În motivarea cererii, se menţionează că SC Ox SRL face parte din grupul LAMAR SA (Franţa) având în cadrul grupului rolul de manufacturier pentru produsele întregului grup, atât finanţarea cât şi comenzile depinzând de societatea Lamar, centrul intereselor economice situându-se în Paris, Franţa.
Se menţionează că prin hotărârea judecătorească din data de 20 octombrie 2009, Tribunalul comercial din Paris a deschis procedura de reorganizare judiciară în Franţa împotriva societăţilor: Lamar SA (Franţa), Lamar SL (Spania) Ossygeno SRL (Italia), Ox SRL (România).
Debitoarea îşi declară intenţia de reorganizare judiciară a activităţii şi precizează totodată că singurul activ imobiliar al societăţii este situat în localitatea O jud. Hunedoara, unde se desfăşoară cea mai mare parte a activităţii acesteia.
În drept se invocă art. 27, 28 şi 29 din Regulamentul (CE. nr. 1346/2000 al Consiliului Uniunii Europene din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, art. 26 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, art. 11 lit. c din Legea 85/2006.
Analizând cererea debitorului în baza actelor aflate la dosarul cauzei şi a textelor normative în materie, Tribunalul va respinge acţiunea pe următoarele considerente:
Prin hotărârea judecătorească pronunţată de către Tribunalul comercial din Paris, s-a decis începerea unei proceduri principale de insolvabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1346/2000, al Hotărârii din 29 mai 2000 cu privire la societatea Lamar SA, societate de drept Spaniol Lamar SL, societate de drept Italian Ossygeno SRL şi societate de drept român Ox SRL, centrul intereselor principale ale acestei societăţi aflându-se în Franţa (Paris).
S-a dispus începerea unei proceduri de insolvenţă sub patrimonii diferite pentru toate societăţile mai sus menţionate, în speţă şi pentru debitoarea SC Ox SRL.
Prin sentinţă s-a stabilit ca dată de intrare în incapacitate de plată a tuturor debitorilor pentru data de 8 octombrie 2009 şi s-a stabilit o perioadă de observaţie de 4 luni.
În motivarea sentinţei Tribunalului Comercial din Paris se precizează că centrul intereselor principale în conformitate cu art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 1346/2000 al C.E. al societăţilor grupului Lamarse află în Franţa, considerându-se că în cazul eventualei elaborări a unui plan global de insolvenţă a grupului, reunirea procedurilor în cadrul unui singur tribunal permite evitarea restricţiilor legate de începerea mai multor proceduri principale în diferite state membre.
Totodată, se arată în hotărâre, că insolvenţa societăţii Lamar SA a determinat pe cale de consecinţă insolvenţa tuturor filialelor sale demonstrându-se absenţa totală de autonomie financiară a acestor companii.
S-a considerat că având în vedere fluxurile de numerar ale societăţilor componente grupului Lamarthe, acestea sunt în măsură să-şi continue activitatea în cadrul unei insolvenţe.
Tribunalul din Paris, ţinând cont de toate aceste condiţii, s-a declarat competent să recunoască cele patru proceduri şi a acordat insolvenţa, convenind începerea unei proceduri de insolvenţă cu o perioadă de observaţie de patru luni.
Art. 27 din Regulamentul (CE) 1346/2000 permite, în cazul deschiderii unei proceduri principale de insolvenţă conform art. 3 alin. 1, deschiderea şi în cel de-al doilea stat, de către o instanţă competentă a unei proceduri secundare de insolvenţă, fără ca insolvenţa debitorului să fie examinată în cel de-al doilea stat.
Se menţionează totodată expres, că această procedură trebuie să fie una din procedurile menţionate la anexa B – respectiv procedura falimentului şi totodată că efectele ei se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.
Art. 29 din acelaşi Regulament stabileşte persoanele cărora le revine dreptul de a solicita deschiderea procedurii şi anume lichidatorul desemnat în cadrul procedurii principale şi orice altă persoană sau autoritate abilitată să solicite deschiderea unei proceduri de insolvenţă în virtutea legii statului uniunii pe al cărui teritoriu este solicitată deschiderea procedurii secundare.
De asemenea, în preambulul Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 se precizează, la alin. 12, că efectele procedurilor secundare se limitează la bunurile situate în statul respectiv şi la alin. 19 se menţionează că lichidatorul din cadrul procedurii principale poate solicita deschiderea de proceduri secundare, pentru o administrare eficientă a patrimoniului.
Toate aceste dispoziţii legale au dus la o singură concluzie: aceea că procedurile secundare pot fi doar proceduri de lichidare.
Or, atâta vreme cât societatea debitoare a fost supusă unei proceduri principale de insolvenţă, aflată şi actualmente în perioada de observaţie conform adresei Tribunalului Comercial din Paris (fila 131) care a precizat că prin hotărârea din 20.10.2009 s-a pronunţat deschiderea unei proceduri de redresare judiciară, cu o perioadă de observaţie care a expirat la data de 20.02.2010 şi aceste informaţii au fost actuale în ziua de 15.03.2010 , a rezultat că la acel moment a fost inadmisibilă deschiderea unei proceduri secundare pe teritoriul României având ca obiect deschiderea unei proceduri generale de insolvenţă, acest lucru contravenind tuturor dispoziţiilor legale mai sus evidenţiate.
Ca atare, cererea debitoarei a aparut ca fiind inadmisibilă şi s-a respins.
