Curtea de Apel Oradea
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar
În recursul DIICOT, în urma rejudecării, curtea a stabilit că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună a fi admisă, dat fiind gradul ridicat de pericol social al faptelor – constituire de grup infracţional organizat şi evaziune fiscală, numărul mare de persoane implicate, prejudiciile cauzate şi intervalul extrem de scurt de la luarea măsurii arestării preventive, apreciind că inculpatul nu prezintă garanţii suficiente pentru a fi eliberat.
DECIZIA PENALĂ NR. 1012/R/14 decembrie 2012
Dosar nr. 12981/111/P/2012
Prin încheierea penală nr. 42 din data de 12.12.2012, pronunţată de către Tribunalului Bihor în baza articolului 1608a ali. 2 raportat la articolul 1602 alineat 1 teza II şi alineat 2 Cod de procedură penală cu referire la articolului 1608a alineat 1 Cod de procedură penală s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I., arestat în baza încheierii nr. 63/24.10.2012 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 50/2012 şi s-a dispus punerea sa în libertate provizorie.
În baza articolului 1608a alineat 3 raportat la articolul 1602 alineat 3 şi 31 Cod de procedură penală s-a dispus ca pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte următoarele obligaţii: să nu depăşească limita teritorială a comunei G. judeţul I. (localitatea în care îşi are domiciliul) decât în condiţiile stabilite de organele judiciare, să se prezinte la organul de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la organul de poliţie – Poliţia G., judeţul I. – conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliţie sau ori de câte ori este chemat, să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus liberare provizorie sub control judiciar, să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme, să nu se apropie de ceilalţi învinuiţi şi inculpaţi, de martori şi experţi în cauza şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, să nu exercite funcţia de administrator al SC D..L.I. SRL I. , în baza căreia este acuzat ca ar fi săvârşit faptele.
În baza articolului 1602 alineat 32 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de aceasta măsura arestării preventive.
În baza articolului 1602 alineat 32 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de aceasta măsura arestării preventive.
În baza articolului 16010 Cod de procedură penală i s-a pus în vedere inculpatului situaţiile în care se poate revoca liberarea provizorie.
În baza articolului 16010 Cod de procedură penală i s-a pus în vedere inculpatului situaţiile în care se poate revoca liberarea provizorie.
În baza articolului 1608a alineat 4 Cod de procedură penală s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului deciziei penale inculpatului, Arestului IPJ , Postul de poliţie al comunei G. judeţul I., Poliţia I., Jandarmeriei I., Poliţiei Comunitare I., Serviciul Comunitar pentru eliberarea paşapoartelor I. şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră B., în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse mai sus inculpatului, cât şi pentru refuzul eliberării paşaportului sau, după caz, ridicării provizorii a paşaportului pe durata măsurii.
În baza articolului 192 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza articolului 192 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanţă în data de 11.12.2012, aparatorul ales al inculpatului S.I. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar arătându-se ca sunt întrunite condiţiile articolului 160/2 Cod de procedură penală privind inexistenta la dosarul cauzei a datelor din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa săvârşească o noua infracţiune sau a datelor din care sa rezulte ca acesta ar încerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, martor, expert sau prin alterarea mijloacelor de proba. De asemenea s-a subliniat împrejurarea ca inculpatul nu are antecedente penale, are o stare de sănătate precară dovedită cu înscrisurile medicale depuse de către apărător la dosar şi a făcut demersuri în vederea achitării parţiale a prejudiciului – este vorba de suma 8000 lei, chitanţele ce fac dovada în acest sens fiind depuse la dosarul de urmărire penală.
Înscrisurile ce au legătura cu cauza au fost ridicate în totalitate, astfel încât este imposibil orice demers al inculpatului de a influenta martorii sau de a altera în vreun fel probele ce se află deja la dispoziţia organelor de urmărire penala. Pe de alta parte, s-a mai subliniat lipsa egalitatii de tratament juridic raportat la faptul că alte persoane inculpate în cauză au fost deja puse în libertate fie sub control judiciar fie în libertate provizorie pe cauţiune.
În şedinţa din data de 12.12.2012, inculpatul a arătat ca îşi însuseşte cererea redactată de către aparatorul sau ales în reprezentarea sa aplicându-şi semnătura pe această cerere.
Tribunalul a reţinut ca faţă de inculpat a fost luata măsura arestării preventive în baza articolului 136 alineat 5, articolului 143, articolului 149/1 alineat 12 cu referire la articolul 146 alineatul 10 Cod procedură penală, articolului 148 alineat 1 litera f Cod procedură penală în data de 24.10.2012 prin încheierea nr. 63 în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 50/2012. În considerentele încheieri s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de articolul 7 din Legea 39/2003; articolul 9 litera c din Legea 241/2005 şi articolul 290 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal; articolul 23 alineat 1 litera a din Legea 656/2002; articolul 272 alineat 2 din , republicată; cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penal. Ca stare de fapt s-a reţinut că firma aparţinând inculpatului SC D.L.I. SRL I. are sediul în localitatea G., judeţul I.
Din adresa Gărzii Financiare rezultă că SC D.L.I. SRL I. a livrat diferite materiale de construcţii (vată minerală, tablă Lindab, etc) către SC M.U. SRL O., în baza a 91 facturi fiscale emise în aceeaşi zi de 30.08.2011, în valoare totală de 443.630,86 lei, sumă achitată parţial – 124.090,72 lei (în numerar prin chitanţe), având un sold neachitat de 319.540,14 lei. În calitate de delegat şi reprezentant al SC D.L.I. SRL I. a fost menţionat numitul S.M. – fără completarea altor date de identificare, nefiind menţionate datele de identificare ale mijloacelor de transport.
Din adresa Gărzii Financiare rezultă că administratorii SC D.L.I. SRL I. au refuzat nejustificat să prezinte documentele financiar contabile aferente perioadei 01.01.2010–14.12.2011, deşi a fost somat să o facă. Ca urmare, organul de control fiscal a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de articolul 9 alin. 1 litera c din Legea 241/2005 şi articolul 272 alin. punctul 3 din Legea nr. 31/1990 de către administratorii S.N. şi S.I.
Până în prezent, organul de control fiscal a calculat şi stabilit prejudiciul cauzat de SC D.L.I. SRL I. în sumă de 602.396 lei, prin evidenţierea de operaţiuni fictive menite să diminueze obligaţiile datorate bugetului de stat şi cu alte societăţi comerciale.
Inculpatul S.I. a recunoscut că raportul comercial cu SC M.U. SRL P. este fictiv şi că a predat facturile fiscale şi chitanţele în valoare de 4.800-5.000 lei fiecare, inculpatului S.V. la solicitarea acestuia.
Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală tribunalul a considerat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dreptului intern, reprezentat de articolul 160/2 alineat 1 şi 2 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat şi completat succesiv prin Legea nr. 278/2006 şi OUG nr. 60/2006, condiţiile de fond ale liberării provizorii sub control judiciar sunt următoarele:
a) infracţiunea să fie săvârşită din culpă, iar atunci când infracţiunea este intenţionată pedeapsa prevăzută de lege să nu fie mai mare de 18 ani închisoare;
b) liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Astfel, relativ la infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat, tribunalul a constatat că acestea sunt intenţionate, iar potrivit calificării legale, şi anume articolul 7 din Legea 39/2003; articolul 9 litera c din Legea 241/2005 şi articolul 290 Cod penal cu aplicarea articolului 41 alineat 2 Cod penal; articolul 23 alineat 1 litera a din Legea 656/2002; articolul 272 alineat 2 din Legea 31/1990, republicată; cu aplicarea articolului 33 litera a Cod penal, pedepsele prevăzute de lege sunt sub limita de 18 ani închisoare .
Tribunalul a concluzionat că sub acest aspect, cererea de liberare provizorie este admisibilă, pedepsele prevăzute pentru infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat, nedepăşind 18 ani închisoare.
Referitor la condiţia privind existenţa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni (alin. 2 teza I), actele şi lucrările de urmărire penală au relevat că inculpatul nu are antecedente penale, şi că nu există date concrete în sensul că inculpatul în contextul liberării sale provizorii în prezenta cauză ar putea săvârşi alte infracţiune nu există.
Referitor la condiţia privind existenţa unor date potrivit cărora inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, reţinem că la dosarul cauzei că nu există date concrete în acest sens.
Aşa cum s-a arătat şi în doctrina, garantarea libertăţii individuale în procesul penal presupune, alăturat măsurii de revocare a arestării preventive (atunci când au dispărut temeiurile arestării preventive) sau de încetare a acestei măsuri (atunci când există unul din cazurile prevăzute de lege), adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate, să asigure totuşi desfăşurarea normală a procesului şi executarea pedepsei în caz de condamnare. Ca atare, se poate ajunge la concluzia că, deşi temeiurile pentru menţinerea măsurii preventive subzistă, totuşi, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului şi de comportarea sa în proces, nu mai este necesară privarea de libertate. Circumscrisă unor astfel de raţiuni este reglementarea liberării provizorii sub control judiciar.
Raportat la elementele ce au justificat reglementarea legală a acestei instituţii tribunalul a reţinut că există datele pozitive sus-menţionate ce caracterizează persoana inculpatului, inculpat ce nu are antecedente penale, are o stare de sănătate precară probată cu înscrisurile medicale depuse la dosar iar până în momentul de faţă a făcut demersuri de a repara măcar parţial prejudiciul cauzat, consemnând suma de 8000 lei.
Nu în ultimul rând tribunalul a reţinut conduita procesuală sinceră a acestui inculpat care audiat fiind la datele de 01.11.2012, 13.11.2012, respectiv 11.12.2012 a recunoscut comiterea faptelor.
Infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt infracţiuni economice, materia în care probele ar trebui să stea la baza acuzaţiilor aduse inculpatului ar trebui să se regăsească în acte şi documente economico – financiare şi pe cale de consecinţă, posibilitatea inculpatului de a împiedica organele de urmărire penală de a afla adevărul sunt inexistente. Din actele şi documentele aflate la dosar a rezultat că posibilităţile inculpatului de a altera probele sunt nule întrucât în cauză s-a procedat la ridicarea de înscrisuri context în care nici din acest punct de vedere nu există nici un impediment pentru punerea în libertate a inculpatului.
S-a arătat faptul că, deşi rezonanţa socială negativă a faptelor de a căror săvârşire este bănuit inculpatul, persistă şi în acest moment procesual în raport de elementele care configurează faptele reţinute în sarcina sa, de modalitatea în care se reţine a fi fost comise, faptul că a trecut o anumită perioadă de timp de la privarea sa de libertate – 1 luna şi jumătate, poziţia sinceră a inculpatului, comportamentul adoptat de natură a ajuta la repararea parţială a prejudiciului, lipsa antecedentelor penale şi starea precară de sănătate sunt motive temeinice care în opinia instanţei justifică punerea în libertate sub control judiciar cu impunerea unor măsuri stricte şi severe în sarcina acestuia. Ca ultim argument tribunalul a reţinut că în momentul de faţă din cei 7 inculpaţi cercetaţi în stare de arest patru au fost puşi în libertate pe cauţiune, context în care se impune a se da eficienţă egalităţii de tratament juridic.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul în baza articolului 1608a ali. 2 raportat la articolul 1602 alineat 1 teza II şi alineat 2 Cod de procedură penală cu referire la articolului 1608a alineat 1 Cod de procedură penală s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I., arestat în baza încheierii nr. 63/24.10.2012 a Tribunalului B. în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 50/2012 şi s-a dispus punerea sa în libertate provizorie.
În baza articolului 1608a alineat 3 raportat la articolul 1602 alineat 3 şi 31 Cod de procedură penală s-a dispus ca pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte următoarele obligaţii: să nu depăşească limita teritorială a comunei G., judeţul I. (localitatea în care îşi are domiciliul) decât în condiţiile stabilite de organele judiciare, să se prezinte la organul de urmărire penală şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la organul de poliţie – Poliţia G., judeţul I. – conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliţie sau ori de câte ori este chemat, să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus liberare provizorie sub control judiciar, să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme, să nu se apropie de ceilalţi învinuiţi şi inculpaţi, de martori şi experţi în cauza şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, să nu exercite funcţia de administrator al SC D.L.I. SRL I. , în baza căreia este acuzat ca ar fi săvârşit faptele.
În baza articolului 1608a alineat 4 Cod de procedură penală s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului deciziei penale inculpatului, Arestului IPJ, Postul de poliţie al comunei G., judeţul I., Poliţia I., Jandarmeriei I., Poliţiei Comunitare I., Serviciul Comunitar pentru eliberarea paşapoartelor I. şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră B., în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse mai sus inculpatului, cât şi pentru refuzul eliberării paşaportului sau, după caz, ridicării provizorii a paşaportului pe durata măsurii.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial O. fără a-l motiva în scris.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză cât şi din oficiu, curtea a reţinut următoarele:
Liberarea provizorie sub control judiciar este prevăzută în cadrul Secţiunii V (Capitolul I, Titlul IV, partea generală a Cod procedură penală) alături de liberarea provizorie pe cauţiune. Cele două instituţii au dispoziţii procedurale comune reglementate la art. 1606 – 16010 Cod procedură penală.
Liberarea provizorie sub control judiciar aşa cum este reglementată de dispoziţiile art. 1602 – 1603 Cod procedură penală, este o măsură provizorie, limitativă de drepturi, având ca finalitate înlocuirea arestării preventive, situaţie premiză, cu o constrângere mai redusă a libertăţilor individuale şi altor drepturi, suficientă însă, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului indiferent în ce fază se află.
Întrucât, cererea introductivă a fost formulată de altă persoană decât inculpatul din prezenta cauză, şi anume de avocatul său ales, în mod corect, instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1607 Cod procedură penală, inculpatul declarând în şedinţa publică din 12.12.2012 că şi-o însuşeşte.
Apoi, s-a procedat la verificarea condiţiilor de admisibilitate în principiu şi după ce s-a constatat îndeplinirea acestora şi instanţa a admis-o în principiu, s-a procedat la audierea inculpatului, după care s-a analizat pe fond cererea sa.
Curtea a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1602 Cod procedură penală.
Astfel, infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul fac parte din categoria celor pentru care legea permite liberarea sub control judiciar având în vedere că sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii sub 18 ani. Este adevărat că pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani, dar potrivit deciziei nr. VII/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii, deci obligatorie potrivit art. 4145 alin. 4 Cod procedură penală, este admisibilă o cerere de liberare pe cauţiune dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat nu depăşeşte 18 ani. Această decizie este aplicabilă în cauză, deoarece celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului sunt sancţionate de lege cu pedepse mai mici de 18 ani.
Analiza dosarului de urmărire penală nu relevă date care să ducă la concluzia necesităţii de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni (art. 1602 alin. 2 teza I). Inculpatul nu este recidivist, iar în cauză nu există alte elemente probatorii din care să rezulte pericolul că acesta ar mai putea comite o nouă infracţiune.
Pe de altă parte, riscul de influenţare a unor subiecţi procesuali trebuie să rezulte din date reale şi nu să se sprijine pe o bănuială, deşi, nici aceasta din urmă nu pare a se contura în cauză. Prin urmare, chiar dacă în cauză mai sunt de administrat probe, nu se poate susţine că inculpatul ar încerca să influenţeze vreun subiect procesual, neavând antecedenţă în astfel de intervenţie.
În ceea ce priveşte distrugerea sau alterarea probelor, s-a considerat că o astfel de modalitate este exclusă având în vedere că probele deja administrate se află în păstrarea organelor judiciare, ceea ce înlătură riscul respectiv.
Prin urmare, s-au considerat îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile legale în materie.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, îndeplinirea condiţiilor art. 1602 Cod procedură penală nu duce la automat la admiterea cererii. Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 1602 Cod procedură penală rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură facultativă aşa cum rezultă din sintagma „se poate acorda”. Aşadar, liberarea sub control judiciar nefiind un drept al inculpatului ci doar o vocaţie a acestuia, instanţa poate aprecia oportunitatea acesteia.
În consecinţă, îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de art. 1602 Cod procedură penală nu conduce automat la admiterea cererii, instanţa urmând a analiza dacă în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, dacă scopul măsurii preventive poate sau nu să fie realizat prin liberare provizorie.
Spre deosebire de tribunal, curtea a apreciat că nu este oportună admiterea cererii formulată de inculpat având în vedere gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor ce rezultă din amploarea activităţii infracţionale prin prisma numărului mare de persoane implicate şi a prejudiciilor cauzate. Având în vedere şi intervalul extrem de scurt de la luarea măsurii arestării preventive şi până în prezent, s-a apreciat că în mod corect s-a reţinut că inculpatul nu prezintă garanţii suficiente pentru admiterea cererii sale.
Nu se poate reţine nici egalitatea de tratament juridic, deoarece ceilalţi inculpaţi cărora li s-au admis cererile de liberare provizorie, au fost puşi în libertate pe cauţiune. Plata cauţiunii – în cuantum destul de ridicat – este o garanţie în plus faţă de elementele ce caracterizează persoana inculpatului că va respecta obligaţiile impuse de instanţă, necesare asigurării desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
Faţă de cele expuse mai sus, curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial O. împotriva încheierii penale nr. 42/12.12.2012 pronunţată de Tribunalul B., încheiere ce a fost casată în totalitate.
Rejudecând cauza, s-a respins cererea formulată de inculpatul S.I. privind liberarea sub control judiciar de sub puterea măsurii arestării preventive luată prin încheierea nr. 63/24.10.2012 a Tribunalului B.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
