Intimata, în calitate de sucursală bancară nu poate avea calitate de reclamantă şi, în consecinţă, nu poate introduce cerere de declanşare a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995.
Prin sentinţa nr. 4749/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale active, excepţia lipsei interesului procesual şi excepţia prescripţiei extinctive.
A deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, în temeiul art. 26 alin. 5 din Legea nr. 64/1995, modificată prin Legea nr. 99/1999, în cauza privind pe debitoarea S.C. “T.” – S.A., la cererea creditoarei “B.R.C.R.” – S.A..
A notificat creditorii, debitorul şi Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti, pentru efectuarea menţiunii privind deschiderea procedurii.
A convocat adunarea creditorilor la 10.11.1999, la Tribunalul Bucureşti (judecătorul sindic), pentru când s-a stabilit şi termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, în condiţiile legii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în susţinerea excepţiilor invocate, creditoarea face abstracţie de caracterul special ai procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 şi de faptul că în art. 127 din lege se prevede completarea acesteia cu dispoziţiile din C. pr. civ., numai în măsura compatibilităţii lor.
Creanţa invocată îndeplineşte condiţiile prevăzute cumulativ de art. 24 din Legea nr. 64/1995.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Primul motiv de recurs se referă la lipsa capacităţii procesuale active a reclamantei (motiv înscris în art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă şi în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Susţine că, în mod greşit, s-a respins excepţia prescripţiei extinctive, pe considerentul că procedura Legii nr. 64/1995 nu este o procedură de natura executării silite (motiv ce se înscrie în art. 304 pct. 9 şi art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă).
Se critică sentinţa instanţei de fond şi pentru faptul că a reţinut lichiditatea creanţei, în sensul că instanţa susţine că, dacă cuantumul nu este determinat, este totuşi determinabil, în condiţiile legii speciale în materie.
Recursul este întemeiat.
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea reţine că intimata a încheiat cu recurenta contractul de creditare nr. 72/1994, nerespectând prevederile art. 3 lit. d din Legea nr. 58/1999, care, deşi nu exclude efectuarea tuturor sau unora dintre operaţiunile băncii, inclusiv încheierea unor asemenea contracte de către sucursală, nu exclude lipsa personalităţii juridice.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este exclusiv de domeniul legii, voinţa părţilor neputând juca nici un rol.
intimata, în calitate de sucursală bancară nu poate avea calitatea de reclamantă şi, în consecinţă, nu poate introduce cerere de declanşare a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în mod valabil.
De altfel, prevederile art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă se coroborează cu prevederile art. 43 (1) din Legea nr. 31/1990.
Ordinul intern de reprezentare, pe lângă faptul de a contrazice principiul legalităţii personalităţii juridice, şi de a supune dobândirea acesteia unei simple voinţe a unuia din conducătorii societăţii, este dat şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. h din Legea nr. 58/1998, aşa cum a fost modificată de O.G. nr. 24/1999, care arată că persoanele băncii sunt cel puţin două, şi numai în cazul băncilor străine, directorii din sucursală pot angaja răspunderea băncii şi pot introduce o cerere în justiţie, excepţie care este însă de strictă interpretare.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, excepţia prescrierii dreptului la acţiune, conform căreia, din moment ce în contractul de credit s-a prevăzut scadenţa creditului la 27.06.1995, iar creditoarea a formulat cererea introductivă la 23.11.1998, nu se poate reţine, având în vedere o plată simbolică a debitoarei în contul creanţei invocate de creditoare, plată efectuată la data de 11.09.1996.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, lichiditatea creanţei, şi acesta este intemeiat, întrucât cuantumul creanţei trebuie să fie determinat, Legea nr. 64/ 1995 instituind o mare rigurozitate în declanşarea procedurii falimentului.
în consecinţă, în baza art. 312 C. pr. civ. şi art. 6 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995, se va admite recursul declarat de recurenta S.C. “T” S.A. Bucureşti, se
va casa sentinţa nr. 4749/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi pe fond, va respinge acţiunea creditoarei. (Judecator Mihaela-Ioana Prisacaru)
(Secţia comercială, decizia nr. 75/2000)
