Legea nr. 85/2006, art. 101
Potrivit art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, este inechitabil tratamentul categoriei de creanţe dacă una din categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; pentru verificarea îndeplinirii acestei condiţii planul de reorganizare trebuie să cuprindă elementele efective, şi nu formale, din care să rezulte o evaluare şi o precizare cu privire la partea ce ar fi primit, în caz de faliment, categoria de creanţe sau creanţa defavorizată care resping planul. Judecătorul-sindic trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006, dacă există un tratament corect şi echitabil, chiar dacă o singură creanţă respinge planul.
C.A. Bacău, s. a ll-a civ., de cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 161 din 7 februarie 2012, nepublicată
Prin sentinţa civilă 989 din 7 septembrie 2011 s-a respins planul de reorganizare privind debitoarea SC D.P. SRL şi în temeiul art. 107 lit. B din Legea nr. 85/2006, s-a deschis procedura falimentului în forma generală împotriva debitoarei SC D.P. SRL. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 101 alin. (l) din Legea nr. 85/2006, pentru confirmarea planului de reorganizare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat, în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul; C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan; D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă; E. planul respectă prevederile art. 95.
Una dintre cerinţele imperative ale art. 95 este obligaţia menţionării în planul de reorganizare a despăgubirilor ce urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment. Or, o astfel de comparaţie nu se regăseşte în planul de reorganizare al SC D.P. SRL. Mai mult, realizarea acestei comparaţii este necesară şi pentru verificarea îndeplinirii cerinţei
prevăzută de art. 101 alin. (1) lit. C. Astfel art. 101 alin. (2) lit. a) prevede că tratamentul corect şi echitabil presupune că niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai
puţin decât ar primi în cazul falimentului. In concret, în speţă, tratamentul corect şi echitabil priveşte pe SC T. SRL, care a votat împotriva planului de reorganizare şi care în caz de reorganizare ar recupera doar 5% din valoarea creanţei. Or, în condiţiile în care planul nu stabileşte care ar fi procentul de recuperare al creanţei acesteia în caz de faliment al SC D.R SRL, instanţa nu poate stabili că SC T. SRL a beneficiat de tratament corect şi echitabil prin plan. Judecătorul-sindic a concluzionat că planul de reorganizare nu respectă nici dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. E, nici pe ccle ale art. 101 alin. (1) lit. C şi, pe cale de consecinţă, a respins planul de reorganizare.
Faţă de dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. B, împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs debitorul. In motivarea recursului, debitorul arată că măsura luată de judecătorul-sindic este prea drastică. Mai precizează recurenta că planul de reorganizare a fost aprobat de creditorii majoritari, că lipsa menţiunii privind procentul de recuperare în caz de faliment nu poate conduce la deschiderea falimentului, că sc puteau solicita lămuriri şi chiar completări. Susţine că în urma analizei documentelor din dosar rezultă fară dubiu că în caz de faliment creditorii nu vor obţine nimic, deoarece societatea nu are bunuri şi că prin această măsură s-a anulat posibilitatea recuperării debitelor datorate de falită şi că judecătorul-sindic, prin respingerea planului de reorganizare, a trecut peste voinţa creditorilor care au adoptat planul, creând un tratament inechitabil tuturor creditorilor.
Prin decizia nr. 161 din 7 februarie 2012 s-a respins recursul debitorului ca nefondat. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut: aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006, un plan de reorganizare este confirmat de judecătorul-sindic doar dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 101 alin. (1)
lit. A-E din Legea nr. 85/2006. In situaţia în care una din aceste condiţii nu este îndeplinită, judecătorul-sindic trebuie să respingă planul de reorganizare. Potrivit art. 101 lit. C, fiecare categorie defavorizată care a respins planul va fi supusă unui tratament corcct şi echitabil prin plan, tratament care se apreciază după criteriile prevăzute la alin. (2) din acelaşi articol. Astfel, potrivit alin. (2) lit. a), legea consacră ca fiind inechitabil tratamentul catcgoriei de creanţe dacă una din categoriile carc resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului.
Pentru ca judecătorul-sindic să poată verifica îndeplinirea acestei condiţii, planul de reorganizare trebuie să cuprindă clementele efective, şi nu formale, din care să rezulte o evaluare şi o precizare cu privire la partea ce ar fi primit în caz de faliment categoria de creanţe sau creanţa defavorizată
care resping planul. Or, în cauză planul de reorganizare nu stabileşte cât ar primi creanţele defavorizate în caz de faliment. Susţinerea recurentei că din chiar planul de reorganizare ar rezulta că aceştia nu ar primi nimic în cazul falimentului nu poate fi reţinută. Chiar dacă din activele debitorului s-ar înlătura creanţele, activul rămas este mai mult decât dublul pasivului, determinat fară a reduce creanţele debitorilor chirografari la 5% din creanţa cu care figurează pe tabelul de creanţe. Din conţinutul planului de reorganizare nu s-a identificat niciun element prin care valoarea activului să se diminueze la cât reprezintă totalul creanţelor fară creanţele chirografare, respectiv de 11 ori.
în consecinţă, corect a reţinut judecătorul-sindic tratamentul incorect şi inechitabil al creanţelor chirografare, sub acest aspect critica formulată de recurent nefiind fondată, chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada relei-crcdinţe a debitorului, lipsa determinării părţii pe care crcditorii chirografari ar primi-o în cazul falimentului este suficientă pentru a justifica respingerea planului de reorganizare de către judecătorul-sindic.
