Reorganizare judiciară. Creanţe născute în timpul procedurii faţă de debitoare. Competenţa de soluţionare a acţiunii


Legea nr. 85/2006, art. 11 alin. (2)

Judecătorul-sindic este competent să soluţioneze şi acţiunile ce vizează recuperarea creanţelor născute în timpul procedurii reorganizării judiciare a debitoarei, creanţe constând în contravaloarea gazelor naturale furnizate.

I.C.C.J., s. corn., dec. corn. nr. 3356 din 11 decembrie 2009

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, creditoarea SC E. România SA a solicitat obligarea debitoarei SC R. Oneşti SA la plata creanţelor curente reprezentând contravaloare naturale şi penalităţi aferente, în perioada de reorganizare a debitoarei.

Prin sentinţa nr. 867 din 2 octombrie 2008, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătorului-sindic, excepţie invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bacău. In esenţă, instanţa a reţinut că atribuţiile judecătoru

lui-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului/lichidator judiciar şi la proccsele de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, iar orice alte cereri, indiferent dacă debitoarea are calitate de reclamant sau pârât, exced competenţei judecătorului-sindic, atribuţiile acestuia neputând fi extinse dincolo de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, această instanţă invocând din oficiu excepţia de necompetenţă materială. Prin sentinţa civilă nr. 99 din 9 martie 2009 s-a admis excepţia, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Braşov, Secţia comercială. S-a considerat că, prin precizările la acţiune depuse de reclamantă, precum şi din discuţiile din timpul dezbaterilor, a rezultat faptul că reclamanta a înţeles să formuleze contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, fiind incidente dispoziţiile art. 11 lit. i) din Legea nr. 85/2006.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, înalta Curte a constatat că, prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea debitoarei la plata creanţelor

curente, creanţe născute în perioada de reorganizare a debitoarei. In drept, au fost invocate Legea nr. 85/2006, Codul civil şi Codul comercial, indicân-du-sc prevederile art. 11 lit. i) din (prin concluziile scrise

depuse la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov). In considerarea principiului disponibilităţii, având în vedere şi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, precum şi scopul ce a stat la baza demersului judiciar al părţii, acela de a-şi recupera creanţele născute în timpul procedurii reorganizării judiciare a debitoarei, creanţe constând în contravaloarea gazelor naturale furnizate, s-a constatat că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov, prin judecătorul-sindic. Astfel, din interpretarea prevederilor art. 11 alin. (1) din lege, în cuprinsul căruia sunt reglementate la lit. a)-n) „principalele atribuţii ale judecătorului-sindic”, se deduce că acestea au un caracter exemplificativ, şi nu limitativ. Demersul judiciar al reclamantei înscriindu-se în prevederile alin. (2) din acelaşi articol, în sensul că are natura unei cereri aferente procedurii insolvenţei prin care solicită controlul judecătoresc, prin luarea în considerare a prevederilor menţionate, este evident că judecătorul-sindic este acela care trebuie să-şi exercite controlul judiciar asupra cererii în discuţie. Pe de altă parte, contractul de furnizare a gazelor naturale necesare pentru continuarea activităţii debitoarei în perioada de reorganizare a fost încheiat în baza planului de reorganizare, pre-văzându-se clar termenele de scadenţă a plăţii contravalorii gazelor livrate, fiind vorba de o creanţă născută în timpul procedurii. Cum se pretinde că în timpul procedurii administratorul judiciar a refuzat plata sumelor cuvenite, este firesc şi în deplin acord cu prevederile legii insolvenţei ca judecăto-rul-sindic să dispună asupra cererii creditoarei.

Pentru aceste motive, înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, prin judecătorul-sindic.