Materie : RECURS COMERCIAL. REPUNEREA ÎN TERMENUL DE ÎNREGISTRARE A CERERII DE ADMITERE A CREANŢEI, FIXAT ÎN SENTINŢA DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENŢEI. NEINCLUDEREA CREDITORILOR – ADMINISTRATORI ŞI ASOCIAŢI AI DEBITOAREI, ÎN LISTA CREDITORILOR ANEXATĂ CONFORM ART.28 DIN LEGEA NR.85/2006 CERERII DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENŢEI ÎMPOTRIVA DEBITOAREI, FORMULATĂ DE CĂTRE EI, NU CONSTITUIE UN IMPEDIMENT CAUZAT DE O ÎMPREJURARE MAI PRESUS DE VOINŢA LOR, ÎN INTERPRETAREA PREVEDERILOR ART.103 (1) COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
– din Legea nr.85/2006.
-art.103 (1) Cod procedură civilă.
Decizia nr.473/C/14.09.2011 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Încheierea din data de 13.04.2011 Tribunalul Bihor a admis cererea creditorilor Ş. D. R. şi Ş. F. în contradictoriu cu administratorul judiciar C.I.I. D. F., desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC P. SRL şi, pe cale de consecinţă a dispus repunerea creditorilor în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţe la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei.
Judecătorul sindic a reţinut că, potrivit art.7 alin.3 din Legea 85/2006, citarea părţilor şi comunicarea oricăror acte de procedură anterioară deschiderii procedurii se realizează conform Codului de procedură civilă, iar potrivit art.61 din L.85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va emite o notificare despre deschiderea procedurii tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, sau după caz în baza art.32 alin.2 din L.85/2006.
În conformitate cu art.103 Cod procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, în afară de cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Procedura insolvenţei debitoarei a fost deschisă la data de 20.11.2009, stabilindu-se termen de depunere a declaraţiilor de creanţe pentru data de 20.12.2009, potrivit evidenţelor ORC şi a Sentinţei Comerciale 2369/F/2009, prin care s-a deschis procedura insolvenţei creditoarei, însă creditorii nu au fost notificaţi despre deschiderea procedurii conform art.7 din L.85/2006, situaţie faţă de care creditorii au fost în imposibilitate, mai presus de voinţa lor, în condiţiile art.103 Cod procedură civilă, să aibă cunoştinţă despre deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei şi posibilitatea de a-şi manifesta voinţa de a participa la procedura concursuală a insolvenţei acesteia, considerente faţă de care, raportat la art.149 din L.85/2006, judecătorul sindic a admis cererea creditorilor şi a dispus repunerea creditorilor Ş. D. R. şi Ş. F. în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă faţă de debitoarea SC P. SRL.
Împotriva acestei Încheieri a formulat recurs creditoarea B. C. R. SA , în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC P. SRL , solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestaţiei şi a cererii de repunere în termen formulate de creditorii Ş. D. R. şi Ş. F..
În motivarea recursului , creditoarea a arătat că , deşi a formulat întâmpinare faţă de contestaţia şi cererea de repunere în termen formulate de creditorii Ş. D. R. şi Ş. F. , în cuprinsul Încheierii atacate nu se face nici o referire la această întâmpinare şi la cele invocate în cuprinsul ei. A invocat şi prin întâmpinare împrejurarea că debitoarea SC P. SRL a intrat în procedura insolvenţei la cererea sa făcută prin intimaţii creditori Ş. D. R. şi Ş. F. care aveau calitatea de administratori statutari ai societăţii debitoare. Or , este inadmisibil a se susţine că aceste persoane , care au solicitat deschiderea procedurii , nu au avut cum să ia cunoştinţă despre deschiderea procedurii pentru a-şi formula declaraţia de creanţă. Nu poate fi primită nici susţinerea acestora în sensul că administratorul judiciar ar fi trebuit să dea dovadă de diligenţă în vederea identificării tuturor creditorilor întrucât conform art. 28 din , cererea debitorului trebuie însoţită de o serie de acte , printre care şi lista creditorilor , or obligaţia de a întocmi şi ataşa o astfel de listă revenea tot intimaţilor – administratori ai societăţii , aceştia prevalându-se de propria culpă.
În consecinţă , în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 103 Cod de procedură civilă.
În drept , recurenta a invocat prevederile art. 304 şi urm. Cod de procedură civilă, art. 7 şi 28 din Legea nr. 85/2006.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare. Prin concluziile scrise depuse la dosar au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul formulat , instanţa a constatat că acesta este fondat , urmând să fie admis.
Astfel , aşa cum întemeiat a susţinut recurenta , intimaţii creditori Ş. D. R. şi Ş. F. care au formulat cererea de repunere în termen pentru înregistrarea declaraţiei lor de creanţă , au calitatea de administratori statutari şi asociaţi ai debitoarei SC P. SRL. În această calitate , au formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoare , cerere care a fost judecată în Camera de consiliu , fără citarea părţilor , conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 , fiindu-le admisă. Procedura insolvenţei debitoarei a fost deschisă la data de 20.11.2009, stabilindu-se termen de depunere a declaraţiilor de creanţe pentru data de 20.12.2009. Hotărârea de deschidere a procedurii a fost comunicată debitoarei , reprezentată prin cei doi administratori , astfel că susţinerea acestora în sensul că nu au avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii şi despre termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă este neîntemeiată şi nu poate fi primită de către instanţa de recurs.
În plus , conform dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006 , cererea de deschidere a procedurii trebuie însoţită de actele prevăzute de acest text de lege , printre care şi o listă a creditorilor societăţii. Or , intimaţii Ş. D. R. şi Ş. F. au depus o listă a creditorilor societăţii , separat pentru furnizori şi alţi creditori , neindicându-se pe ei înşişi ca şi creditori ai societăţii. Cererea lor în acest sens a fost înregistrată la mai mult de un an de la expirarea termenului de depunere a creanţelor. Susţinând că nu au fost notificaţi de către administratorul judiciar despre deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei , intimaţii Ş. D. R. şi Ş. F. îşi invocă practic propria culpă în neincluderea lor în lista creditorilor societăţii întocmită de ei înşişi în temeiul obligaţiei legale de întocmire.
Este adevărat că scopul procedurii insolvenţei este acela de satisfacere a creditorilor societăţii aflate în , aşa cum au susţinut intimaţii prin concluziile scrise , iar aceştia au garantat în nume propriu pentru societatea debitoare şi nu au altă posibilitate de recuperare a creanţei lor , însă Legea nr. 85/2006 cuprinde dispoziţii imperative privind termenele de depunere a declaraţiilor de creanţă. Sigur că în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile art. 103 Cod de procedură civilă , se poate lua măsura repunerii în termen , însă în cazul de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege , intimaţii având cunoştinţă despre deschiderea procedurii şi invocând propria culpă în netrimiterea notificării , ceea ce este inadmisibil conform principiului de drept consacrat în acest sens de doctrina şi practica judiciară.
În consecinţă , admiţând recursul în conformitate cu prevederile art. 304 pct.9 cod de procedură civilă , instanţa a modificat Încheierea atacată în sensul că a respins cererea de repunere în termen formulată de intimaţi. În ce priveşte contestaţia formulată de aceştia , aceasta nu a fost încă soluţionată de judecătorul – sindic şi nu face obiectul prezentului recurs.
