în situaţiile reglementate de art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu se extinde procedura reorganizării şi lichidării judiciare faţă de membrii organelor de conducere, şi se iniţiază o procedură diferită de stabilire a răspunderi patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere şi de obligare a acestora la plata unei părţi din pasivul societăţii, în condiţiile legi).
Prin cererea înregistrată sub nr. 1323/1999 pe rolul Tribunalului Bucureşti, creditoarea S.C. “U.H.” – S.A. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. “G.T.” – S.R.L., solicitând instanţei ca, în baza Legii nr. 64/1995, republicată, să se dispună începerea procedurii de faliment împotriva averii debitoarei.
In motivarea acţiunii, creditoarea arată că datoria este certă, lichidă şi exigibilă, conform sentinţei civile nr. 3332/1996, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 4433/1996.
în baza dispoziţiilor art. 118 din Legea nr. 64/1995, republicată, Tribunalul Bucureşti, prin judecătorul sindic, a dispus închiderea procedurii, întrucât din raportul lichidatorului judiciar a rezultat că debitoarea nu are bunuri pentru a fi valorificate şi a disjuns cauza, conform art. 124 din aceeaşi lege, privind răspunderea administratorului.
împotriva încheierii din data de 16.02.2000, creditoarea a formulat obiecţiuni, solicitând modificarea în parte a încheierii sus-menţionate, în sensul că închiderea procedurii falimentului nu întruneşte condiţiile pentru luarea acestor măsuri.
Prin sentinţa nr. 2300/2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin judecător sindic, s-au respins obiecţiunile formulate de creditoare şi a disjuns cauza, trimiţând-o la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială privind soluţionarea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Instanţa de fond a reţinut, analizând obiecţiunile creditoarei, că aceasta nu este frustrată, întrucât prin atragerea răspunderii administratorului societăţii, sumele vor fi distribuite conform art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată.
împotriva sentinţei nr. 2300/2001 a formulat recurs creditoarea, criticând-o sub următoarele aspecte:
1) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 118 din Legea nr. 64/1995, republicată, pentru închiderea procedurii;
2) prin închiderea procedurii falimentului, cererea de angajare a răspunderii administratorului intimatei debitoare C.P., în temeiul art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată este rămasă fără obiect, deoarece aceasta trebuie soluţionată înainte de închiderea procedurii.
Recurenta mai arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat prin încheiere asupra cererii de îndreptare a erorilor materiale structurate în încheierea de şedinţă din 16.11.2000, astfel cum a solicitat în cererea depusă la data de 14.12.2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în funcţie de motivele invocate, Curtea reţine că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 64/1995, republicată, se referă la înscrisurile necesare ce trebuie anexate cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi nicidecum a dovedirii bunurilor societăţii debitoare.
De asemenea, art. 26 prevede dispoziţii ce trebuie să le îndeplinească debitorul când cererea de deschidere a procedurii reorganizării este formulată de el şi nu de creditor.
Din lucrările dosarului de fond rezultă că la data de 5.10.2000 a fost deschisă procedura lichidării prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, numindu-se lichidator judiciar.
La data de 16.11.2000, acesta a depus la dosar raportul privind societatea debitoare, din care rezultă că în urma relaţiilor de la Administraţia Financiară sector 6 şi D.I.T.Z. – Primăria Sector 6, debitoarea nu mai funcţionează şi nu are bunuri impozabile.
Tocmai pentru faptul că societatea debitoare nu are bunuri impozabile, astfel încât creanţa creditoarei să fie acoperită, instanţa a dispus închiderea procedurii şi soluţionarea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Conform dispoziţiilor al. 1 ale art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, tribunalul “poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie”, prin una dintre faptele enumerate la lit. a-g din acelaşi alineat.
în situaţiile reglementate de art. 124 nu se extinde procedura reorganizării şi lichidării judiciare faţă de membrii organelor de conducere, ci se iniţiază o
procedură diferită de stabilire a răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere şi de obligare a acestor persoane la plata unei părţi din pasivul societăţii, care au săvârşit una dintre faptele comisive sau omisive enumerate limitativ de art. 124 lit. a-g din Legea nr. 64/1995, republicată.
în ceea ce priveşte criticile recurentei în sensul că judecătorul sindic nu s- a pronunţat prin încheiere asupra cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea de şedinţă din 16.11.2000, Curtea reţine că sunt neîntemeiate, deoarece recurenta a solicitat îndreptarea erorii materiale prin aceeaşi cerere prin care a formulat obiecţiuni.
Instanţa de fond, prin sentinţa nr. 2300/2001, s-a pronunţat, în sensul că a respins obiecţiunile, respingând obiecţiunile rezultă implicit că a fost respinsă cererea de îndreptare materială, instanţa de fond neputând să se pronunţe prin încheiere din moment ce cererea de îndreptare nu a fost formulată separat.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ., va respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a V-a comercială, decizia nr. 587/2001)
