Conform art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată, “(1) Orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care timp de cel puţin 30 de zile a încetat plăţile.
(2) Simplul refuz al unor plăţi în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte cu bună-credinţă, întemeiate, nu constituie o dovadă de încetare a plăţilor”.
Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului se aplică indiferent de raportul dintre activul şi pasivul patrimoniului
debitorului, neavând relevanţă faptul că debitorul desfăşoară operaţiuni comerciale sau că înregistrează profit, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Prin cererea înregistrată la 29.03.2000, creditoarea S.C. “P.” – S.A. Bacău a solicitat deschiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei S.C. “A.C.” – S.R.L. Slobozia.
La data de 25.05.2000, debitoarea a formulat contestaţie.
Prin sentinţa nr. 343/9.06.2000, Tribunalul Ialomiţa a admis contestaţia formulată de debitoare şi a constatat că debitoarea nu este în încetare de plăţi şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă şi cererea de declanşare a procedurii judiciare.
în motivare, s-a arătat că debitoarea nu este în încetare de plăţi, desfăşurând operaţiuni comerciale şi plăţi, înregistrând profit, conform balanţei lunare.
împotriva sentinţei nr. 343/9.06.2000 a declarat recurs creditoarea, solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei atacate.
în susţinerea recursului au fost invocate următoarele motive:
1. Instanţa, în mod greşit, a respins excepţia de tardivitate ridicată de creditoare, având în vedere că dovada de notificare nu a fost restituită şi nu se poate calcula dacă contestaţia a fost formulată în termen.
Excepţia de tardivitate invocată de creditoare viza nerespectarea de către debitoare a termenului de contestaţie de 5 zile, prevăzut de art. 31 alin. 3 din Legea nr. 64/1995.
2. Recurenta mai arată că instanţa de fond, în mod eronat, consideră că debitoarea nu se află în încetare de plăţi, luând în calcul faptul că aceasta desfăşoară operaţiuni comerciale şi plăţi, înregistrând şi profit.
Debitoarea este în încetare de plăţi, deoarece se află în imposibilitate de a-şi plăti datoria comercială ca urmare a faptului că sentinţa civilă nr. 350/ 13.06.1996 a rămas definitivă şi a fost învestită cu formulă executorie, precum şi a faptului că nici după expirarea termenului legal de 30 de zile nu a efectuat plata.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanţă.
Analizând, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care timp de cel puţin 30 de zile a încetat plăţile, iar alin. 2 dispune că “simplul refuz al unor plăţi, în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte cu bună credinţă întemeiate nu constituie o dovadă de încetare a plăţilor”.
Or, creanţa invocată de creditoare este certă, lichidă şi exigibilă, iar procedura reorganizării judiciare şi a falimentului se aplică indiferent de raportul dintre
activul şi pasivul patrimoniului debitorului, neavând deci relevanţă faptul că debitorul desfăşoară operaţiuni comerciale sau că înregistrează profit, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată.
în consecinţă, Curtea a apreciat că, în mod greşit, Tribunalul Ialomiţa a constatat că debitoarea nu este în încetare de plăţi, recursul fiind fondat a fost admis, conform art. 304 pct. 9 şi a art. 11 C. pr. civ., casând sentinţa recurată şi dispunând trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe pentru continuarea procedurii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 64/1995, urmare a respingerii ca nefondată a contestaţiei.
Cu privire la primul motiv de recurs, acesta a fost înlăturat, întrucât în lipsa dovezii privind notificarea debitorului cu privire la declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu se poate aprecia ca fiind tardivă contestaţia formulată de debitor, în condiţiile dispuse de prevederile art. 31 alin. 3 Legea nr. 64/1995, republicată. (Judecator Minodora Condoiu)
(Secţia comercială, decizia nr. 580/2000)
