radierea societăţii.
Or, din examinarea prevederilor Legii nr. 26/1990 şi ale Legii nr. 31/ 1990, rezultă că atribuţiile Oficiului Registrului Comerţului sunt limitate la evidenţa persoanelor fizice sau juridice care exercită, în mod obişnuit, acte de comerţ şi la asigurarea publicităţii înmatriculărilor şi a menţiunilor existente în registrele sale. înmatricularea societăţilor comerciale se efectuează la cererea acestora, pe baza contractului de societate, a sentinţei prin care instanţa a autorizat funcţionarea societăţii şi a dovezii privind publicarea actelor în Monitorul Oficial.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru funcţionarea societăţii, deci şi condiţia vărsării capitalului social, a realizării acordului de voinţă, a modului de împărţire a capitalului social, a valorii nominale a unei acţiuni şi a celorlalte clauze ale contractului şi statutului societăţii, revine instanţei judecătoreşti, şi nu Oficiului Registrului Comerţului.
Acest lucru rezultă din dispoziţiile imperative ale Legii nr. 31/1990.
în ceea ce priveşte controlul pe care judecătorul delegat îl efectuează în baza art. 8 din Legea nr. 26/1990, aceasta se referă la legalitatea înscrierilor în registru a tuturor datelor cerute expres de lege, pe baza celor declarate de comerciant în cererea de înmatriculare, iar în cadrul cererilor de radiere nu are competenţa, cum s-a procedat în speţă, să verifice unele condiţii cerute de lege pentru autorizarea funcţionării societăţii (o atare verificare revenindu-i, exclusiv, instanţei de judecată).
Motivarea radierii societăţii apelante de către judecătorul delegat are aspectul unui control efectuat asupra hotărârii instanţei judecătoreşti definitive, ceea ce este în neconcordanţă cu principiile dreptului procesual civil.
Faţă de cele arătate, tribunalul constată că soluţia pronunţată prin încheierea atacată nu poate fi primită, judecătorul delegat nefiind îndrituit să infirme, indirect, pe cale sumară a cererii de radiere, o hotărâre definitivă a instanţei competente.
Pe cale de consecinţă, apelul urmează a fi admis.
Notă: Cu privire la Legea nr. 26/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 17. în legătură cu Legea nr. 59/1993, a se vedea nota de la speţa nr. 70. Referitor Ia Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de Ia speţa nr. 23.
