ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA COMERCIALĂ
Şedinţa publică de la 14 Iulie 2010
Completul compus din:
PREŞEDINTE-M L
Grefier – C G
Pe rol pronunţarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc in şedinţa publică din 5 iulie 2010 privind acţiunea comercială formulată de reclamantul T D– R împotriva pârâtului B Cşi în contradictoriu cu intimata SC T SRL .
La apelul nominal făcut in şedinţă publică, au lipsit părţile .
Procedura completă din ziua dezbaterilor .
Deliberând , tribunalul pronunţă următoarea sentinţă :
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2010 , reclamantul T D– R a chemat in judecată pe pârâtul B C, solicitând in contradictoriu cu intimata SC T SRL ca prin hotărârea ce se va pronunţa retragerea sa ca asociat –reclamant din cadrul SC T SRL in temeiul art. 226 al.1 lit. c din L. 31/1990 şi obligarea pârâţilor B C si SC T SRL ,in solidar , la cota parte reprezentând drepturile băneşti cuvenite părţilor sociale deţinute – 15% – in structura capitalului social, cotă parte ce urmează a fi determinată asupra patrimoniului social al SC T SRL , evaluare ce se va efectua prin administrarea unei expertize judiciare contabile in cauză.
Solicită de asemenea in temeiul art. 969 C.pr.civilă obligarea pârâtului B C la restituirea in natură a unui microbuz marca Mercedes , tipul Sprinter , ori c.valoarea acestuia la preţul real de circulaţie , obligaţie asumată de pârât prin convenţia nr. 275 din 7 ian. 2005 , precum si obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale reprezentând prejudiciul creat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor potrivit convenţiei ne. 275/2005 .
In motivarea acţiunii , se arată că pârâtul B C a fost cooptat in societatea pârâtă SC T SRL cu condiţia ca acesta să aducă in patrimoniul firmei( conform convenţiei 275/7 ian. 2005) un număr de 6 microbuze marca Mercedes , tipul Sprinter – mijloace auto ce urmau să fie proprietatea firmei pârâte şi a fi utilizate pentru desfăşurarea activităţilor specifice de transport persoane .
Că, pârâtul a urmărit obţinerea pe căi ilegale de venituri numai in interes personal deşi convenţia a reprezentat acordul de voinţă al părţilor scopul comun fiind acela al realizării obiectului firmei pârâte .
Arată că iniţiat procedura prealabilă a concilierii şi a soluţionării pe cale amiabilă a litigiului , dar pârâtul a manifestat dezinteres.
In susţinerea celor arătate prin cererea de chemare in judecată reclamantul precizează următoarele :
In luna decembrie 2004 au fost achiziţionate de la SC D. E.SRL cinci microbuze conform facturilor aflate in copie la dosarul cauzei , această societate având ca asociat si administrator pe B C, si anterior acestei date si anterior cedării de părţi sociale către pârât, firma avea in proprietate un microbuz.
La data de 5 .01.2005 s-a încheiat actul adiţional nr. 123 prin care B C.tin a devenit acţionar cu 85% din capitalul social , reclamantul rămânând cu 15% , ambii fiind administratori.
La data de 7 ian. 2005 s-a semnat convenţia 275 prin care noul asociat B C.tin se obliga să aducă in firmă cele 6 microbuze , iar in caz de retragere , reclamantul ca asociat să primească unul din microbuze – al şaselea microbuz nu a fost adus in firmă niciodată.
In anul 2006 pârâtul a vândut microbuzele sub valoarea de circulaţie fără acceptul reclamantului, un microbuz fiind vândut chiar pârâtului ca persoană fizică.
Că, s-a creat un prejudiciu care a constatat în pierderea licitaţiilor organizate pe trasee de transport , iar sumele aferente organizării de licitaţii au fost avansate de reclamant .
In drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 226 al.1 lit. c şi alin.2 şi 3 din L. 31/1990 cu modificările ulterioare .
In dovedire a depus la dosar înscrisuri, şi a solicitat ataşarea dosarului nr. 1397/95/2007.
Totodată, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ce a fost întocmită de expert M M A în prezenţa unui expert asistent, iar expertul desemnat a răspuns şi la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză.
Tribunalul , analizând actele si lucrările dosarului apreciază cererea de retragere din societatea comercială ca fiind fondată, urmând să o admită, pentru următoarele considerente.Potrivit dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990, republicată, asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Analizând documentele aflate la dosarul cauzei, instanţa constată faptul că cei doi asociaţi nu s-au mai întrunit pentru a decide operaţiuni ce vizau activitatea societăţii, neînţelegerile care au intervenit între aceştia stând la baza imposibilităţii formării unui affectio societatis, aspect important în societăţile de persoane şi în cele cu răspundere limitată, unde , datorită numărului mic de asociaţi , încrederea dintre aceştia este esenţială pentru formarea voinţei sociale.
În acest gen de societăţi comerciale, constituite intuitu personae, în sensul implicării directe şi personale a asociaţilor în această decizie şi în procesul subsecvent al lichidării, unde elementul subiectiv este predominant, legea reglementează aceste situaţii specifice de retragere din societate , fundamentate pe ideea dezintegrării structurii asociative
Cum pârâtul nu a fost de acord cu retragerea reclamantului din societate, iar părţile nu au stipulat în actul constitutiv acest aspect, se consideră că ne aflăm în situaţia prevăzută de art.226 litera c din Legea nr. 31/1990, republicată.
Tribunalul reţine că la data de 05.01.2005 s-a modificat actul constitutiv al societăţii comerciale SC T SRL, în sensul că fostul asociat unic T I a cesionat părţile sale sociale celor două părţi din dosarul de faţă , respectiv reclamantului T DR3 părţi sociale, acesta având o participare la beneficii şi pierderi de 15%, şi pârâtului B C, 17 părţi sociale, acesta având o participare la beneficii şi pierderi de 85%.
Totodată, prin acelaşi act adiţional noii asociaţi au hotărât că administrarea societăţii va fi făcută de ambii asociaţi, cu puteri depline, pe care le vor exercita numai împreună.
În raportul de expertiză care a fost întocmit în dosarul nr. 1397.3/95/2007, finalizat printr-o decizie de perimare, în urma analizei documentelor contabile aflate la societatea pârâtă, expertul a constatat că la data de 29.12.2004 SC D. E.SRL Motru a vândut către pârâta SC T SRL cinci microbuze marca Mercedes Sprinter.
Prin convenţia încheiată între părţi la data de 07.01.2005 ( aflată la fila 8 a dosarului nr. …/95/2007 al Tribunalului Gorj, ataşat la dosarul de faţă)- apare eronat trecută data din încheierea notarului cu anul 2004 în loc de 2005, deoarece în 2004 părţile nu erau asociaţi- părţile au stabilit că pârâtul B C va introduce în patrimoniul SC T SRL un număr de şase microbuze marca Mercedes Sprinter care vor fi proprietatea societăţii şi vor fi utilizate pentru desfăşurarea activităţii acesteia, şi că în cazul în care unul din asociaţi se retrage din societate sau aceasta se desfiinţează , un microbuz să revină în proprietate asociatului T DR.
Astfel, vânzarea a 5 microbuze către societatea pârâtă a avut loc anterior convenţiei încheiate de părţi prin care se făcea referire la un număr de şase microbuze, cel de-al şaselea microbuz neintrând niciodată în patrimoniul societăţii pârâte.
Totodată, din expertiza efectuată în dosarul de faţă s-a reţinut că , fără a exista o hotărâre a adunării generale a asociaţilor , un convocator sau un proces verbal încheiat în acest sens, pârâtul B C, în calitate de administrator, a procedat la vânzarea celor cinci microbuze , fără acordul celuilalt administrator, reclamantul T DR, fiind încălcate astfel dispoziţiile actului adiţional la contractul de societate încheiat la data de 05.01.2005. De menţionat este faptul că în anul 2006 ( anul vânzării microbuzelor ) Legea nr. 31/1990 nu avea o reglementare expresă cu privire la vânzarea bunurilor unei societăţi comerciale, doar în anul 2008 fiind introduse prin OUG nr. 52/2008 noi dispoziţii, în sensul că „ actele de dispoziţie asupra bunurilor unei pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţilor (…) nefiind necesară o specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică.”
Conform facturii nr. 00065584/06.11.2006, unul dintre microbuze a fost vândut de societatea pârâtă chiar pârâtului B C cu suma de 3000 lei.
Din expertiza întocmită de doamna M M A rezultă că introducerea în patrimoniul social al societăţii a acestor microbuze nu s-a făcut ca o majorare a capitalului social , ci ca o achiziţie de mijloace de transport, în urma căreia au crescut, concomitent şi cu aceeaşi sumă, valoarea activelor fixe ale societăţii şi valoarea datoriilor societăţii , activul net al societăţii rămânând nemodificat.
Ulterior, în cursul anului 2005, datoria către furnizorul microbuzelor, SC D. E.SRL a fost achitată din banii personali ai asociaţilor, în urma acestei tranzacţii, în contabilitatea SC T SRL înregistrându-se o datorie a societăţii către asociaţi în cuantum egal cu valoarea celor 5 microbuze.
S-a constatat că valoarea de vânzare a microbuzelor de către asociatul pârât a fost mai mică decât valoarea contabilă netă la momentul înstrăinării cu 139.528,66 lei.
Expertul a concluzionat că la data ultimei balanţe de verificare înainte de înstrăinarea primului microbuz din cele 5, data de 31.01.206, SC T SRL înregistra un activ net pozitiv de 58.842,06 lei şi un profit net de 4.422,70 lei, iar la sfârşitul anului 2006, după vânzarea microbuzelor, societatea înregistra un activ net contabil negativ, de -66.597 lei şi o pierdere de 121.016 lei, ceea ce denotă faptul că această operaţiune nu a profitat societăţii, iar acest lucru s-a realizat numai prin decizia administratorului pârât B C.
În consecinţă, se constată că asociatul reclamant a realizat că se afla în imposibilitate de a participa la activitatea societăţii, aspect dovedit prin deciziile luate de unul singur de asociatul pârât, decizii care s-au dovedit a fi nerentabile pentru societate şi realizate cu încălcarea dispoziţiilor actului adiţional la contractul de societate, justificând astfel suspiciunea reclamantului cu privire la modul defectuos în care este administrată societatea, cu consecinţe grave asupra persoanei reclamantului.
Din actele dosarului rezultă faptul că reclamantul a încercat să convoace adunarea generală pentru a se discuta retragerea sa din societate ( fila 28 a dosarului nr…/95/2007), convocator transmis cu nota de inventar şi recomandata de la fila 29 a aceluiaşi dosar, însă pârâtul nu a răspuns în nici un mod.
Totodată, la fila 9 a dosarului …/95/2007 s-a adus la cunoştinţa pârâtului intenţia reclamantului de retragere din societate, solicitându-se rezolvarea situaţiei pe cale amiabilă, adresă transmisă cu recomandată cu confirmare de primire, pe adresa pârâtului din localitatea T, judeţul Argeş, însă acesta nu a fost găsit la domiciliu.
Din toate aceste demersuri rezultă faptul că reclamantul a încercat o soluţionare amiabilă a litigiului, la care nu a găsit nici un răspuns din partea pârâtului.
În speţă, retragerea asociatului reclamant este justificată de imposibilitatea realizării uniunii de interese şi a întrunirii voinţei necesare realizării scopului comun stabilit la data înfiinţării societăţii.
Aşa fiind, cererea reclamantului de retragere din societate este întemeiată, urmând să fie admisă.
Potrivit dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990,alin.2, „în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi.” De asemenea, alin. (3) prevede că „drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.”
În conformitate cu dispoziţiile Legii 31/1990 republicată, asociatul retras nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia, valoare ce urmează a fi stabilită de comun acord de părţi, iar în caz de conflict de tribunal.
Potrivit Ordinului nr. 1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind în a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora, operaţiunile care se efectuează cu ocazia retragerii sau excluderii unor asociaţi presupun : evaluarea elementelor de activ şi de pasiv prin folosirea ori de câte ori este posibil a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele internaţionale de evaluare ; determinarea capitalului propriu ( activului net) pe baza bilanţului sau balanţei ( după caz) ; efectuarea partajului capitalului propriu ( activului net) al societăţii comerciale, în vederea stabilirii părţii ce se cuvine asociaţilor care se retrag potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Conform expertizei efectuate în cauză în conformitate cu aceste dispoziţii legale şi având în vedere faptul că microbuzele au fost evaluate la valoarea de inventar deoarece au fost înstrăinate şi nu mai pot fi evaluate în natură, necunoscându-se nici valoarea de piaţă a acestora în momentul vânzării, s-a stabilit că echivalentul bănesc al cotei părţi cuvenite celor doi asociaţi conform actului adiţional nr. 123/05.01.2005 din activul net determinat la data de 31.01.2006, pe baza datelor din evidenţa contabilă a SC T SRL este de 50.015,75 lei pentru pârâtul B C ( 85%) iar pentru reclamantul T DRde 8.826,30 lei ( 15%).
Data de 31.01.2006 indică data la care a fost calculat activul net al societăţii pe baza balanţei de verificare încheiată la această dată, fiind şi ultima lună în care existau în patrimoniul SC T SRL toate microbuzele care au făcut obiectul convenţiei nr. 275/2005.
Expertul a arătat că nu se pot determina cote părţi din activul net al societăţii la zi , întrucât, ca urmare a vânzării microbuzelor, activul net contabil al societăţii a devenit negativ.
Vor fi astfel obligaţi pârâţii la plata drepturilor cuvenite reclamantului ca urmare a retragerii sale din societate, respectiv suma de 8.826,30 lei.
Se va lua act de renunţarea reclamantului la soluţionarea celorlalte capete de cerere, respectiv cel prin care solicita obligarea pârâtului să restituie reclamantului în natură un microbuz marca Mercedes Sprinter ori contravaloarea acestuia la preţul real de circulaţie, precum şi la cel referitor la obligarea pârâtului la plata prejudiciului creat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor potrivit convenţiei nr. 275/2005.
Văzând dispoziţiile art. 226 din Legea nr. 31/1990, republicată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite in parte acţiunea ,cu precizarea ulterioară, formulată de reclamantul T DR , domiciliat in Tg.Jiu , jud. Gorj ,împotriva pârâtului B C , domiciliat in oraş Topoloveni , , jud.Argeş şi in contradictoriu cu intimata SC T SRL cu sediul social in Tg.Jiu, ,jud. Gorj .
Încuviinţează retragerea din societate a asociatului T D- R,în societate rămânând un singur asociat , B C , cu 100% cotă de participare la capitalul social .
Obligă pârâţii SC T SRL şi B C la plata drepturilor cuvenite reclamantului pentru părţile sociale deţinute de acesta , ce reprezintă 15% din structura capitalului social , conform calculului efectuat de expert în conformitate cu Normele Metodologice aprobate prin OMF nr. 1376/2004 , respectiv suma de 8.826,30 lei .
Ia act de renunţarea reclamantului la soluţionarea celorlalte 2 capete de cerere , respectiv cel prin care solicita obligarea pârâtului să restituie reclamantului în natură un microbuz marca Mercedes Sprinter ori contravaloarea acestuia la preţul real de circulaţie, precum şi la cel referitor la obligarea pârâtului la plata prejudiciului creat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor potrivit convenţiei nr. 275/2005.
Dispune înregistrarea în a prezentei sentinţe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 14 Iulie 2010 la Tribunalul Gorj.
