Renunţarea la judecată nu se poate face prin mandatar decât dacă acesta este împuternicit în baza unei procuri speciale, menţiunea generală de “a întreprinde orice va fi nevoie pentru rezolvarea litigiilor” nefiind suficientă pentru îndeplinirea acelor acte procesuale care conţin elementul de dispoziţie, cum este şi renunţarea.
Secţia Comercială, decizia nr. 17 din 22 ianuarie 1998 (dosar nr. 2739/1997)
Tribunalul a admis acţiunea principală având ca obiect dizolvarea Societăţii Comerciale “M.C. INTERNAŢIONAL” S.R.L. formulată de reclamantul C.R. în contradictoriu cu pârâţii M.F. prin mandatar, B.B.T. şi Societatea Comercială “M.C. INTERNAŢIONAL” S.R.L. şi a încuviinţat dizolvarea societăţii, a numit lichidator, a dispus înregistrarea în şi publicarea în Monitorul Oficial.
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act de renunţarea la judecată a cererii reconvenţionale formulată de pârâta M.F.
Apelul declarat de pârâta M.F., prin mandatar, a fost admis de Curtea de Apel care a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru a se soluţiona fondul cauzei.
Reclamantul a declarat recurs susţinând că greşit instanţa de apel a reţinut că renunţarea la judecată făcută de către pârâtă prin avocatul şi mandatarul său în faţa primei instanţe, nu este valabilă întrucât nu a avut o expresă în acest sens.
Mai susţine că în cauză există o astfel de procură intitulată “Procură specială”, iar prevederile art. 67- 69 din trebuie coroborate cu cele ale contractului de mandat, din acesta din urmă rezultând că pârâta l-a mandatat pe mandatarul său inclusiv şi cu renunţarea la judecata cererii reconvenţionale.
Recursul este nefondat.
Articolul 69 din Codul de procedură civilă prevede că: “Recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările, cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale”.
Renunţarea la judecată este, aşadar, un act procedural de dispoziţie prin care reclamantul îşi manifestă expres voinţa de a nu mai continua procesul început.
Drept urmare, procura în discuţie dată cu menţiunea generală de “a întreprinde orice va fi nevoie pentru rezolvarea litigiilor” nu este suficientă pentru îndeplinirea acelor acte procesuale care conţin elementul de dispoziţie, cum este şi renunţarea.
Pentru a putea face asemenea acte, mandatarul are nevoie de o procură specială, care să arate expres că este dată şi pentru îndeplinirea actului renunţării la judecată.
Cum, în speţă, o atare procură nu există, se constată că legal instanţa de apel a desfiinţat sentinţa Tribunalului căruia i-a trimis dosarul pentru soluţionarea fondului cauzei.
