C. civ., art. 1083-1085
în condiţiile în care părţile au stipulat că, pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate, partea răspunde material până la concurenţa sumelor echivalente cu nivelul prejudiciului real creat, inclusiv a prejudiciilor create indirect beneficiarului şi terţilor, poate fi angajată răspunderea debitorului pentru recuperarea despăgubirilor achitate de creditor unui alt partener contractual.
Trib. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 964 din 4 iunie 2008, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 15127 din 31 octombrie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.N.T.F. împotriva pârâtei SC M.G. 2000 SRL, a fost obligată pârâta
la plata sumei de 2.917,43 lei, despăgubiri, precum şi la plata penalităţilor de întârziere.
In motivarea sa, instanţa a arătat că între părţi a fost încheiat un contract de prestări servicii nr. M 6.4/8 din 4 octombrie 2004 având ca obiect executarea calificată a pazei obiectivelor, bunurilor şi valorilor din unităţile Staţia C.F.R. Triaj, precum şi altele aparţinând reclamantei, precum şi paza bunurilor susceptibile de a fi furate, încredinţate la transport reclamantei, prin însoţirea unor convoaie trenuri.
în concret, societatea pârâtă avea în special obligaţia de a asigura paza şi integritatea bunurilor din perimetrul postului încredinţat, inclusiv a mărfurilor aflate în vagoane, împotriva sustragerilor de orice fel, astfel cum a fost prevăzut în contractul de prestări servicii.
Din cauza executării defectuoase de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, reclamanta a înregistrat un prejudiciu, în sensul că, în seara zilei de 26 ianuarie 2005, ora 16,25, în compunerea trenului 91312, format din staţia Curtici, a sosit în staţia Bucureşti Triaj vagonul având nr. 31534940860, vagoanele fiind verificate la partea superioară, în prezenţa agentului de pază, salariat al pârâtei, nefiind constatate nereguli comerciale, astfel cum rezultă din arătarea vagoanelor, semnată de către agentul de pază, document echivalent cu cel prevăzut în contractul de prestări de servicii, acceptat ca atare, anterior producerii incidentelor, de către ambele părţi, iar după verificare, vagoanele au fost predate agentului de pază O.I.; conform procesului-verbal încheiat între acesta şi magazinerul B.M., la data de 27 ianuarie 2005, cu ocazia verificării vagoanelor aflate la linia 6 keu, s-a constatat că vagonul anterior menţionat prezintă plasă lipsă, uşile deschise şi goluri în conţinut pe toată suprafaţa vagonului, nereguli avizate prin raportul de eveniment nr. 119 din 27 ianuarie 2005, însuşit prin semnătură de către agentul de pază S.M., precum şi prin telegrama de avizare nr. 272 din 27 ianuarie 2005.
La verificarea efectuată în comisie, în prezenţa agentului de pază şi a organelor de poliţie TF, s-a constatat lipsa a 7300 kg fier vechi, conform procesului-verbal de constatare nr. 120, vagonul fiind îndrumat la destinaţie cu procesul-verbal de constatare al staţiei Bucureşti-Triaj, fiind eliberat la B.Z.D. cu această lipsă.
Destinatarul mărfii a înaintat către reclamantă o reclamaţie administrativă cu nr. 239 din 31 martie 2005, prin care a solicitat despăgubiri pentru lipsuri din expediţia CIM nr. 9714 din data de 18 ianuarie 2005, vagonul respectiv, încărcat cu deşeuri de fier de la C.F.R. Deva la B.Z.D. – Metal.
Conform art. 36 CIM, reclamanta a achitat destinatarului prejudiciile în cuantum de 2.917,43 lei, cu O.P. nr. 532/18 aprilie 2006.
Pentru recupcrarea acestui prejudiciu, reclamanta a emis factura fiscală nr. 776809 din 10 august 2006, conform art. 14 alin. (2) lit. d) din contractul de prestări de servicii de pază, reprezentând contravaloarea prejudiciilor suferite de către destinatarul mărfii în timpul în care vagonul din care s-au constatat aceste lipsuri se afla în perimetrul păzit de către agenţii pârâtei.
Instanţa a constatat că organele de poliţie T.F. au efectuat cercetări asupra cauzelor şi împrejurărilor în care au avut loc aceste sustrageri de marfa din vagoanele aparţinând reclamantei, rezultând culpa pârâtei în executarea defectuoasă a obligaţiei de pază a mărfurilor aflate în vagoanele pentru care a semnat de primire-predare, prin intermediul agentului de pază, salariat al pârâtei; acest aspect a fost recunoscut de către pârâtă, care, prin procesul-verbal privind activitatea acesteia în perioada 16 ianuarie 2005 – 31 ianuarie 2005, ce include data constatării lipsurilor de fier vechi, a arătat că activitatea de pază nu s-a desfăşurat conform contractului de prestări servicii de pază încheiat cu reclamanta, motivând că persoane necunoscute au fost surprinse în timp ce sustrăgeau fier vechi din vagoanele păzite de agentul pârâtei, în staţia Bucureşti-Triaj, proces-verbal semnat din partea pârâtei de către directorul de obiectiv al acesteia.
De asemenea, instanţa a apreciat că pârâta nu poate invoca în sprijin faptul că organele de poliţie T.F. nu i-au acordat ajutor pentru asigurarea pazei obiectivului aparţinând reclamantei, având în vedere că a fost încheiat acest contract de prestări de servicii numai între părţi, nefiind stabilite obligaţii direct contractuale şi faţă de poliţia T.F., iar în ceea ce priveşte susţinerea pârâtei, în sensul că agentul de pază nu ar fi semnat vreun proces-verbal de predare-primire a vagonului în cauză şi că în orice caz verificarea vagonului la partea superioară nu a putut fi efectuată datorită faptului că linia era electrificată şi prezenta pericol pentru persoanele care s-ar fi apropiat de aceasta, nu pot fi reţinute ca dovedite, aspectele nefiind relevante în corespondenţa purtată anterior între părţi şi în legătură cu alte vagoane care nu fac obiectul prezentei cauze, neexistând reclamaţii cu privire la aceste aspecte, din partea reprezentanţilor pârâtei către reclamantă, care să fi fost consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit şi acceptat inclusiv de către agenţii de poliţie T.F.
împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta la data de 27 decembrie 2007 şi a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate, arătând următoarele:
Instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ în pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Predarea obiectivului de către C.F.R. Marfa – Staţia Bucureşti Triaj şi „preluarea acestuia de către prestator trebuia efectuată în cel mult 7 zile de la data semnării contractului” pe bază de proces-verbal de predare-primire [art. 2 alin. (2) din contractul de prestări servicii], document în care să se regăsească toate bunurile nominalizate la art. 14 alin. (1) lit. a) din contractul de prestări servicii.
C.F.R. Marfa nu şi-a onorat această obligaţie primordială şi nu a putut prezenta la dosarul cauzei nr. 9919/299/2007 procesul-verbal de predare-primire a obiectivului.
S-a creat în acest fel convingerea falsă că societatea de pază avea de păzit doar vagoanele care tranzitau staţia C.F. Bucureşti Triaj.
Tot potrivit contractului de prestări servicii, art. 14 alin. (1) lit. w), în logică cu prevederile art. 2 alin. (2) menţionat, societatea de pază „răspunde de bunurile şi valorile încredinţate, predate de beneficiar în baza documentelor de predare-primire” stabilite de comun acord, activitate care, potrivit planului de pază, trebuia efectuată de angajaţii C.F.R. către posturile cu atribuţii de pază, şi nu celor cu atribuţii de verificare a vagoanelor.
întrucât angajaţii Staţiei C.F. Bucureşti Triaj nu şi-au îndeplinit această obligaţie contractuală şi nu au putut proba la dosar cu documente de predare-primire a vagoanelor către posturile cu atribuţii de pază, profitând de faptul că instanţa nu avea de unde să cunoască fluxul tehnologie de manevrare a vagoanelor între cele trei zone de lucru din interiorul staţiei, a depus la dosar documente întocmite de posturile cu atribuţii de verificare a vagoanelor, şi nu cu atribuţii de pază a acestora, din care se menţionează:
a) Arătarea vagoanelor, document care se încheie în Grupa de lucru B2 înainte de expediţia vagoanelor din staţie.
La intrarea vagoanelor în orice staţie C.F. se încheie documentul specific Desfacerea vagoanelor, formular tipizat pe care îl încheie echipa mixtă de verificare a garniturilor intrate în staţie, alcătuită din magaziner C.F. + RTV + agent de pază. Documentul trebuie să poarte semnătura celor trei şi înscrisul că verificarea s-a efectuat în grupa de lucru A2. Lista de predare-primire din 26 ianuarie 2005, conform Regulamentelor C.F.R. nu înlocuieşte desfacerea trenurilor, întrucât nu poartă semnătura niciunui angajat al Staţiei Bucureşti-Triaj.
b) Raportul de eveniment nr. 19 din 27 ianuarie 2005 nu este încheiat în conformitate cu Reglementările anexă la P.E.C.M., întrucât în grupa KEU sunt îndrumate pentru cântărire vagoanele descoperite cu nereguli comerciale în grupa de lucru B2.
Planul de pază şi Reglementările anexă la P.E.C.M. prevăd două posibilităţi:
1. dacă la verificarea la partea superioară a vagoanelor se constată urme de violare (plase rupte, semne întrerupte, goluri în conţinut), vagoanele se dirijează imediat în grupa KEU pentru cântărire.
Instanţa nu a reţinut nici faptul că art. 14 alin. (2) lit. a), care prevede răspunderea materială a prestatorului, este condiţionat de prevederile lit. c) a aceluiaşi articol, care impune efectuarea cercetărilor „în comun cu organele abilitate”, în urma cărora „se constată un prejudiciu cauzat din vina exclusivă a prestatorului”.
Ar fi fost relevant pentru instanţă dacă C.F.R. Marfa ar fi depus la dosar, alături de procesul-verbal de constatare nr. 120 din 27 ianuarie 2005, şi concluziile dosarelor de cercetare instrumentate de Poliţia T.F., ai cărei angajaţi au făcut parte din comisia de cântărire, semnân-du-le cu menţiunea de la Cap. 4 „Cauzele vădite ale pagubei” „se vor stabili cu ocazia cercetărilor”.
întrucât instanţa de fond a omis să solicite concluziile dosarelor de cercetare instrumentate de „organele abilitate”, în speţă Poliţia T.F., recurenta învederează instanţei să solicite intimatei sau direct Poliţiei T.F. concluziile cercetărilor.
Recurenta consideră că, în sprijinul respingerii pretenţiilor intimatei, puteau fi luate în considerare şi aspectele legate de faptul că angajaţii C.F.R. Marfa nu numai că nu şi-au onorat obligaţiile contractuale, dar au încurajat unele activităţi care au permis sustrageri de diverse materiale din incinta Staţiei C.F. Bucureşti Triaj.
Recurenta mai susţine că sentinţa civilă nr. 15127 pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie 2007 de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, conform căreia pretenţiile SNTFM C.F.R. Marfă sunt dovedite, este nedreaptă, întrucât nu a fost probată fapta ilicită, culpa pârâtei, prejudiciul şi raportul de cauzalitate în cazul evenimentelor petrecute, care necesitau efectuarea unor cercetări amănunţite imediate privind cauzele producerii prejudiciului şi vinovaţii, indiferent că erau angajaţii societăţii de pază, ai C.F.R. sau terţi.
Dacă dorea acest lucru, SNTFM C.F.R. Marfa s-ar fi aflat în posesia concluziilor dosarului de cercetare atunci când evenimentele s-au produs şi nu ar fi căutat vinovaţi la cea. 3 ani de la producerea acestora.
Potrivit art. 969 C. civ., contractul încheiat între părţi, atât timp cât respectă dispoziţiile legale de ordine publică, are putere de lege pentru părţile contractante. Or, la momentul încheierii contractului de prestări servicii de pază de către SC M.G. 2000 SRL în beneficiul SNTFM C.F.R. Marfa, voinţa acestora, în ceea ce priveşte despăgubirile care urmează a fi acordate de către societatea de pază, pentru cazuri ca cel dedus judecăţii s-a concretizat în dispoziţia art. 14 alin. (2) lit. c).
In concrct, răspunderea societăţii de pază pentru neregulile constatate se angajează exclusiv după efectuarea unor cercetări de către organele abilitate, din care să rezulte culpa sa exclusivă la producerea pagubelor, aspect menţionat în procesul-verbal de constatare nr. 120 din 27 ianuarie 2005 la Cap. 4 „Cauzele vădite ale pagubei”.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., art. 304 pct. 9, art. 312 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., art. 969, art. 998 şi art. 1169 C. civ.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la data de 3 aprilie 2008 şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In cuprinsul întâmpinării, intimata arată că, potrivit art. 14 din contractul de prestări servicii pază nr. M 6.4/8 din 4 octombrie 2004, recurenta şi-a asumat faţă de intimată obligaţia de plată a pagubelor create ca urmare a executării defectuoase a serviciului de pază. Sustragerea fierului vechi din vagon s-a produs în timpul în care acesta se afla în staţia Bucureşti – Triaj, sub paza recurentei, aceasta neînde-plinindu-şi corespunzător obligaţia contractuală de a pazei şi integrităţii tuturor bunurilor din perimetrul încredinţat împotriva furturilor şi sustragerilor de orice fel.
In opinia intimatei, stabilirea vinovăţiei unei terţe persoane pentru furt nu este de natură să înlăture răspunderea contractuală a firmei de pază angajate să prevină astfel de fapte. Violarea conţinutului vagoanelor şi diferenţele de cântar sunt recunoscute de chiar agenţii de pază care au semnat procesul-verbal de constatare.
De asemenea, arată intimata, în adresa nr. 666300 din 11 ianuarie 2005, Biroul de poliţie T.F. Bucureşti Triaj a precizat că lucrătorii recurentei nu şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile ce le reveneau în vederea asigurării integrităţii vagoanelor.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 C. proc. civ.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că este neîntemeiat motivul de recurs fundamentat pe lipsa rolului activ al instanţei. Rolul activ al instanţei instituit de art. 129 C. proc. civ. trebuie înţeles ca un drept exclusiv al judecătorului de a cere părţilor explicaţii, de a pune în discuţia lor orice împrejurări de fapt sau de drept.
Instanţa exercită rolul activ în funcţie de specificitatea fiecărei
cauze. In speţă, nu se impunea exercitarea rolului activ, atât timp cât instanţa a fost lămurită după examinarea probelor administrate la solicitarea părţilor. Rolul activ nu trebuie înţeles ca o obligaţie a instanţelor de a acorda asistenţă juridică părţilor.
Litigiul dedus judecăţii a rezultat, cum corect reţine prima instanţă, din executarea contractului de prestări servicii nr. M 6.4/8 din 4
octombrie 2004, având ca obiect efectuarea de către recurentă a serviciului de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor din unităţile intimatei-reclamante.
Este neîntemeiată susţinerea recurentei privind neexecutarea de către intimata-reclamantă a obligaţiei prevăzute la art. 2 alin. (2) din contract, respectiv predarea obiectivului pe bază de proces-verbal de predare-primire.
Reprezentantul legal al recurentei-pârâte a semnat procesul-verbal privind activitatea de pază pe perioada 9-31 octombrie 2004, în care se consemnează că, începând cu data de 9 octombrie 2004, societatea de pază SC M.G. 2000 SRL a luat în pază bunurile susceptibile de a fi furate şi mărfurile încredinţate la transport.
De asemenea, la dosarul de fond se află lista de predare-primire a vagoanelor, semnată de agentul de pază A.I., listă întocmită la data de 26 ianuarie 2005, şi documentul intitulat „Arătarea vagoanelor”, semnat de reprezentantul pârâtei – agentul de pază C.E., cu menţiunea că în staţia de plecare nu existau „nereguli” şi că există sigilii la toate sistemele de închidere. Acest document este menţionat în Reglementările anexă la PECM privind modul de lucru între personalul C.F.R. Marfa SA şi personalul firmei de pază SC M.G. 2000 SRL la însoţirea trenurilor, reprezentând chiar documentul de predare-primire stabilit de comun acord de părţi, conform art. 14 alin. (1) lit. w) din contractul de prestări servicii, document prin care sunt identificate bunurile încredinţate spre pază, cu indicarea numărului vagoanelor şi a greutăţii încărcate.
Conform art. 14 alin. (1) lit. b) din contract, orice verificare a vagoanelor în grupa de sosire, triere, expediere se va face în prezenţa agentului de pază, care va fi menţionat în documentele specifice căii ferate şi va semna alături de personalul C.F. pe acestea, atestând verificarea şi constatările efectuate. Aşadar, prin semnătura sa, agentul de pază – prepus al recurentei-pârâte – a atestat predarea vagonului, fară nereguli.
Contractul se impune părţilor contractante cu puterea unei legi, iar principiul obligativităţii contractului se fundamentează pe respectarea strictă a clauzelor contractuale de către ambele părţi. Recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura securitatea vagoanelor, astfel încât se impune angajarea răspunderii civile contractuale.
în art. 11 din contract, părţile au stipulat că, pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate, recurenta răspunde material până la concurenţa sumelor echivalente cu nivelul prejudiciului real creat, inclusiv a prejudiciilor create indirect beneficiarului şi terţilor. De asemenea, recurenta s-a obligat să îl despăgubească pe beneficiar
în condiţiile legii, dacă în urma unei cercetări efectuate în comun cu organele abilitate se constată un prejudiciu cauzat din vina exclusivă a recurentei ca urmare a executării defectuoase a serviciului de pază a vagoanelor de la sosire până la expedierea din staţie.
Coroborând cele două clauze contractuale, se constată că angajarea răspunderii civile contractuale a recurentei pentru executarea defectuoasă a serviciului de pază intervine dacă intimatei-reclamante i se cauzează un prejudiciu ca urmare a efectuării necorespunzătoare a serviciului de pază de către angajaţii recurentei, iar pentru stabilirea împrejurărilor faptelor ce au dus la crearea prejudiciului au loc cercetări ale organelor abilitate.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr. 120, însuşit de agentul de pază S.M. şi semnat de agentul N.l. de la Pol. FF BCT, vagonul aflat sub paza recurentei a fost depistat cu uşi deschise, cu marcaj întrerupt şi goluri foarte mari, constatându-se un minus de 7300 kg, faţă de cantitatea menţionată pe documentele de transport. Agentul de pază – prepusul recurentei – a semnat acest proces-verbal, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 14 (1) lit. b) din contract, a atestat constatările efectuate.
Recurenta s-a obligat să asigure paza şi integritatea bunurilor împotriva furturilor şi sustragerilor de orice fel – art. 14 (1) lit a) din contract, iar în speţă, vagonul aflat sub paza recurentei, predat cu sigiliile intacte, a fost găsit cu uşile deschise şi sigiliile rupte. Prin urinare, a existat o sustragere de bunuri, pentru care recurenta s-a obligat să răspundă. Ancheta poliţiei avea ca obiect identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorilor sustragerii de marfa din vagoane, iar nu identificarea culpei contractuale a societăţii de pază, culpă ce rezultă din chiar împrejurările sus-menţionate.
Recurenta-pârâtă, căreia îi incumba sarcina probei, nu a dovedit o culpă concurentă a intimatei-reclamante şi nici faptul că angajaţii C.F.R. au permis sustragerile de bunuri din vagoane, prin fapte comi-sive sau omisive.
In materie contractuală, aşa cum rezultă din art. 1082 C. civ., culpa debitorului este prezumată, astfel încât intimata-reclamantă nu era obligată să facă dovada culpei pârâtei constând în executarea defectuoasă a serviciului de pază a vagoanelor. Incumba pârâtei să probeze o cauză străină care să înlăture vinovăţia şi să fie exoneratoare de răspundere contractuală, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Referitor la cuantumul despăgubirilor plătite de reclamantă beneficiarului mărfii, ca urmare a reclamaţiei administrative, conform O.G. nr. 7/2005 de aprobare a Regulamentului de transport C.F.R., se constată că destinatarul mărfii, SC T.M.R. SRL, a înaintat către C.F.R.
Marfa reclamaţia administrativă nr. 239 din 31 martie 2005, prin care a solicitat despăgubiri pentru lipsurile din expediţie, iar intimata-recla-mantă a achitat contravaloarea despăgubirilor cu O.P. nr. 532/2006.
Se constată astfel că instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 969 şi urm. C. civ., intimata-reclamantă fiind îndreptăţită să obţină despăgubiri.
în raport de considerentele expuse, tribunalul a respins recursul, prevalându-se de dispoziţiile art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
