TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA a II a CIVILA – COMERCIALA SI DE ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA nr.2357/sind
Sedinta publica din data de 14.11..2011
JUDECATOR SINDIC – S. O.
GREFIER – M.G.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra cererii de atragere a raspunderii administratorului formulata de reclamanta D.G.F.P. BRASOV in contradictoriu cu paratii C.A. junior si C. A. senior.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor.
Dezbaterile in cauza de fata au avut loc in sedinta publica din data de 07.11.2011 cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi care face parte integranta din prezenta iar instanta pentru a se depune la dosar concluzii scrise a amanat pronuntarea la data de 14.11.2011.
JUDECATORUL SINDIC :
Deliberand in cauza de fata constata urmatoarele:
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.09.2005, sub nr. 437/62/2005, reclamanta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, in calitate de creditoare a debitoarei SC S. T. CO SRL – in faliment, in contradictoriu cu paratii C.A. SENIOR si C. A. JUNIOR, in calitate de administratori sociali ai debitoarei, a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligati paratii la plata sumei de 7.138.227.447 ROL, reprezentand suma cu care debitoarea figureaza in evidentele fiscale.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca administratorii debitoarei nu au facut eforturi pentru stingerea obligatiilor societatii aplicand un management neperformant, folosind activele circulante ale societatii in folosul altor persoane juridice la care cei 2 erau actionari.
Mai arata reclamanta ca cei 2 parati au contribuit prin propriile actiuni la ajungerea debitoarei in stare de insolventa,faptele lor regasindu-se in continutul art. 137 al. 1 lit. a si e din Legea nr. 64/1995.
In drept au fost invocate prevederile art. 137 al. 1 lit. a si e din Legea nr. 64/1995 si art. 242 al. 2 C. pr. civ.
Prin intampinarea depusa, paratii C. A. SENIOR si C. A. JUNIOR au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 137 din Legea nr. 64/1995.
Mai arata paratii ca intrarea in faliment a societatii debitoare s-a datorat unor factori exogeni cum ar fi reducerea productiei de piese si tractoare, reducerea productiei de carbune, reducerea volumului de export datorita competitiei sustinuta de produsele industriale aparute pe piata internationala.
Tot paratii au aratat ca si organele de control din cadrul MFP in urma controlului efectuat pentru perioada 2002-2004, nu au stabilit vreo culpa in sarcina lor, stabilind ca platile s-au facut in limita plafonului stabilit de lege.
In dovedire si in aparare instanta a administrat proba cu inscrisuri in cadrul careia au fost depuse la dosarul cauzei fotocopii de pe adrese, procese verbale, acte normative, rapoarte, memoriu, situatii, contracte.
De asemenea in cauza de fata s-a efectuat expertiza contabila, fiind depus la dosarul cauzei Raportul de expertiza contabila nr. 488770/04.12.2010 si supliment la acesta intocmit de expert ec. V. M..
S-a incuviintat si proba cu interogatoriul paratilor propus de reclamanta dar aceasta a fost decazuta din proba deoarece nu a prezentat la solicitarea instantei interogatoriul pentru a fi luat paratilor.
Actiunea este scutita de plata taxei judiciara de timbru si timbru judiciar..
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin Incheierea din data de 25.04.2003 pronuntata in Dosarul nr. 408/F/2003 s-a deschis procedura generala a falimentului impotriva societatii SC S. T. CO SRL, societatea care i-a avut ca administratori pe parati.
Avand in vedere ca lichidatorul judiciar C. I. IPURL a aratat ca nu doreste sa introduca actiune in raspundere, reclamanta a fost autorizata de judecatorul sindic sa introduca actiune in atragerea raspunderii administratorilor societatii debitoare.
Se mi retine ca reclamanta a solicitat tragerea la raspundere a fostilor administratori in baza fostului prevederile art. 137 al. 1 lit. a si e din Legea nr. 64/1995, actualul prevederile art. 138 al. 1 lit. a si e din Legea nr. 85/2006.
Instanta mai retine ca paratii au depus documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, iar in dosarul de faliment nr. 408/F/2003 lichidatorul judiciar a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute pentru atragerea raspunderii fostilor administratori deoarece nu are o imagine a faptului ca acestia au depasit cadrul legal, principalele cauza care au condus la aparitia starii de insolventa fiind pozitia de monopol, dominanta CNL Oltenia, blocajul economico-financiar mai ales din zona industriei energetice si extractive, faptul ca platile efectuate de CNLO s-au efectuat mai ales prin compensare iar debitoarea nu a mai avut posibilitatea sa achite obligatiile catre bugetul de stat, politica gresita in domeniul privatizarii societatilor cu capital de stat, etc..
Instanta urmeaza sa respinga actiunea ca neintemeiata pentru motivele care vor fi aratate in continuare:
Astfel, potrivit art. 138 al. 1 lit. a si e din Legea nr. 85/2006, in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, care au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice si care au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.
Pentru ca paratii sa poata fi obligati la plata pasivului societatii debitoare, trebuie ca faptele savarsite de ei sa se incadreze in dispozitiile art. 998-999 Cod civil.
Vom analiza in continuare conditiile care trebuiesc indeplinite, prevazute de art. 998-999 Cod civil, pentru a atrage raspunderea delictuala a paratilor, respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia.
Fapta ilicita este orice actiune sau inactiune prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce apartine unei persoane.
In cauza de fata, presupusele fapte ilicite savarsite de parati reprezinta folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu si deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice ori marirea in mod fictiv a pasivului acesteia.
Din intreg materialul probator administrat in cauza nu reiese ca paratii au savarsit aceste fapte ilicite, actiunea reclamantului bazandu-se numai pe prezumtii deduse din faptul ca societatea debitoare datora sume catre bugetul de stat, sume care nu au fost achitate de parati.
Astfel, reclamanta nu a facut dovada ca paratii au folosit bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu, respectiv au scos bunuri sau sume de bani si le-a folosit in interes propriu. Faptul ca nu au fost platite obligatiile bugetare nu este de natura sa conduca la concluzia ca paratii au folosit bunurile in folos propriu sau al altei persoane.
De asemenea nu se poate retine ca paratul a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a marit in mod fictiv pasivul acesteia, neexistand nicio dovada ca a fost schimbata destinatia unor bunuri apartinand debitoarei sau au fost dosite bunuri sau drepturi patrimoniale ale acesteia si nici nu au fost prezentate obligatii patrimoniale fictive.
Din Raportul de expertiza contabila nr. 488770/04.12.2010 si supliment la acesta intocmit de expert contabil ec. V. M. (f. 80-91, 117-158), reiese ca operatiunile contabile derulate de societatea debitoare SC S. T. CO SRL au fost corect inregistrate in evidentele contabile, contractele incheiate de aceasta cu furnizorii si clientii nu contineau clauze dezavantajoase, societatea debitoare nu a procurat fonduri la dobanzi ruinatoare si nu s-au identificat bunuri ale societatii care sa fie folosite in interes personal,nu s-au efectuat plati catre unii creditori in dauna celorlalti.
Asa cum am aratat, principalele cauze care au condus la aparitia starii de insolventa au fost pozitia de monopol, dominanta CNL Oltenia, blocajul economico-financiar mai ales din zona industriei energetice si extractive, faptul ca platile efectuate de CNLO s-au efectuat mai ales prin compensare iar debitoarea nu a mai avut posibilitatea sa achite obligatiile catre bugetul de stat, politica gresita in domeniul privatizarii societatilor cu capital de stat, organizarea interna si managementul defectuos care a dus la acumularea de pierderi si crearea unui pasiv exigibil care nu a mai putut fi acoperit, etc..
Mai mult decat atat, instanta retine ca societatea debitoare a fost finantata de societatile din cadrul Grupului A. Brasov cu sume importante de bani pentru desfasurarea activitatilor comerciale, iar conventiile incheiate nu contineau clauze abuzive.
Faptul ca societatea debitoare a avut majoritatea relatiilor comerciale cu firme din cadrul Grupului Alexander Brasov la care paratii erau actionari nu poate duce la aceasta prezumtie, OUG nr. 82/2007 neinterzicand acest lucru.
Concluzionand, paratii nu au savarsit faptele ilicite imputate.
Prejudiciu prezumat este de 7.138.227.447 ROL, reprezentand prejudiciul cauzat debitoarei, prejudiciu care insa nu a fost produs de catre administratori.
Intre asa zisele fapte ilicite ale paratilor si prejudiciu nu exista nici raport de cauzalitate, neexistand o relatie directa de la cauza la efect, lipsa disponibilitatilor nedatorandu-se faptelor ilicite prevazute de lege, fapte care asa cum am aratat nu au fost savarsite de parati, deoarece societatea debitoare a ajuns in incetare de plati din alte motive, precum pozitia de monopol, dominanta CNL Oltenia, blocajul economico-financiar mai ales din zona industriei energetice si extractive, faptul ca platile efectuate de CNLO s-au efectuat mai ales prin compensare iar debitoarea nu a mai avut posibilitatea sa achite obligatiile catre bugetul de stat, politica gresita in domeniul privatizarii societatilor cu capital de stat, organizarea interna si managementul defectuos care a dus la acumularea de pierderi si crearea unui pasiv exigibil care nu a mai putut fi acoperit, etc..
Oricum faptele aratate puteau cel mult sa favorizeze dar nu sa determine starea de insolventa a debitoarei.
Nu exista nici vinovatia paratilor, deoarece asa cum am aratat cauzele care au dus la intrarea in starea de insolventa a societatii debitoare au fost altele, iar acesta nu a actionat cu intentie sau culpa pentru a aduce societatea in faliment.
Avand in vedere cele aratate, instanta constata ca nu este indeplinita niciuna din conditiile prevazute de art. 998-999 Cod civil, conditii care ar fi atras raspunderea paratilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare intrarii in insolventa a societatii debitoare SC S. T. CO SRL.
Fata de acela aratate, instanta, in baza art. 138 al. 1 lit. a, b, c, d, e, f si g din Legea nr. 85/2006, rap. la art. 998-999 Cod civil, va respinge actiunea reclamantei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, in calitate de creditoare a debitoarei SC S. T. CO SRL – in faliment, impotriva paratilor C. A. SENIOR si C.. JUNIOR, in calitate de administratori sociali ai debitoarei, ca neintemeiata.
Potrivit art. 23 al. 1 din OG nr. 2/2000, onorariul definitiv pentru expertiza tehnica judiciara se stabileste de organul care a dispus efectuarea expertizei, in functie de complexitatea lucrarii, de volumul de lucru depus si de gradul profesional ori stiintific al expertului sau al specialistului, iar conform art. 24 al. 1 din acelasi act normativ, dispozitiile art. 15 – 23 se aplica si in cazul expertizei contabile judiciare.
Prin urmare onorariul definitiv este stabilit de instanta de judecata in acest dosar.
In cauza de fata expertiza contabila a fost efectuata de expertul contabil ec. V. M. care a solicitat un onorariu de 4.981 lei.
Avand in vedere complexitatea lucrarii care este medie, volumul de lucru depus care nu este foarte ridicat, instanta considera ca onorariul solicitat este prea mare.
Tinand cont de criteriile aratate, instanta, in baza art. 23 al. 1 raportat la art. 24 al. 1 din OG nr. 2/2000 va stabili onorariul definitiv cuvenit expertului contabil ec. V.M., pentru expertiza contabila efectuata in cauza, la suma de 4.000 lei.
Cum paratii au achitat din onorariu suma de 325 lei, acestia mai au de achitat suma de 3.675 lei cu titlu de diferenta onorariu expertiza contabila, catre expertul contabil ec. V. M..
Desi li s-a pus in vedere paratilor sa achite aceasta diferenta de onorariu acestia au refuzat motiv pentru care la finalizarea procesului se transforma in debit fata de expert.
Fata de cele aratate, instanta, in baza art. 170 C. pr. civ., rap. la art. 274 C. pr. civ., va obliga paratii C. A. SENIOR si C. A. JUNIOR, la plata catre expertul contabil ec. V. M., a sumei de 3.675 lei, reprezentand diferenta onorariu expert.
In baza art. 274-276 C. pr. civ. instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge actiunea formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, cu sediul in Brasov, B-dul M. K., nr. X, jud. Brasov, in calitate de creditoare a debitoarei SC S. T. CO SRL – in faliment, in contradictoriu cu paratii C. A. SENIOR si C.A. JUNIOR, ambii cu domiciliul in Brasov, str. L. B., nr. X, jud. Brasov, in calitate de administratori sociali ai debitoarei, ca neintemeiata.
Stabileste onorariul definitiv cuvenit expertului contabil ec. V. M., pentru expertiza contabila efectuata in cauza, la suma de 4.000 lei.
Stabileste ca paratii C. A. SENIOR si C. A.U JUNIOR mai au de platit expertului contabil ec. V. M. suma de 3.675 lei cu titlu de onorariu expertiza contabila.
Obliga paratul paratii C. A. SENIOR si C. A. JUNIOR, la plata catre expertul contabil ec. V.M., a sumei de 3.675 lei, reprezentand diferenta onorariu expert.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 14.11.2011.
JUDECATOR SINDIC, GREFIER,
S. O. M. G.
Red.O.S./18.11.2011
Dact.M.G./18.11.2011
5ex.
