RENUNŢARE LA JUDECATĂ. CONDIŢII. PRINCIPIUL DISPONIBILITĂŢII


Art. 246 C. pr. civ., care consacră, în conformitate cu principiul disponibilităţii, dreptul reclamantului de a renunţa oricând la acţiune, fie verbal, în şedinţă, fie prin cerere scrisă, condiţionează, în alineatul ultim, acceptarea de către instanţă a acestei renunţări atunci când părţile au intrat în dezbaterea fondului, de învoirea celeilalte părţi.

Prin sentinţa nr. 4526/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a luat act de renunţarea reclamantei Societatea Comercială “S.H.A.” la judecarea capătului de cerere privind încuviinţarea executării hotărârii arbitrale, pronunţată de Curtea de Arbitraj a C.C.I. Geneva, din 27.09.1994, în contradictoriu cu pârâta “I.” – S.A.; a respins excepţia prescripţiei dreptului de a solicita recunoaşterea sentinţei arbitrale, a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia prescripţiei dreptului de a solicita încuviinţarea executării sentinţei arbitrale; a admis acţiunea şi a recunoscut sentinţa arbitrală menţionată, împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta. Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei, prin recunoaşterea hotărârii arbitrale străine, şi a respins cel de-al doilea capăt de cerere, privind dreptul de a cere încuviinţarea executării în România a acestei hotărâri, ca fiind prescris, conform art. 6 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că apelul este întemeiat cu privire la aprecierea naturii juridice a restrângerii obiectului cererii, aceasta făcându-se prin precizările depuse la termenul din 15.06.1999, iar în mod expres şi neechivoc, numai prin notele de concluzii depuse după încheierea dezbaterilor, că este fondată şi critica ce vizează inadmisibilitatea procedurală de a accepta această restrângere, în raport de prevederile art. 132 C. pr. civ. şi de momentul în care s-a efectuat.

Art. 246 C. pr. civ. consacră, în conformitate cu principiul disponibilităţii, dreptul reclamantului de a putea renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. El condiţionează, în alineatul ultim, acceptarea de către instanţă a acestei renunţări, atunci când părţile au intrat în dezbaterea fondului, de învoirea celeilalte părţi.

în speţă, apelanta nu a consimţit la renunţarea reclamantei la judecarea cererii sale, de încuviinţare a executării silite. (Judecator Liliana Crangasu)