Este inadmisibilă o cerere de reorganizare judiciară şi de faliment pentru neplata unei creanţe incerte.
Prin sentinţa civilă nr. 5.744/23.11.1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială în dosarul nr. 4464/1997, a fost respinsă cererea formulată de S.C. T.”-S.A. Braşov privind declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva S.C. “F.l.”-S.R.L. Bucureşti, ca nefondată.
împotriva sentinţei a formulat recurs S.C. “T.” – S.A. Braşov, criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia, arătând în esenţă că:
– greşit a reţinut instanţa fondului că nu ar fi certă creanţa, câtă vreme debitoarea nu a manifestat un refuz de plată a facturilor şi nici nu le-a plătit în 30 de zile, astfel că rezultă, fără dubiu, starea de încetare de plăţi a debitoarei;
– pe parcursul mai multor termene de judecată a fondului debitoarea nu a formulat contestaţie.
în consecinţă, creditoarea apreciază îndeplinite condiţiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 în sensul că datoria este certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum rezultă din facturile depuse la dosar.
Examinând motivele de recurs, în raport de materialul probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că, recursul apare ca nefondat, pentru următoarele considerente:
în ce priveşte primul motiv de recurs, recurenta nu a produs dovezi, în sensul dispoziţiilor art. 46 C. com. şi anume că facturile 0438653/1995 şi 0438654/1995 au fost comunicate debitoarei-intimate, iar aceasta le-a acceptat/ refuzat la plată.
în conformitate cu art. 46 C. com., obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se probează prin facturi acceptate. Prezentarea unei facturi neacceptate nu poate face dovadă contra cuiva. Numai acceptarea unei facturi poate constitui o dovadă, putând fi luată în considerare de judecători.
Aşadar, facturile prezentate de creditoarea-reclamantă purtând numai semnătura şi sigiliul acesteia, până la dovada contrară nu-i sunt opozabile intimatei pârâte.
Prin urmare, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că în speţă, creanţa creditoarei nu este constatată nici prin act sub semnătură privată cât timp facturile nu sunt acceptate la plată de către debitoare.
Or, în aceste condiţii, într-adevăr prin aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995, nu s-a dovedit condiţia ca datoria să fie certă.
în ce priveşte al doilea motiv de recurs, cât timp procedura declanşării falimentului împotriva debitoarei s-a pomit pe baza unor facturi neacceptate de către debitoare, aceasta din urmă nu a avut interesul să conteste ceva la care nu a achiesat, fiindu-i neopozabile documentele de plată emise de recurentă.
în considerarea celor de mai sus şi în baza art. 29 din Legea nr. 64/1995, coroborat cu art. 46 C. com. şi cu art. 1169 C. civ., Curtea a reţinut că, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 C. pr. civ. şi ca urmare, va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)
(Secţia comercială, decizia nr. 514/2000)
