R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Instanţa constituită din:
SENTINŢA NR. 1201
La ordine judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul L. C. domiciliat în Botoşani, str. X, nr. Y, sc.Z, ap. T, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Bucureşti cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17 , sector 5 şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani cu sediul în Botoşani, str. Piaţa Revoluţiei, nr. 5 , judeţul Botoşani.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă avocat C. V. – I. pentru reclamant, lipsă fiind reprezentanţii pârâţilor.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care, instanţa, în temeiul art. 1591 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenţei, constatând că este învestită cu judecarea unui litigiu fiscal dat în competenţa sa de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Avocat C. V. depune la dosar împuternicire avocaţială, dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar .
Instanţa, văzând că nu mai sunt cereri cu noi probe de administrat sau excepţii de invocat constată terminată cercetarea judecătorească şi dă cuvântul pentru dezbateri asupra fondului.
Av. C. V. pentru reclamant solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
T R I B U N A L U L
Asupra acţiunii de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 20.09.2011, reclamantul L. C. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani solicitând ca instanţa să-i oblige la restituirea sumei de 2929 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa cumpărat din spaţiul U.E, plus dobânda fiscală de la momentul perceperii taxei până la momentul restituirii ei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată, în esenţă, că a cumpărat un autoturism marca A. din Germania , şi a fost obligat să plătească taxa de poluare în sumă de 2929 lei în vederea înmatriculării autoturismului,în România taxă instituita prin O.U.G. nr. 50/2008, şi că, prin modul în care este reglementă, taxa de poluare diminuează introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, fapt se contravine disp. art. 28 şi 90 din Tratatului Uniunii Europene, ceea ce atrage răspunderea statului pentru nerespectarea disp. art. 10 din tratat, potrivit cărora autorităţile statului au obligaţia de a lua toată măsurile destinate executării dreptului comunitar.
Întrucât taxa achitată este nelegală solicită instanţei să-i fie restituită.
În susţinerea acţiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că, reclamantul L. C. a dobândit prin cumpărare din Germania un autoturism marca A., însă pentru a-l înmatricula în România a achitat taxa de poluare în sumă de 2929lei, conform chitanţei seria TS4 A nr. 3279580 din 12.12.2008 .
Această taxă a fost stabilită în baza elementelor de calcul prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008. Astfel, potrivit art. 4 lit. a, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar potrivit art. 5 şi 6 din acelaşi act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică care intenţionează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă. Dovada plăţii taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului. Suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute în anexele nr. 1 – 4.
Instanţa constată că prezentul litigiu priveşte compatibilitatea dispoziţiilor OUG 50/2008 cu dreptul comunitar, respectiv art. 110 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene (TFUE). Astfel, reclamantul, considerând că dispoziţiile OUG prin care s-a stabilit obligativitatea în sarcina acestuia de a plăti taxa de poluare pentru a-şi putea înmatricula autovehiculul achiziţionat din spaţiul UE contravin art. 110 din TFUE, solicită restituirea acestei taxe.
Compatibilitatea acestei reglementări naţionale cu dreptul comunitar, a fost analizată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în hotărârea preliminară dată în cauza Tatu, C- 402/09.
În această cauză, Curtea a stabilit că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare. Aceste dispoziţii ale tratatului vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import.
Atât principial, cât şi concret, pentru situaţia dlui Tatu, Curtea a stabilit OUG 50/2008 nu întruneşte condiţiile unei discriminări directe, care ar fi presupus o evidenţiere distinctă, evidentă, a produselor de import. Ca atare, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a analizat dacă reglementarea naţională nu instituie o indirectă între produsele comunitare şi cele naţionale, în cuprinsul cărora au fost incluse şi autoturismele achiziţionate din spaţiul comunitar, deja înmatriculate în România. Concluzia Curţii a fost în sensul că deşi taxa de poluare nu depăşeşte valoarea reziduală a aceleiaşi taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare (fiind neutră faţă de autoturismele importate care au fost anterior supuse aceleiaşi taxe), totuşi ea are o valoare atât de mare, aşa încât, raportat la reglementările anterioare descurajează importurile fără a descuraja şi achiziţiile de vehicule deja existente pe piaţa naţională (“din dosarul prezentat Curţii rezultă fără echivoc că reglementarea menţionată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate şi caracterizate printro vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiţii, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”)
Ca atare, Curtea a decis că “articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.”
Aşadar, CJUE a statuat că dispoziţiile OUG 50/2008 contravin dispoziţiilor art. 110 din TFUE, analiza Curţii privind în ansamblu reglementarea OUG 50/2008 fiind pe deplin aplicabilă şi în cauza de faţă. Hotărârea preliminară cuprinde o evaluare cu caracter de principiu, raţionamentul Curţii din această hotărâre fiind valid şi în legătură cu celelalte forme ale actului normativ, care aşa cum a reţinut ulterior CJUE şi în hotărârea Nisipeanu, C-263/10, nu au schimbat de o manieră relevantă modalitatea de percepere a taxei de poluare.
Art. 110 din T.F.U.E. este o dispoziţie comunitară direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre, ci şi subiectelor de drept intern ale statelor membre, conţinând drepturi şi obligaţii individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit art. 10 din Tratat, autorităţile statale (inclusiv jurisdicţiile) au obligaţia de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul naţional este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul naţional este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne. În acelaşi sens, Curtea Europeană de Justiţie a decis, în repetate rânduri, că judecătorul naţional are obligaţia – în calitatea sa de judecător comunitar – de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispoziţiilor naţionale care se opun eficacităţii depline a normelor comunitare, precum şi obligaţia de a aplica principiul, inerent în sistemul TFUE, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Mai mult, şi în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 din Constituţie statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiaşi articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii.
Aşa fiind, având în vedere toate considerentele arătate, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani la restituirea sumei de 2929, reprezentând contravaloarea taxei de poluare plătită cu chitanţa seria TS4 A nr. 3279580 din 12.12.2008 precum şi dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură Fiscală.
În ce priveşte cererea reclamantului privind modalitatea de actualizare a sumei plătite, instanţa va admite această cerere, întrucât suma pretinsă de reclamant trebuie rambursată de la bugetul de stat, astfel încât instanţa apreciază că singura modalitate de actualizare a ei este cea prevăzută expres prin legea specială aplicabilă în materie, respectiv art. 124 Cod procedură fiscală, care trebuie aplicată cu prioritate faţă de legea generală. Potrivit acestui text de lege, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.” Aşadar, reclamantul va avea dreptul la dobânzi fiscale în cuantum de 0,04% din debitul principal pe fiecare zi de întârziere, începând cu data începând cu a 46-a zi de la data solicitării restituirii prin cererea adresată organului fiscal si până la data plăţii efective.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea formulată de reclamantul L. C. domiciliat în Botoşani, str. X, nr. Y, sc.Z, ap. T, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti, str. Apollodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani cu sediul în Botoşani, str. Piaţa Revoluţiei, nr. 5, judeţul Botoşani.
Obligă pârâţii să restituie reclamantului suma de 2929 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanţa seria TS4 A nr. 3279580 din 12.12.2008 şi dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură Fiscală începând cu a 46-a zi de la data solicitării restituirii prin cererea adresată organului fiscal şi până la data plăţii efective precum şi suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2012.
PREŞEDINTE GREFIER
5
