Art. 25 din Legea nr. 26/1990 nu acordă judecătorului delegat competenţa de a verifica temeinicia şi legalitatea unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care s-a admis cererea de autorizare a funcţionării unei societăţi comerciale.
Aşa fiind, urmează a fi respinsă cererea de radiere a unei ce a fost înmatriculată.
(Secţia comercială, decizia nr. 179/10.03.1992)
Prin încheierea de Ia 9.01.1992, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti a admis cererea formulată de numitul T.V şi a dispus radierea S.C. „T.” S.R.L, înregistrată în Registrul Comerţului, având asociat unic pe C.C.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul delegat a reţinut că apare nelegală funcţionarea societăţii reorganizată în formă nouă – S.R.L, cu un singur asociat, prin nesocotirea voinţei celuilalt sau în lipsa unei legale excluderi a acestuia din asociere.
S-a reţinut, de asemenea, că urmează ca T.V, care a solicitat radierea S.C. „T.” – S.R.L, să aleagă între a sili cealaltă parte contractantă la executarea obligaţiunii de asociere sau a desfiinţa contractul, cu daune.
Prin recursul declarat, S.C. „T.” – S.R.L. susţine că încheierea este nelegală, întrucât judecătorul delegat şi-a depăşit atribuţiile, neavând căderea să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti de înmatriculare a societăţii, ci era competent să verifice doar legalitatea operaţiunii de înmatriculare a societăţii, în temeiul art. 8 din Legea nr. 26/ 1990.
Se susţine, de asemenea, că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi faţă de împrejurarea că s-a reţinut calitatea de asociat a petentului la fosta întreprindere mică T.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că, prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti, sub nr. 15.953/ 30.10.1991, numitul T.V. a făcut plângere împotriva înmatriculării, solicitând radierea S.C. „T.” – S.R.L. Bucureşti.
Prin încheierea de la 9.01.1992, judecătorul delegat Ia Oficiul a admis cererea şi a dispus radierea societăţii.
Examinând temeinicia şi legalitatea soluţiei dată cererii de radiere de către Oficiul Registrului Comerţului, tribunalul reţine următoarele:
Potrivit prevederilor Legii nr. 26/1990, Oficiul Registrului Comerţului se organizează şi funcţionează pe lângă fiecare Cameră de Comerţ şi Industrie Teritorială, iar atribuţiile sale sunt limitate la:
1. ;Evidenţa persoanelor fizice sau juridice care exercită, în mod obişnuit, acte de comerţ, şi a actelor şi faptelor supuse înregistrării, săvârşite de acestea, în cursul activităţii şi la încetarea comerţului, şi
2. ;Asigurarea publicităţii, în condiţiile legii, a înmatriculărilor şi menţiunilor existente în registrele sale.
Atribuţiile de evidenţă se realizează, în limitele prevăzute de art. 4, 24 şi 34 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1 şi 13 şi urm. din Legea nr. 26/1990, prin înmatricularea comercianţilor, înainte de începerea comerţului, înmatriculare care se face la cererea acestora, în mod diferenţiat, şi anume, în cazul societăţilor în nume colectiv sau în comandită simplă, pe baza contractului de societate şi a dispoziţiei dată de judecătorul de la instanţa în a cărei rază teritorială îşi va avea sediul societatea, iar în cazul societăţilor pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată, pe baza contractului de societate şi a sentinţei civile prin care instanţa judecătorească a autorizat funcţionarea societăţii, în ambele situaţii fiind necesară şi dovada că s-au solicitat, în condiţiile legii, formele de publicitate în Monitorul Oficial.
în toate cazurile, verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru funcţionarea societăţii revine judecătorului sau, după caz, instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială urmează să funcţioneze societatea.
Art. 25 din Legea nr. 26/1990 nu acordă judecătorului delegat competenţa de a verifica temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti definitive.
în speţă, petentul T.V. a cerut radierea înmatriculării S.C. „T.” – S.R.L, pretinzând că şi el este asociat.
înmatricularea societăţii s-a făcut în baza hotărârii judecătoreşti nr. 818/ S.C. din 14.05.1991 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, care a autorizat funcţionarea S.C. „T.” – S.R.L, cu asociat unic C.C, societate comercială constituită prin reorganizarea întreprinderii T, astfel că, din analiza actelor, rezultă că T.V. nu a făcut parte din întreprinderea mică.
Conform prevederilor art. 86 din Codul comercial, cu care se completează Decretul-lege nr. 54/1990, cât şi prevederilor din anexa 8 a Hotărârii Guvernului nr. 1.021/1990, actul de asociere trebuie să fie întotdeauna materializat printr-un înscris, ce trebuie autentificat de judecată.
Notă: Prevederile art. 77-220 din Codul comercial au fost abrogate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Cu privire la Legea nr. 26/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 17. Referitor la Decretul-lege nr. 54/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 36. în legătură cu Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23. Hotărârea Guvernului nr 1.021/1990 privind condiţiile de plată a cotei subscrise de România la capitalul Corporaţiei Financiare Internaţionale şi numirea guvernatorului şi supleantului său, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 96 din 15 mai 1992.
