Nu poate fi avută în vedere renunţarea la judecată dacă manifestarea de voinţă, în sensul art. 246 C. pr. civ., nu rezultă cu claritate din cererea scrisă sau orală a titularului dreptului.
Renunţarea la judecată formulată verbal de apărătorul petentului nu este valabilă, dacă apărătorul nu a fost împuternicit, prin specială, conform art. 69 C. pr. civ..
Prin decizia civilă nr. 148/R/14.02.2000, pronunţată în dosarul nr. 3.526/ 1999, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul formulat de recurentul reclamant-opozant “B.V.”, împotriva sentinţei civile nr. 562/26.07.1999 a Tribunalului Teleorman, în contradictoriu cu intimatul pârât opozant “P.V.”, şi în consecinţă, a casat hotărârea atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a admite recursul, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data pronunţării sentinţei civile nr. 562/1999 de către Tribunalul Teleorman, reclamantul pârât-opozant “B.V.” a renunţat la judecarea cererii sale, prin avocat, fără a fi prezent cu ocazia dezbaterilor şi fără ca la dosarul primei instanţe să fi existat o procură specială în sensul renunţării, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 69 C. pr. civ..
împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti a promovat contestaţie în anulare pârâtul-reclamant opozant “P.V.”, care a învederat instanţei învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, în temeiul art. 318 C. pr. civ., că, instanţa de recurs a ajuns la soluţia adoptată prin decizia contestată urmare a unei erori materiale.
Eroarea materială constă în faptul că nu s-a observat – de către instanţa de recurs – că la dosarul de fond al Tribunalului Teleorman (nr. 1.742/1999) la fila 42, se află cererea scrisă a numitului “B.V.”, în sensul renunţării la judecata opoziţiei sale.
Curtea, analizând actele dosarului, cuprinsul practicalei şi a motivării sentinţei civile nr. 562/26.07.1999, reţine că prima instanţă a luat act de renunţarea la judecată din partea lui “B.V.”, în baza declaraţiei verbale a apărătorului acestuia, partea nefiind prezentă cu ocazia dezbaterilor.
Cât priveşte cererea existentă la fila 42, nu a fost avută în vedere de instanţa de fond, neputându-se reţine, cu certitudine, că petiţia emană de la reclamantul opozant “B.V.”, nefiind certificate datele de identificare ale susnumitului.
De altfel, cu ocazia dezbaterilor din data de 28.06.2000, intimatul “B.V.” a contestat scrisul şi semnătura acestei petiţii.
Prin urmare, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 318 C. pr. civ., astfel încât, contestaţia în anulare a fost respinsă, ca nefondată. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)
