Sentinţă
Restituirea taxei de primă înmatriculare. Diferenţă de tratament.
În România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse şi înmatriculate ori reînmatriculate în ţara noastră, însă se percepe o astfel de taxă pentru cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, astfel încât tribunalul constată că există o diferenţă de tratament ce se constituie într-o a regimului juridic fiscal, contravenind dispoziţiilor din Tratatul CEE, întrucât se încalcă principiul liberei circulaţii a mărfurilor prin dezavantajarea, direct sau indirect, a maşinilor din celelalte ţări membre UE în competiţia cu produsele similare autohtone.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com. şi de cont. adm., sent. nr. 413/CA/2009,
nepublicată)
Prin acţiunea reînregistrată ca urmare a casării sentinţei civile nr. 930/CA/7.11.2008 de către Curtea de Apel Cluj, ulterior completată, reclamanta SC L. SRL a chemat în judecată pârâtele D.G.F.P. B-N, AFP Bistriţa şi AFP Uriu, solicitând instanţei anularea actelor administrative fiscale nr. 4684/17.03.2008 şi nr. 6908/11.04.2008 emise de DGFP B-N – Biroul autorizări şi supraveghetori fiscali, precum şi restituirea taxei speciale de primă înmatriculare achitată în cuantum de 5.728,00 lei, conform chitanţei seria TSA 2A nr. 5600503/27.06.2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta SC L. SRL a achiziţionat autoturismul marca Seat Ibiza 1,9 SDI înmatriculat la data de 23.10.2000 pentru prima dată în Franţa.
Pentru a-l înmatricula în România dobânditoarea a fost nevoită să achite la data de 27.06.2007 suma de 5.728 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanţei seria TS2A nr. 5600503 emisă de Trezoreria Bistriţa.
Ulterior, la data de 13.03.2008, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 5.728 lei, apreciind că perceperea acestei taxe conform prevederilor art. 2141 – 2143 este contrară dreptului comunitar prin încălcarea principiului nediscriminării produselor importate cu produsele interne, însă prin adresele nr. 4684/17.03.2008 şi 6908/11.04.2008 pârâta DGFP Bistriţa-Năsăud a respins ca neîntemeiate aceste solicitări.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AFP a mun. Bistriţa, invocată prin întâmpinare, se reţine că plata sumei pretinse a fost făcută în contul Trezoreriei Bistriţa, suma făcându-se la bugetul de stat, astfel încât obligaţia de restituire nu ar putea reveni decât administraţiei finanţelor publice în subordinea căreia se află unitatea de trezorerie care a realizat încasarea, chiar dacă art. 33 din OG 92/2003 menţionează că pentru administrarea impozitelor, taxelor, etc. competenţa revine acelui organ fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului, în speţă sediul persoanei juridice (art. 31 lit. a şi b din acelaşi act normativ), considerente pentru care excepţia va fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit reglementărilor interne aplicabile la data achitării taxei, respectiv art. 2141 – 2143 Cod fiscal şi pct. 311-312 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturismele şi autovehiculele noi cât şi pentru cele rulate, aduse din import din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare, obiectivul reglementării fiind, aşa cum s-a statuat de CJE în cauza Weigel (2004), asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre. Aşadar se urmăreşte interzicerea discriminării fiscale între produsele importate şi cele similare autohtone, în România nepercepându-se o astfel de taxă pentru autoturismele produse în ţară şi înmatriculate aici.
Aşa cum a relevat reclamanta în motivarea acţiunii sale, dispoziţiile dreptului comunitar sunt aplicabile în mod direct, având prioritate faţă de dreptul naţional, în condiţiile în care România este stat membru al UE de la 1.01.2007, iar art. 148 din Constituţie prevede că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (al. 2) iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligaţiilor rezultate din actul de aderării şi din prevederile al. 2 (al. 4).
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la UE, statul român şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originale ale Comunităţii, dinainte de aderare.
Prin decizia pronunţată de CJE în cauza Costa/Enel (1964) s-a subliniat că tratatul constituie un izvor independent de drept, dată fiind natura sa originală şi specială, având prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior, or în speţa de faţă taxa specială auto a fost introdusă în legislaţia internă prin Legea nr. 343/2006.
În România nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse şi înmatriculate ori reînmatriculate în ţara noastră, însă se percepe o astfel de taxă pentru cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, astfel încât tribunalul constată că există o diferenţă de tratament ce se constituie într-o discriminare a regimului juridic fiscal, contravenind disp. din Tratatul CEE, întrucât se încalcă principiul liberei circulaţii a mărfurilor prin dezavantajarea, direct sau indirect, a maşinilor din celelalte ţări membre UE în competiţia cu produsele similare autohtone.
Reţinând aşadar că reclamanta a plătit o sumă nedatorată potrivit legislaţiei comunitare, organul fiscal refuzând în mod expres restituirea taxei plătite la 27.06.2007, emiţându-se în acest sens adresele nr. 4684/17.03.2008 şi 6908/11.04.2008 de către pârâta DGFP B-N, acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din OG 92/2003 în condiţiile în care sunt emis de organul fiscal competent şi privesc drepturi şi obligaţii fiscale, tribunalul va admite acţiunea aşa cum a fost formulată dispunând anularea acestora cu obligarea pârâtelor DGFP Bistriţa-Năsăud şi Administraţia Finanţelor Publice a mun. Bistriţa să restituie reclamantei suma de 5.728 lei reprezentând taxa primă înmatriculare.
Faţă de disp. art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligate pârâtele DGFP Bistriţa-Năsăud şi Administraţia Finanţelor Publice a mun. Bistriţa să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 43,6 lei reprezentând taxe judiciare de timbru, chitanţa care să ateste achitarea onorariu avocaţial nefiind depusă la dosar (judecător Linul Diana Emiliana).
