REORGANIZARE JUDICIARĂ SI FALIMENT. CONDIŢII PRIVIND CREANŢA


Conform legii speciale în materie, – art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, fără a se cere un titlu executoriu, este obligatoriu a se proba caracterul cert al creanţei, respectiv existenţa sa neîndoielnică.

Prin sentinţa civilă nr. 6115/11.10.2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins, ca nefondată, cererea formulată de creditoarea S.C. “R.” – S.A., prin care s-a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitorului S.C. “S.” – S.R.L., în vederea recuperării unei creanţe în sumă de 26.221.648 lei, cu privire la care există încetarea plăţilor de mai mult de 30 de zile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în speţă, nu s-a probat de creditoare, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată – nefiind dovedit caracterul cert al debitului pretins datorat şi neachitat.

S-a mai reţinut că notificarea debitoarei nu prezintă şi dovada comunicării sale efective, chitanţele anexate în sprijinul acţiunii neprobând că au legătură cu debitul.

împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea S.C. “R.” – S.A., criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.

Curtea a respins recursul, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit legii speciale în materie (art. 29 alin. 1), fără a se cere un titlu executoriu, este obligatoriu a se proba caracterul cert al creanţei, respectiv existenţa sa neîndoielnică, condiţie ce impune dovedirea acceptării acesteia la plată, urmată de incapacitatea debitoarei de a face plata datoriilor sale comerciale, prin încetarea plăţilor.

Nu are relevanţă dacă debitorul a înţeles sau nu să promoveze contestaţia reglementată prin prevederile art. 31 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Dovedirea obligaţiunilor comerciale are loc în condiţiile stabilite prin art. 46 C. corn., practica judecătorească în materie asimilând realizarea acestei probe prin semnarea facturilor prin care se pretinde plata creanţei de către reprezentantul societăţii debitoare, certificată prin aplicarea sigiliului persoanei juridice. (Judecator Georgeta Tilimpea)