Legea nr. 64/1995 republicată art. 137
Angajarea răspunderii administratorilor potrivit art. 124, în prezent 137, din Legea nr. 64/1995 poate fi realizată numai în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi faliment.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de administrativ,
decizia nr. 1799 din 21 septembrie 2005
Prin sentinţa civilă nr. 10/S din 27 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 78/S/2004, Tribunalul Timiş a dispus închiderea procedurii declanşată faţă de debitoarea societate comercială, în contradictoriu cu creditoarea unitate bugetară, dispunând radierea debitoarei din evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, ca netemeinică şi nelegală, în motivare arătând că Tribunalul Timiş a hotărât închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, declanşată faţă de debitoarea societate comercială, fără a atrage angajarea răspunderii administratorului debitoarei şi suportarea de către acesta a pasivului societăţii comerciale, deşi recurenta deţine o creanţă stabilită în baza titlurilor executorii precizate şi anexate declaraţiei de creanţă, iar în urma verificărilor efectuate în încercarea de silită a societăţii comerciale, apreciază că responsabil de situaţia financiară a debitoarei se face vinovat administratorul societăţii.
Recursul declarat în cauză de către creditoare a fost respins de către Curtea de Apel.
În considerente s-a reţinut că în mod necontestat, în cauză sa pronunţat o hotărâre de închidere a procedurii, în condiţiile în care pe parcursul acesteia nu a fost formulată o cererea pentru angajarea răspunderii administratorului, iar o atare cerere a fost în mod sumar formulată abia prin declaraţia de recurs,
S-a considerat că acţiunea pentru angajarea răspunderii administratorilor nu poate fi exercitată decât în cadrul procedurii de reorganizare sau lichidare judiciară, în acest sens fiind dispoziţiile art. 124 şi 125, în prezent art. 137 şi 138 din Legea nr. 64/1995, republicată, potrivit cărora judecătorulsindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori sau altă persoană – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, prin una dintre faptele anume arătate, ipoteză în care sumele depuse vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare în vederea continuării activităţii debitorului, iar în caz de lichidare, plăţii datoriilor.
Nu în ultimul rând, o astfel de cerere nu poate fi formulată şi soluţionată decât anterior pronunţării hotărârii de închidere a procedurii deoarece prin hotărârea respectivă judecătorulsindic este descărcat, chiar dacă nu în mod irevocabil ci numai sub condiţia rămânerii irevocabile a hotărârii, de îndatoririle şi responsabilităţile cu privire la procedură, potrivit art. 122, în prezent 135 din lege, sau eventual, în cazul în care aceasta este desfiinţată în căile de atac, după reluarea cursului procedurii.
