REPREZENTARE. LIPSA PROCURII. CONSECINŢE


Potrivit dispoziţiilor art. 112 pct. 2 C. pr. civ., în cererea de chemare în judecată trebuie să se indice calitatea juridică în care părţile stau în judecată, atunci când nu stau în numele lor propriu.

Conform prevederilor art. 83 alin. 1 şi 2 C. pr. civ., când cererea este făcută prin mandatar se va alătura procura în original sau în copie legalizată, mandatarul avocat certificând el însuşi copia de pe procura sa.

în situaţia în care creditoarea ar fi înţeles să-şi execute drepturile procedurale prin mandatar, ar fi trebuit să indice reprezentantul său şi să anexeze procura acestuia, în original sau în copie legalizată, sau împuternicirea avocaţială din care să rezulte calitatea

sa de reprezentant, or, în lipsa acestor menţiuni şi dovezi nu se poate prezuma că cererea a fost introdusă legal de mandatar, spre a putea fi semnată, valabil, de acesta, practic, echivalând cu inexistenţa semnăturii, fapt sancţionat cu nulitatea prevăzută de art. 133 C. pr. civ., pentru încălcarea dispoziţiilor art. 112 pct. 6 C. pr. civ..

Prin cererea adresată secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti la data de 4.09.1997, înregistrată sub nr. 4737, creditoarea R.T. – LTD a solicitat declanşarea procedurii reorganizării şi a lichidării judiciare faţă de debitoarea S.C. “B.P.R.” – S.A., cu motivarea că aceasta nu i-a achitat suma de 225.577 USD, reprezentând onorariu de management, datorat în baza contractului încheiat între părţi la data de 3.06.1995, menţionata creanţă fiind certă, lichidă şi exigibilă.

La data de 6.06.2000, debitoarea a invocat excepţia nulităţii cererii introductive şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului Z.M., ca şi a apărătorului creditoarei R.T. – LTD, respinse de instanţă, ca nefondate, prin încheierea de la acea dată, cu motivarea că există “autoritate de lucru judecat cu privire la faptul începerii plăţilor şi recunoaşterea acestui fapt de către debitoare, care implică, în mod necesar, faptul că instanţa a avut în vedere atât cererea introductivă ca atare, pe care a apreciat-o ca îndeplinind condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 112 şi art. 133 C. pr. civ., precum şi faptul că s-a dovedit calitatea de reprezentant a semnatarului cererii”.

Creditoarea a invocat, la aceeaşi dată, excepţia lipsei calităţii procesuale a debitoarei de a propune planul de reorganizare, excepţie pe care instanţa a unit-o cu fondul.

Prin sentinţa civilă nr. 3794, pronunţată la data de 13.06.2000, secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin judecătorul sindic, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a debitoarei de a depune un plan de reorganizare, invocată de creditoare; a admis cererea creditoarei R.T. – LTD, formulată împotriva debitoarei S.C. “B.P.R.” – S.A.; a ridicat debitoarei dreptul de a-şi mai conduce activitatea şi a dispus începerea lichidării judiciare a bunurilor din averea debitoarei şi aplicarea, de îndată, a dispoziţiilor din secţiunea a Vl-a a Legii nr. 64/1995, republicată; a desemnat lichidator pe M.G. şi a dispus inventarierea şi sigilarea averii debitoarei.

Spre a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cazul în care procedura este deschisă la cererea creditorului, iar debitorul este o societate comercială pe acţiuni, planul de reorganizare nu poate fi propus decât de creditorii titulari a cel puţin 1/3 din valoarea creanţelor garantate, respectiv negarantate, după caz, sau de acţionarii titulari a cel puţin 1/3 din capitalul social al societăţii pe acţiuni, şi a făcut aplicarea prevederilor art. 59 alin. 5, coroborat cu art. 69 alin. 2, art. 79 şi cu dispoziţiile secţiunii a Vl-a şi art. 23 din Legea nr. 64/1995, republicată.

împotriva încheierii de şedinţă din data de 6 iunie 2000 şi a sentinţei civile nr. 3794, pronunţată la data de 13 iunie 2000 de secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin judecătorul sindic, debitoarea S.C “B.P.R.” – S.A. a formulat recurs, criticând-o pentru motivul prevăzut de ari. 304 pct. 9 C. pr. civ., solicitând şi aplicarea prevederilor art. 3041 C. pr. civ..

în dezvoltarea motivului de casare menţionat, recurenta a arătat că, în mod greşit, instanţa – reţinând existenţa unei implicite autorităţi de lucru judecat – a respins excepţia de nulitate a cererii de reorganizare şi de faliment ca şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului Z.M. şi a avocatului care semnează cererea în numele S.C. “R.” – LTD, întrucât aceste excepţii nu au mai fost invocate anterior, iar din cuprinsul hotărârii date în soluţionarea contestaţiei formulată de debitoare nu rezultă că instanţa s-ar fi pronunţat asupra acestor excepţii, şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a debitoarei de a depune un plan de reorganizare, dispunând începerea lichidării judiciare a bunurilor din averea debitoarei, ridicarea dreptului acesteia de a-şi mai conduce activitatea, numirea unui lichidator, ignorând corecta înţelegere, interpretare şi aplicare a prevederilor art. 59 din Legea nr. 64/1995.

Recurenta a criticat, de asemenea, şi încheierea pronunţată de judecătorul sindic la data de 28 martie 2000, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea debitoarei de a se constata nulitatea absolută a contractului de management, motivat de clauza arbitrală pe care o conţine contractul, arătând că aceasta produce efecte exclusiv în cazul litigiilor arbitrale, or falimentele sunt de competenţa exclusivă a tribunalelor de drept comun, care, odată sesizate, devin competente să judece toate cererile accesorii, potrivit art. 17 C. pr. civ., text de lege aplicabil, potrivit art. 128 din Legea nr. 64/1995, republicată.

Recurenta debitoare a solicitat, în principal, constatarea nulităţii cererii introductive, constatarea nulităţii absolute a contractului încheiat de părţi la data de 3 iunie 1995, iar, în subsidiar, constatarea faptului că acţionarii S.C. “B.P.R.” – S.A. sunt îndreptăţiţi să depună un plan de reorganizare, ca şi faptul că judecătorul sindic este competent a se pronunţa pe cererea de constatare a nulităţii contractului de management.

Având în vedere că excepţia nulităţii cererii introductive, în cazul admiterii, ar face de prisos examinarea celorlalte aspecte evocate în susţinerea motivului de casare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea apreciază că aceasta se impune a fi soluţionată cu prioritate.

Este de observat că, deşi cererea prin care s-a solicitat declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, faţă de debitoarea S.C. “B.P.R.” – S.A., este formulată de creditoarea R.T. – LTD, în nume propriu – fără arătarea elementelor de identificare prevăzute de art. 29 din Legea nr. 26/1990 şi de art. 74 din Legea nr. 31/1990, a sediului social – aceasta este semnată de avocatul F.V.

în situaţia în care creditoarea R.T. – LTD ar fi înţeles să-şi exercite drepturile procedurale prin mandatar, conform art. 112 alin. 2 C. pr. civ., în cererea introductivă ar fi trebuit să se indice, atât cel reprezentat, cât şi reprezentantul,

şi să se anexeze acesteia procura în original sau în copie legalizată, împuternicirea avocaţială ori dovada din care să rezulte calitatea de reprezentant, astfel cum prevede art. 83 C. pr. civ., or, în lipsa acestor menţiuni şi dovezi, nu se poate prezuma că menţionata cerere a fost introdusă de mandatar spre a putea fi semnată, valabil, de acesta.

Aşa fiind, cererea introductivă nu putea purta decât semnătura socială a creditoarei, dată prin reprezentanţii săi legali, aspect de natură a crea certitudine cu privire la manifestarea de voinţă a părţii, în sensul de a sesiza instanţa.

Cum art. 112 C. pr. civ. precizează, între menţiunile pe care trebuie să le cuprindă orice cerere de chemare în judecată, la pct. 6, semnătura reclamantului, considerată element esenţial al acesteia, a cărei lipsă este sancţionată, în mod expres, cu nulitatea absolută, potrivit art. 133 C. pr. civ., şi cum în speţă, creditoarea nu a semnat cererea de chemare în judecată, pe care a formulat-o în nume propriu, Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepţia nulităţii cererii introductive, respinsă, în mod greşit, de instanţă, prin încheierea de la 6.06.2000, ce face parte integrantă din sentinţa civilă nr. 3.794. pronunţată la data de 13.06.2000, pentru motivele arătate.

Acestea sunt argumentele pentru care Curtea, în baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi încheierea în care sunt consemnate dezbaterile – ce face parte integrantă din sentinţă – şi, în fond, aplicând sancţiunea prevăzută de art. 133 C. pr. civ., va anula, ca informă, cererea formulată de creditoarea R.T. – LTD, în temeiul Legii nr. 64/1995, împotriva debitoarei S.C. “B.P.R.” -S.A.. (Judecator Decebal Taragan)

(Secţia comercială, decizia nr. 722/2000)