Este nelegală hotărârea prin care judecătorul sindic a admis sesizarea lichidatorului debitoarei, a constatat stinse ipotecile şi a dispus radierea contractelor de garanţie imobiliară din evidenţele de publicitate.
Ipoteca poate fi stinsă atât pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului principal de obligaţie garantat, cât şi pe cale principală.
Prin sentinţa nr. 186/2001, pronunţată în dosarul nr. 780/2001, Tribunalul Ialomiţa, prin judecătorul sindic, în temeiul art. 5, 6, 23 lit. k din Legea nr. 64/ 1995 a admis sesizarea lichidatorului debitoarei S.C. “C.P.” S.A. Slobozia, în contradictoriu cu pârâta “B.l.”- prin lichidatori judiciari, pârâta-debitoare S.C. “C.P.” S.A. Slobozia şi Administraţia Financiară Slobozia, a constatat ipotecile stinse şi a dispus radierea din evidenţele registrului de publicitate imobiliară, a contractelor de garanţie imobiliară nr. 883,884 şi 885 din 13.03.1996, încheiate de pârâtul S.C. “C.C.” S.A. Slobozia în favoarea “B.” S.A. – Agenţia Ialomiţa.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că la 6.03.1996, fosta S.C. “C.C.” S.A. Slobozia a încheiat cu “B.” – Agenţia Ialomiţa contractul comercial nr. 99, prin care a împrumutat suma de 10 miliarde lei, împrumutul fiind garantat cu mai multe bunuri aflate în Slobozia, Căzăneşti şi Feteşti, localităţi pe care se întindea patrimoniul beneficiarei. Pentru Slobozia s-au întocmit contractele de garanţie imobiliară nr. 883, 884 şi 885/13.03.1996. împrumutul a fost acordat în sumă de numai 2.267.758.277 lei, de care au
beneficiat subunităţile din Căzăneşti şi Feteşti, respectiv S.C. “S.” şi S.C. “C.”, după divizare, “C.C.” S.A. Slobozia s-a divizat în 4 societăţi, debitul către “B.” fiind preluat de S.C. “S.” S.A. Căzăneşti.
Chiar “B.” a afirmat că împrumutul său urmează să fie recuperat de la S.C. “S.” S.A. Căzăneşti şi S.C. “C.” S.A. Feteşti, aflate, de asemenea, în faliment şi unde s-au înscris în tabelul credal.
Se recunoaşte că S.C. “C.P.” S.A. nu a primit nimic din creditul acordat, însă, după divizare, au rămas în fiinţă contractele de ipotecă pe bunurile repartizate în patrimoniul său. Se doreşte recuperarea acestor valori înscrise în contractele de garanţie, iar împrumutul şi dobânda aferentă le-au cerut de la celelalte două societăţi rezultate din divizare.
în registrul de publicitate imobiliară, ipotecile fiinţează la S.C. “C.C.” S.A.. Dat fiind faptul că această din urmă societate nu mai există, trebuie pronunţată o hotărâre judecătorească care să se refere la cele 3 contracte de ipotecă.
Prin sentinţa nr. 487/1999 a Tribunalului Ialomiţa, prin judecătorul sindic, “B.” a fost exclusă de pe lista creditorilor S.C. “C.P.” S.A., hotărârea fiind în prezent definitivă.
Sunt aplicabile prevederile art. 245 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, datoria “B.” fiind preluată de S.C. “S.” S.A. Căzăneşti şi S.C. “C.” S.A. Feteşti. La “C.P.” S.A. au rămas cele trei contracte de ipotecă pentru nişte bunuri garantate în favoarea “B.C.R.” Slobozia în anul 1998. Acest creditor figurează în tabelul credal al S.C. “C.P.” S.A. Slobozia şi urmează a-şi îndestula creanţa după vânzarea bunurilor.
Prin protocolul S.C. “C.C.” S.A. către S.C. “C.P.” S.A. se prevede că garanţiile imobiliare constituite de societatea divizată “C.C.” S.A. se menţin şi după divizare în sarcina fiecăreia din unităţile rezultate din divizare, în favoarea băncii comerciale care a acordat creditul, în raport de contractele de creditare pe care le preia fiecare în parte.
Ipoteca, ca drept real, se transmite altei persoane odată cu creanţa pe care o garantează. în acelaşi sens sunt şi menţiunile din protocol.
Având în vedere întâietatea alin. 4 pct. B din protocol, stabilit cu ocazia divizării “C.P.” şi că “B.” nu figurează în tabelul credal definitiv din 1999 al S.C. “C.P.” S.A., a admis sesizarea în baza art. 23 lit. k din Legea nr. 64/1995, a constatat cele 3 ipoteci ale “B.” stinse pentru că nu pot produce consecinţe juridice.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs S.C. “B.” – Agenţia Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând, în motivarea acestuia, următoarele:
Judecătorul sindic a primit din partea lichidatorului S.C. “C.P.” S.A. Slobozia o sesizare prin care i se aducea la cunoştinţă că lichidatorii “B.” i-au făcut cunoscut că pentru garantarea unui credit acordat fostei “C.C.” SA există bunuri imobile ipotecate pentru creditul acordat, care actualmente se regăsesc în patrimoniul S.C. “C.P.” S.A.. Prin acea adresă
“B.” i-a făcut cunoscut lichidatorului “C.P.” S.A. bunurile imobile ipotecate în favoarea sa, urmând ca, după vânzarea acestora, să o despăgubească cu valoarea înscrisă în contractele noi de garanţie, din preţul obţinut în urma vânzării acestor imobile, “B.” având înscrisă ipotecă de rangul I asupra acestora.
Prin sesizare, lichidatorul nu a solicitat instanţei radierea ipotecilor instituite, ci numai modul în care poate fi interpretată şi legalitatea solicitării “B.” cu privire la dreptul de creanţă din aceste ipoteci.
Instanta, în mod greşit, a retinut că acel credit acordat societătii mamă ar fi fost folosit de S.C. “S.” şi S.C. “C.F.”, întregul credit fiind folosit de S.C. “C.C.” S.A.. Deşi numai S.C. “S.” S.A. Căzăneşti a preluat integral obligaţia de plată, nici o garanţie constituită iniţial nu a fost radiată, ele rămânând în sarcina celorlalte unităţi, în patrimoniul cărora au fost repartizate respectivele bunuri. Conform protocolului de predare-primire din 11.11.1997, dreptul de ipotecă sau gaj al băncii comerciale care a acordat creditul, asupra activelor care au fost constituite garanţii accesorii la contractele de creditare se menţin şi după divizare.
Ipoteca poate fi stinsă pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligaţie garantat sau pe cale principală, când se stinge, numai ipoteca, raportul principal de obligaţie rămânând în vigoare.
Ipoteca se poate stinge şi prin moduri proprii de încetare, cum sunt renunţarea creditorului la ipotecă, purga, prescripţia, anularea actului constitutiv al ipotecii, rezoluţiunea dreptului de proprietate al constituitorului, pierderea imobilului.
Hotărârea este netemeinică şi nelegală pentru că judecătorul nu are astfel de atribuţii – radierea ipotecilor. Dacă se dorea radierea ipotecilor, lichidatorul trebuia să formuleze o cerere de chemare în judecată cu un astfel de obiect.
în raport de prevederile art. 245 din Legea nr. 31/1990, dreptul de ipotecă legal constituit îi conferă “B.” dreptul la urmărirea “in rem”, întrucât bunul se regăseşte în patrimoniul S.C. “C.P.” S.A., care trebuia să facă purga imobilului în termenul de 30 de zile la preluarea activului şi pasivului, în caz contrar trebuia să-şi retranscrie obligaţia pe numele său, aşa cum prevedea protocolul.
Se mai arată că, pe rolul Tribunalului Ialomiţa se află procedura falimentului privind pe S.C. “S.” S.A. Căzăneşti, care a preluat prin protocol obligaţia de plată către bancă, cât şi dosarul de faliment privind pe S.C. “C.” S.A. Feteşti, în care “B.” şi-a declarat creanţa care rezultă din dreptul de ipotecă asupra unui complex agrozootehnic, care, după divizare, se regăseşte în patrimoniul acestuia, fără ca debitorul sau vreun creditor să-i fi contestat creanţa.
Recursul este fondat.
Prin adresa nr. 586/13.03.2001, lichidatorii debitoarei “B B.G.C.P.” S.A. au adus la cunoştinţa lichidatorului debitoarei S.C. “C.P.” S.A. Slobozia că există ipoteci constituite în favoarea sa, care nu au fost radiate, pentru garantarea creditului acordat – acestei societăţi comerciale “C.C.” şi că bunurile ipotecate se regăsesc în prezent în patrimoniul SC “C.P.” SA. Bunurile ipotecate sunt identificate conform contractelor de ipotecă nr. 883, 884 şi 885/13.03.1996.
Mai arată că, deşi judecătorul sindic a hotărât scoaterea sa din tabelul creditorilor prin hotărâre irevocabilă, dreptul de ipotecă nu poate fi stins de drept decât după 15 ani de la data constituirii ipotecilor sau după ce va fi despăgubit cu valoarea înscrisă în contractele de garanţie din preţul obţinut din vânzare acestor imobile.
El solicită lichidatorului să comunice, către “B.”, data vânzării acestor active, pentru a-şi realiza dreptul de creanţă ce rezultă din ipotecile amintite.
în situaţia contrară, eventualul cumpărător va prelua cu sarcini imobilele ipotecate, iar “B.” le va urmări în mâna oricui s-ar afla, în temeiul dreptului real imobiliar, opozabil terţilor.
Urmare acestei adrese, la data de 18.04.2001, lichidatorul debitoarei S.C. “C.P.” S.A., adresează judecătorului sindic o sesizare, întemeiată pe prevederile art. 23 lit. k din Legea nr. 64/1995, republicată, prin care îi face cunoscut că lichidatorul “B.” invocă ipotecile pe care fostul “C.C.” S.A. Ie-a înscris în favoarea sa, solicitând participarea la planul de distribuire, atunci când se vor vinde bunurile ce se află în proprietatea S.C. “C.P.” S.A..
întrucât în şedinţa Comitetului creditorilor ai debitoarei S.C. “C.P.” S.A., ţinută la data de 20.03.2001, materializată în procesul-verbal nr. 23, această cerere – privind participarea la planul de distribuire a fost respinsă, consideră inoperabilă conservarea dreptului de creanţă înscris în contractele de garanţie menţionate. Prin protocolul din 1997, S.C. “C.P.” S.A. nu a preluat creanţa în favoarea “B.”, acestea fiind transmise la S.C. “S.” S.A. Căzăneşti.
în raport de prevederile art. 1800 C. civ., creanţa nu poate fi conservată timp de 15 ani, dat fiind faptul că celelalte societăţi bancare au retranscris, prin acte adiţionale, creanţele pe care le-au avut faţă de fondul “C.C.” S.A., în dreptul societăţii lor rezultate din divizare, potrivit protocoalelor încheiate cu ocazia transmiterii activului şi a pasivului.
Prin sentinţa nr. 487/F/1999, acelaşi tribunal a soluţionat o cauză având aceleaşi pretenţii.
Ca atare, solicită judecătorului sindic soluţionarea cererii lichidatorilor “B.”. Măsura dispusă de judecătorul sindic, de constatare, ca stinse, a ipotecilor şi, respectiv, radierea acestora din evidenţele registrului de publicitate imobiliară este nelegală, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. pr. civ., modificat prin O.U.G. nr. 59/2001.
Se observă, mai întâi că, din sesizarea lichidatorului debitoarei S.C. “C.P.” S.A. nu rezultă că aceasta ar fi solicitat judecătorului sindic, expres, să constate ca fiind stinse ipotecile şi, cu atât mai mult, să dispună radierea acestora, judecătorul sindic pronunţându-se, astfel, asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Pe de altă parte, nici chiar din adresa nr. 586/13.03.2001 a lichidatorilor “B.” nu rezultă o atare solicitare sau cel puţin o solicitare de natură a determina pe lichidatorul S.C. “C.P.” S.A. să considere că se impune sesizarea judecătorului sindic cu o asemenea problemă. Practic, lichidatorii “B.” nu au făcut decât să învedereze lichidatorului “C.P.” S.A. că în favoarea sa există
nişte ipoteci constituite şi consideră că are dreptul să se îndestuleze din preţul de vânzare al acestora. Au solicitat, astfel, lichidatorului “C.P.” S.A. să le comunice data vânzării imobilului.
Hotărârea judecătorului sindic este nelegală şi în raport de prevederile art. 10 şi ale art. 23 din Legea nr. 64/1995, dat fiind faptul că o sesizare nu înseamnă o cerere de chemare în judecată, lichidatorul putând exercita asemenea atribuţii, în baza art. 23 lit. c din Legea nr. 64/1995 şi a Legii nr. 31/1990.
Pe de altă parte, în măsura în care s-ar fi stabilit cu certitudine că bunurile ipotecate nu se află în patrimoniul S.C. “C.P.” S.A., în nici un caz judecătorul sindic desemnat în această cauză nu era în măsură să se pronunţe cu privire la valabilitatea unor ipoteci înscrise asupra unor bunuri aflate în patrimoniul altor societăţi, rezultate din divizare, fiind aplicabile prevederile art. 245 din Legea nr. 31/1990.
In realitate, corespondenţa transmisă de către lichidatorii S.C. “B.” B.G.C.P.” S.A. către lichidatorul S.C. “C.P.” S.A. are un caracter administrativ, de informare; în măsura în care ar fi considerat că trebuie să-şi valorifice drepturile rezultate din ipotecile respective, S.C. “B.” – B.G.C.P.” S.A. avea posibilitatea formulării unei cereri întemeiate pe prevederile Legii nr. 64/1995, în calitate de creditoare, ori pe cele ale dreptului comun, cu respectarea prevederilor art. 109 şi ale art. 112 C. pr. civ., lucru pe care însă nu l-a făcut.
în mod asemănător, lichidatorul S.C. “C.P.” S.A. putea să procedeze la formularea unei cereri având ca obiect radierea ipotecilor pentru rezolvarea acestei probleme, în situaţia în care era necesară intervenţia instanţei, dar cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de C. pr. civ..
Hotărârea este nelegală şi în raport de dispoziţiile referitoare la modul de stingere a ipotecilor.
Ipoteca poate fi stinsă pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului principal de obligaţie garantat sau pe cale principală, şi anume: renunţarea creditorului la ipotecă, purga obţinută de dobânditorul imobilului ipotecat, precripţia, anularea actului constitutiv al ipotecii, rezoluţiunea dreptului de proprietate al constituitorului şi pierderea imobilului, caz în care ipoteca se strămută asupra indemnizaţiei de şi asupra despăgubirilor primite.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi va respinge sesizarea lichidatorului, ca nefondată. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 250/2001)
