RENUNŢAREA LA JUDECATĂ. CERERE FORMULATĂ DE AVOCAT. NECESITATEA EXISTENŢEI UNEI PROCURI SPECIALE


Renunţarea la judecarea cererii în lipsa părţii, prin avocatul acesteia, fără a exista o specială, fără învoirea celeilalte părţi, încalcă dispoziţiile art. 69 alin. 1 şi art. 246 alin. final C. pr. civ., având ca efect nulitatea hotărârii atacate.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman, reclamantul asociat B.V. a formulat opoziţie la bilanţul de lichidare al S.C. “V.S.”- S.R.L. Videle, referitor la evaluarea construcţiei “Bar” şi la modul de repartizare a patrimoniului societăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 562/26.07.1999, Tribunalul Teleorman – secţia civilă a luat act că opozantul reclamant a renunţat la judecata opoziţiei, s-a admis opoziţia formulată de asociatul pârât-reclamant P.V. şi, în consecinţă, au fost atribuite bunurile mobile şi imobile ale societăţii lichidate lui B.V., care a fost obligat să plătească fostului asociat P.V. suma de 128.952.291 lei, din care: 118.952.291 lei, cotă parte din imobil şi 10.000.000 lei, cotă parte din bunurile mobile, echivalentul a 8.137 USD la data pronunţării sentinţei.

împotriva acestei sentinţe, reclamantul-pârât B.V. a declarat recurs, considerând-o netemeinică şi nelegală, motivând că instanţa de fond a reţinut renunţarea la judecată în lipsa sa, la cererea avocatului său, cu încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. 1 şi ale art. 246 C. pr. civ., potrivit cărora, în cazul renunţării prin mandatar, acesta (chiar avocat) trebuie să fie împuternicit prin procură specială, fiind de principiu că un mandatar obişnuit nu poate face acte de dispoziţie, cum sunt renunţările.

Aşadar, pretinsa renunţare la judecată este nulă şi neavenită.

Recursul declarat de reclamantul-pârât B.V. a fost admis şi, în consecinţă, sentinţa civilă atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Tribunalul Teleorman.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a constatat că reclamantul-pârât opozant B.V. a fost lipsă şi a renunţat la judecata cererii prin avocatul său, la data judecării pricinii – 26.07.1999, fără a exista o procură specială, fără învoirea celeilalte părţi, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 69 alin. 1 şi ale art. 246 alin. final C. pr. civ..

In aceste condiţii, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză cu privire la renunţarea la judecată de către recurentul reclamant-opozant şi s-a făcut o aplicare şi interpretare greşită a dispoziţiilor legale în materie.

Ca atare, Curtea a mai constatat că a fost încălcat dreptul de dispoziţie al reclamantului-opozant, ce are ca efect nulitatea sentinţei civile atacate. (Judecator Florica Bodnar)

(Secţia comercială, decizia nr. 148/2000)