Deşi legiuitorul a prevăzut în mod expres că se poate solicita la tribunal anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor cu mult timp înainte de deschiderea procedurii, cu atât mai mult se poate solicita anularea unor asemenea acte încheiate după deschiderea procedurii, dacă scopul evident al acestora a fost fraudarea drepturilor creditorilor.
Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 5264/1999, aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, numitul S.C.M., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. “M.C. GMT – S.R.L. a solicitat judecătorului sindic să dispună anularea a două transferuri cu caracter patrimonial, efectuate de debitoare după data deschiderii procedurii falimentului, transferuri însumând 37.300.000 lei.
Cu privire la aceste transferuri, lichidatorul judiciar a arătat că au fost efectuate de directorul societăţii, dl. M.A., prin dispoziţia de plată nr. 7/ 16.11.2000, – pe numele M.A. – în valoare de 16.000.000 lei, şi prin dispoziţia de plată nr. 8/25.11.2000, pe numele M.A., în valoare de 21.300.000 lei.
A mai arătat că, în total, directorul societăţii şi-a restituit suma de 37.300.000 lei, reprezentând împrumuturi acordate personal societ ăţii debitoare.
De asemenea, lichidatorul a mai arătat că, din suma de 37.300.000 lei, a reuşit să recupereze suma de 9.600.000 lei, rămânând de recuperat suma de 27.700.000 lei.
Prin sentinţa nr. 5312/2001, pronunţată în dosarul nr. 5264/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială – judecătorul sindic a respins cererea lichidatorului de anulare a actelor frauduloase – două transferuri (returnări de împrumut), ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că este competent să judece anulări de acte frauduloase încheiate de debitoare conform art. 10 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi că lichidatorul poate introduce acţiuni privind anularea transferurilor efectuate de debitoare, potrivit art. 23 lit. c din aceeaşi lege, fiind vorba însă de anularea acelor acte prevăzute în Secţiunea a 3-a din lege.
Judecătorul sindic a mai reţinut că, în această secţiune, se prevede doar anularea acelor acte încheiate de debitoare înainte de deschiderea procedurii şi nicidecum a actelor ulterioare acestui moment.
împotriva acestei sentinţe, debitoarea, prin lichidator, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele motive:
1) în conformitate cu art. 23 lit. c din Legea nr. 64/1995, republicată, lichidatorul este în măsură să introducă acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor;
2) Dispunând restituirea acestor sume de bani, directorul societăţii debitoare a prejudiciat, în mod flagrant, drepturile celorlalţi creditori;
3) Aceste măsuri au fost făcute ulterior deschiderii procedurii falimentului, dată de la care debitorul nu mai avea dreptul să-şi conducă activitatea, deci, cu atât mai mult, să efectueze acte de dispoziţie cu privire la puţinele active care mai existau în patrimoniul său.
4) Interpretarea făcută de instanţă este mult prea restrictivă şi ignoră raţiunile avute în vedere de legiuitor, în momentul elaborării Legii nr. 64/1995.
5) Legea nr. 64/1995, republicată, în Secţiunea a 3-a sancţionează acte ale debitorului efectuate cu mult timp înainte de deschiderea procedurii, or, cu
atât mai mult trebuie sancţionate acele acte ale debitorului care au un evident i
caracter fraudulos şi sunt efectuate ulterior deschiderii procedurii, întrucât unde există aceleaşi raţiuni, trebuie aplicată aceeaşi soluţie.
în concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii în anulare.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 – 316 C. pr. civ. şi ale art. 23 lit. c din Legea nr. 64/1995, republicată.
Examinând recursul, în raport de actele şi lucrările cauzei şi de dispoziţiile legale în materie, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 64/1995, republicată, una din atribuţiile principale ale lichidatorului este şi aceea de a introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferări cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
Deşi în Capitolul III, Secţiunea a 3-a, art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că se poate solicita la tribunal anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor cu mult timp înainte de deschiderea procedurii, cu atât mai mult se poate solicita anularea unor asemenea acte încheiate după deschiderea procedurii, scopul evident al acestora fiind fraudarea drepturilor creditorilor.
Pe de altă parte, conform principiului “qui potest plus, potest minus”, se poate extinde aplicarea unei norme, edictate pentru o anumită situaţie, la un caz nereglementat expres, deoarece raţiunile care au fost avute în vedere la adoptarea acelei norme se regăsesc şi mai evident în cazul dat.
în cauză, cele două transferuri efectuate cu dispoziţia de plată nr. 7/ 16.11.2000, în valoare de 16.000.000, şi dispoziţia de plată nr. 8/25.11.2000,
în valoare de 21.300.000 lei au fost efectuate de directorul societăţii debitoare, după deschiderea procedurii falimentului, dispusă de judecătorul sindic, prin încheierea de la termenul din 11.09.2000 şi, deci, după ce i se ridicase debitoarei dreptul de a-şi mai conduce activitatea şi de a dispune de bunurile sale.
Prin urmare, este evident că scopul efectuării acestor transferuri de către fostul director al societăţii debitoare a fost acela de a prejudicia pe creditori.
în aceste condiţii, acţiunea în anulare formulată de lichidator se include în cadrul acţiunilor prevăzute la art. 23 lit. c din Legea nr. 64/1995, republicată.
în considerarea celor arătate, Curtea apreciază că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv pentru care, în baza art. 304 alin. 1 pct. 9 C. pr. civ. şi a art. 312 alin. 3 C. pr. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa, în sensul că, pe fond, va admite cererea lichidatorului şi va dispune anularea transferurilor efectuate.
Se va trimite dosarul cauzei la Tribunalul Bucureşti – judecător sindic, pentru continuarea procedurii. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 611/2001)
