Potrivit art. 28 din Legea nr. 64/1995, nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care, în ultimii 5 ani precedenţi, au mai făcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.
Prin urmare, textul de lege enunţat mai sus priveşte numai cererile de reorganizare, iar nu şi cele de lichidare judiciară.
Prin încheierea nr. 677/27.06.2000, Tribunalul Teleorman – secţia civilă a admis cererea formulată de debitoarea S.C. “A.” – S.R.L. Cervenia, în baza art. 31 din Legea nr. 64/1995, republicată, a deschis procedura lichidării judiciare a acesteia şi a dispus modificarea creditorilor.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. “A.H.”- S.A., arătând, în esenţă, următoarele:
La data de 21.04.2000, debitoarea a sesizat tribunalul pentru declanşarea falimentului, cererea făcând obiectul dosarului nr. 1850/2000 al Tribunalului Teleorman, cauza fiind soluţionată prin respingerea cererii, în temeiul art. 26 alin. 2 din lege, prin sentinţa nr. 435/2000.
Această sentinţă a rămas definitivă prin nerecurare.
La data de 22.05.2000, debitoarea S.C. “A.” – S.R.L. a formulat o nouă cerere, formând obiectul dosarului nr. 2263/RJF/2000, cauza fiind soluţionată prin încheierea recurată.
Creditoarea arată că, în conformitate cu art. 28 din lege, a doua cerere întemeiată pe prevederile acesteia nu putea fi admisă.
Or, debitoarea a formulat această a doua cerere pentru a se sustrage de la efectuarea plăţii la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 417/31.05.1999, rămasă definitivă prin decizia nr. 764/6.03.2000 a Curţii de Apel Bucureşti, acesta având posibilitatea efectuării plăţilor respective, conform contractelor de arendă înregistrate la Primăria C..
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2000, ce a format obiectul nr. 1850/RJF/2000, debitoarea S.C. “A.” – S.R.L. a solicitat Tribunalului Teleorman deschiderea procedurii de lichidare judiciară, aceasta fiind soluţionată prin sentinţa civilă nr. 435/11.05.2000, prin respingerea sa, pe considerentul că debitoarea nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 64/1995, republicată.
La data de 22.05.2000, debitoarea a formulat o nouă cerere întemeiată pe prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, în vederea deschiderii procedurii de lichidare judiciară, de această dată cererea fiind admisă prin încheierea nr. 677/27.06.2000.
Potrivit art. 28 din Lege, nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care în ultimii 5 ani precedenţi au mai făcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.
După cum se observă, textul de lege dispune că vor fi respinse numai cererile de reorganizare nu şi de lichidare judiciară, în cazul în care debitorul a mai făcut o astfel de cerere sau a fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori în ultimii 5 ani precedenţi.
După cum se ştie, excepţiile sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie. Ca atare, intenţia debitoarei, astfel cum aceasta a fost exprimată în cele două cereri se referă la lichidarea judiciară, nicidecum la reorganizare. Cele menţionate mai sus au în considerare şi faptul că Legea nr. 64/1995, republicată, prevede mai multe proceduri, respectiv – procedura reorganizării judiciare, procedura lichidării judiciare pe baza unui plan şi procedura falimentului propriu-zisă.
Ca atare, Curtea constată că, din această perspectivă, recursul este nefondat, astfel cum apare şi din perspectiva apărării, constând în aceea că prin deschiderea acestei proceduri, debitoarea s-ar sustrage de la plata creanţei.
Astfel, se reţine că procedura prevăzută de legea menţionată este o procedură specială de executare, concursuală şi egalitară, aşa încât din acest punct de vedere nu se poate susţine că debitoarea ar fi mai bună platnică în situaţia anterioară admiterii cererii. Prin înscrierea la masa credală, creditoarea îşi conservă dreptul de a participa la distribuirile ce se vor face în urma lichidării.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. pr. civ. şi al art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, Curtea va respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a VI-a comercială, decizia nr. 48/2001)
