RENUNŢAREA LA DREPTUL PRETINS. CONDIŢII


Potrivit art.69 alin.1 din Codul de procedură civilă, recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.

Art.247 alin.3 din prevede că renunţarea la drept se poate face în şedinţă sau printr-un înscris autentic. Cererea depusă la dosarul instanţei de fond prin care s-a solicitat să se ia act de renunţarea la dreptul pretins a fost semnată de administratorul societăţii comerciale şi are valoarea unui înscris autentic în sensul art.1171 din Codul civil.

Prin sentinţa civilă nr.1.527 din 3 iunie 2002, Tribunalul Teleorman – Secţia civilă, a respins cererea formulată de S.C. “X.” S.A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Turnu Măgurele şi M.N., primarul Municipiului Tumu Măgurele, luând act că reclamanta a renunţat la însuşi dreptul pretins.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 01.04.2002, reclamanta a depus la dosar o adresă prin care a comunicat Tribunalului Teleorman că a renunţat la dreptul pretins.

La data de 30.07.2002, reclamanta a formulat recurs împotriva acestei sentinţei. în motivarea recursului, s-a arătat că renunţarea la dreptul subiectiv pretins, fiind un act de dispoziţie, nu poate fi făcută de administratorul societăţii, singurul organ abilitat să se pronunţe asupra renunţării fiind Adunarea Generală a Acţionarilor. în acest sens, a arătat că prin Hotărârea din 22.05.2002, Adunarea Generală a Acţionarilor a decis, în unanimitate, continuarea procesului.

Prin decizia nr.565/25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis dosarul spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art.69 alin.1 din Codul de procedură civilă, recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.

Art.247 alin.3 din Codul de procedură civilă prevede că renunţarea la drept se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic. Cererea depusă la dosarul instanţei de fond prin care s-a solicitat să se ia act de renunţarea la dreptul pretins a fost semnată de administratorul societăţii comerciale şi are valoarea unui înscris autentic în sensul art.1171 din Codul comercial.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că administratorul M.F., care s-a prezentat în instanţă, ar fi avut o împuternicire specială pentru exercitarea acestui drept de dispoziţie, potrivit art.69 alin.1 din Codul de procedură civilă. Dimpotrivă, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 22.05.2002 în Adunarea Generală a Acţionarilor, s-a hotărât împuternicirea administratorului să depună toate diligenţele pentru recuperarea prejudiciului şi continuarea procesului.

Instanţa de recurs a mai reţinut că din practicaua sentinţei recurate rezultă că instanţa a acordat părţilor cuvântul pe fond, iar reprezentantul reclamantei, arătând că adresa prin care a arătat că renunţă la dreptul pretins nu este înscris autentic, a solicitat admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la despăgubiri. (Judecator Simona Marcu)

(Sectia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 565/2002)