Retragerea unui asociat dintr-o societate înainte de împlinirea a 20 de ani de la data înmatriculării societăţii şi dreptul acestora la suma depusă ca aport la capitalul social avându-se în vedere valoarea activului net creat de aportul financiar german adus prin proiectul IBD -GTZ.
Secţia comercială, Decizia nr. 67 din 26 ianuarie 2011
Prin acțiunile înregistrate la Tribunalul Vrancea sub nr. 3845/91/23.11.2009, nr. 3848/91/23.11.2009, nr. 3846/91/23.11.2009, nr. 3847/91/23.11.2009 conexate sub nr. 3845/91/23.11.2009 reclamanții B.F., B.N., B.L.M. și C.I. au chemat în judecată pârâta SC V.C. SRL Odobești pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se constate retragerea lor din societate la data de 01.05.2008. Au mai solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite ca urmare a retragerii actualizate cu dobânda legală de la data de 01.05.2008 și până în momentul plății efective.
în motivarea acțiunii au arătat că au solicitat retragerea din societate, iar adunarea generală a asociaților societății pârâte, în ședința din 1 mai 2008 a aprobat cererea de retragere din societate, fără a fi stabilite însă și drepturile cuvenite în urma retragerii.
în cursul lunii ianuarie 2009 au solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi, dar cu adresa nr. 4/2009 aceasta a dat un răspuns evaziv, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 35 din Actul constitutiv al societății, s-a solicitat ca aceste drepturi să fie stabilite de instanța de judecată.
Cererile reunite au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 226 din Legea nr. 31/1990 modificată.
în dovedirea acțiunii lor reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinările formulate în fiecare cauză, înainte de reunire, pârâta SC VC SRL Odobești a arătat față de cererea principală a reclamanților, având ca obiect constatarea retragerii din societate, faptul că aceasta este lipsită de interes.
A susținut pârâta că cererile reclamanților de retragere din societate au fost aprobate cu unanimitate de voturi în ședința Adunării Generale din data de 1 mai 2008, astfel că față de dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificată, coroborat cu art. 35 din actul constitutiv al societății, cererea apare ca lipsită de interes.
în susținerea acestei alegații a invocat pârâta și Deciziile nr. 242/2002 și respectiv nr. 2404/2003 ale Secției comerciale ale î.C.C.J.
în ceea ce privește solicitarea reclamanților cu privire la obligarea sa la plata sumelor corespunzătoare părților sociale deținute s-a arătat că au existat neînțelegeri cu privire la determinarea acestora, reclamanții fiind cei care s-au opus numirii unui expert pentru determinarea lor, astfel că s-a solicitat instanței de judecată numirea unui expert pentru determinarea acestor drepturi.
Cu privire la această probă, pârâta a susținut că determinarea acestor drepturi trebuie să se facă în funcție de patrimoniul social al societății, patrimoniu în care să nu fie incluse bunurile dobândite cu titlu gratuit de societate prin programul IBD-GTZ.
Față de aceste apărări, cu ocazia încuviințării probei cu expertiză financiar contabilă, s-a dispus efectuarea acestei probe în două variante, respectiv determinarea drepturilor cuvenite părților sociale corespunzător patrimoniului social, patrimoniu care include totalitatea valorilor patrimoniale la momentul retragerii reclamanților din societate, precum și o variantă care exclude valorile sociale dobândite prin programul IBD-GTZ invocat de pârâtă.
în cauză, expertiza a fost efectuată de expert ec. B.S., raportul de expertiză nefiind contestat de părți, în condițiile în care fiecare și-a însușit varianta convenită.
Prin sentința comercială nr. 364/13.07.2010 a Tribunalului Vrancea s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.F., B.N., B.L.M. și C.I. în contradictoriu cu pârâta SC V.C. SRL Odobești, pentru constatare retragere din societate și pretenții.
A fost obligată pârâta, prin administrator social să depună la Registrul comerțului Hotărârea Adunării Generale din 1.05.2008, prin care s-a aprobat cererea reclamanților de retragere din societate, precum și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate aceste modificări, sens în care s-a stabilit un termen de 15 zile pentru realizarea acestei obligații, potrivit art. 202 alin. (2)1 în referire la art. 202 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 modificată.
în temeiul dispozițiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 s-au stabilit drepturile asociaților retrași, conform expertizei B.Ș., varianta I a Raportului, astfel că:
A fost obligată pârâta să plătească cu titlu de drepturi cuvenite pentru părțile sociale:
– suma de 23.678,45 lei reclamantului B.N.;
– suma de 23.678,45 lei reclamantului B.F.;
– suma de 9.471,38 lei reclamantei B.L.M.;
– suma de 4.735,69 lei reclamantului C.I., sume ce se vor actualiza cu dobânda legală de la 1.05.2008 la momentul plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse.
în condițiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost obligată pârâta să plătească către stat suma de 3.381 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat reclamanților B.N., B.F. și C.I.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei B.L.M. suma de 671 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
în motivarea hotărârii a reținut că cererile reclamanților privind retragerea lor din societate au fost aprobate de ceilalți asociați ai SC V.C. SRL Odobești, în cadrul Adunării Generale a asociaților din data de 1 mai 2008, fără ca aceasta să se concretizeze într-un act intitulat Hotărâre, act care să fie înregistrat în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea prin grija administratorului social, astfel că la momentul actual, reclamanții figurează în calitate de asociați ai acestei societăți comerciale, conform actului constitutiv transmis la dosar (fila 45, volum II).
Față de asociați, retragerea reclamanților din societate este opozabilă de la data aprobării ei în Adunarea generală, dar față de terți, opozabilitatea poate fi invocată doar din momentul reflectării acestei Hotărâri în Registrul Comerțului.
Prin urmare, nu se poate vorbi de plano de o lipsă de interes a reclamanților în ceea ce privește solicitarea lor de constatare a retragerii din societate, în condițiile în care o asemenea hotărâre în constatare ar produce efectul opozabilității față de terți, cu privire la retragerea lor din cadrul acestei societăți comerciale.
Cum scopul solicitării în constatare îl constituie tocmai această opozabilitate, Tribunalul constatând că pârâta prin administratorul social nu și-a îndeplinit obligația legală reglementată de art. 204 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 modificată, de a depune la Registrul comerțului în vederea menționării, Hotărârea Adunării Generale din 1 mai 2008, precum și Actul constitutiv modificat conform acestei hotărâri, urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) și (6) C.proc.civ., să admită în parte solicitarea principală a reclamanților, în sensul obligării pârâtei prin administratorul social să se conformeze obligațiilor legale stabilite prin Legea nr. 31/1990 modificată, cu privire la înscrierea în Registrul Comerțului a Hotărârii din 1 mai 2008 și a Actului Constitutiv modificat ca urmare a acestei hotărâri.
în ceea ce privește solicitarea reclamanților ca instanța să stabilească drepturile care li se cuvin ca urmare a retragerii din societate, Tribunalul a reținut că acest capăt de cerere este întemeiat.
Astfel, deși Adunarea generală a asociaților societății V.C. SRL Odobești a aprobat cu unanimitate retragerea reclamanților din societate, nu a luat în discuție, în cadrul aceleiași ședințe, stabilirea drepturilor cuvenite celor retrași.
A susținut pârâta că reclamanții au fost cei care s-au opus desemnării unui expert pentru determinarea drepturilor care li se cuvin, dar din procesul verbal al Adunării nu rezultă o asemenea situație, motiv pentru care această apărare urmează să fie înlăturată.
A mai susținut pârâta, că în realitate, potrivit dispozițiilor art. 36 din Actul constitutiv, reclamanții nu au dreptul decât la sumele cu care au contribuit la constituirea capitalului social inițial, motivat de faptul că retragerea din societate are loc mai înainte de 20 de ani de la constituirea societății.
Sub acest aspect, Tribunalul a reținut că pârâta a formulat o acțiune în constatarea conținutului real al acestui articol, susținând ea că aceste dispoziții au fost consemnate greșit în Actul constitutiv modificat, așa cum a fost acesta comunicat de la O.R.C.
O asemenea apărare nu poate produce efectele scontate de pârâtă.
Pe de-o parte, clauza imposibilității de retragere din societate pentru o perioadă de 20 de ani de la constituirea societății este abuzivă, cât timp încalcă un drept constituțional și anume dreptul la asociere.
Atâta timp cât legea fundamentală garantează oricărei persoane dreptul la asociere, corelativ acestuia este garantat și dreptul de a părăsi asocierea.
Mai mult, această alegație privind greșita redactare a textului art. 36 din Actul constitutiv și implicit promovarea acțiunii judiciare în constatarea acesteia, a fost făcută pro causa, pentru a paraliza acțiunea reclamanților de față și nu cu bună-credință.
în ceea ce privește drepturile cuvenite reclamanților, în calitate de asociați retrași din societate, corespunzător părților sociale deținute, Tribunalul reține că nu există un acord realizat, privind aceste drepturi, motiv pentru care s-a desemnat în cauză un expert financiar care să determine aceste drepturi.
Potrivit dispozițiilor de la Capitolul III din Ordinul Ministrului Finanțelor privind reflectarea în a retragerii asociaților, determinarea drepturilor cuvenite acestora se face pe baza activului net.
Potrivit bilanțului contabil prescurtat, la data de 31.12.2007 activul net al societății era de 497.248 lei, astfel că valoarea contabilă a unei părți sociale este de 4.735,69 lei (filele 8-14 și 55-56 din volumul II).
Susținerile pârâtei că la stabilirea drepturilor cuvenite reclamanților nu ar trebui avute în vedere valorile patrimoniale dobândite prin programul IBN-GTZ de la statul german, nu pot fi primite, cât timp, așa cum rezultă din Bilanțul contabil prescurtat la 31.12.2007, anterior formulării cererilor de retragere din societate, în activul contabil al societății au fost incluse și aceste active.
Prin urmare, drepturile cuvenite reclamanților se vor stabili conform raportului de expertiză, varianta I, la o valoare de 4.735,69 lei/parte socială multiplicat cu numărul părților sociale deținute de aceștia conform actului constitutiv înaintat de Registrul Comerțului (fila 45 volum II).
Cum cu ocazia discutării și aprobării retragerii reclamanților din societate, asociații nu au stabilit drepturile cuvenite reclamanților, cum nu s-a dovedit în cauză, așa cum susținea pârâta, că reclamanții au fost cei care s-au opus desemnării unui expert, Tribunalul a reținut că pârâta se află în culpă pentru nedeterminarea și plata acestor drepturi, astfel că față de dispozițiile art. 1082 C.civ. urmează să admită cererile reclamanților de actualizare a sumelor cuvenite cu dobânda legală reglementată de O.G. nr. 9/2000 .
Tribunalul a reținut că după depunerea la dosar a raportului de expertiză, reclamanții au precizat câtimea pretențiilor lor, solicitând pe lângă sumele stabilite de expert prin raportare la activul net și o sumă reprezentând contribuția la majorarea capitalului social.
Sub acest aspect, instanța reține că reclamanții prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite părților sociale deținute, iar aceste drepturi se determină prin raportare la activul net, activ determinat în funcție de capitalul social majorat, astfel că această solicitare nu are nici un suport legal.
Față de aceste considerente, acțiunea s-a admis în parte, conform celor reținute mai sus.
Fiind căzută în pretenții, pârâta a fost obligată potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, cheltuieli care includ onorariul pentru apărător, iar în cazul reclamantei B.L.M. și taxa judiciară achitată de aceasta.
Cum în cauză s-a acordat celorlalți reclamanți ajutor public judiciar, urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, pârâta să fie obligată să plătească statului sumele pentru care s-a acordat acest ajutor.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC V.C. SRL Odobești arătând că instanța a dat o interpretare greșită hotărârii AGA din 01.05.2008 cu privire la cererile depuse de reclamanți. Astfel, conform pct. 3 din ordinea de zi s-a pus în discuție și s-au aprobat cererile reclamanților având ca obiect retragerea conform art. 35 lit. a) și art. 14 din Statut cu condiția transmiterii părților sociale. Hotărârea AGA condiționând retragerea de transmiterea părților sociale către alte persoane nu poate avea ca efect acordarea de drepturi asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale întrucât prin înstrăinare ele se transmit persoanei care a achiziționat părțile sociale.
A mai arătat că în mod greșit a dispus instanța ca societatea să depună la registrul comerțului Hotărârea din 01.05.2008 a AGA deoarece conform art. 14 alin. (II) din Statut se prevede că transmiterea părților sociale se face prin act adițional care se înregistrează la O.R.C. Astfel, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, această critică încadrându-se în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
Greșit instanța a avut în vedere valoarea părților sociale cu luarea în calcul a aportului realizat prin programul de finanțare german GTZ. Reclamanții au solicitat retragerea din societate la sfârșitul anului 2008 pentru a profita de valoarea activului net creat de aportul financiar german. Partea germană a solicitat introducerea prevederii din art. 36 din Statut conform căreia cei care se retrăgeau înainte de împlinirea termenului de 20 de ani nu au dreptul decât la aportul adus . Consideră recurentul că reclamanții trebuiau să facă dovada că se aflau în una din situațiile prevăzute de art. 35 din Statut.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și acordarea drepturilor bănești reclamanților fără a se avea în vedere contribuția programului IBD-GTZ și plata cheltuielilor de judecată.
La dosarul cauzei recurentul a depus următoarele acte: adresa din 15.08.2008 a WBF/GTZ, raport de evaluare cu 2 anexe întocmit de expert PN, situația mijloacelor fixe transmise prin donație, centralizatorul obiectelor de inventar în perioada 2003-dec.2005, contract de colaborare între WBF/GTZ și SC VC SRL, balanța de verificare decembrie 2007 (f.25-58).
Legal citați reclamanții intimați, prin apărător, au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arată că precizările depuse la recurs sunt de fapt un recurs tardiv, că recurenta susține pentru prima dată în cursul dosarului că aportul adus de statul german prin programul GTZ in cadrul SC V.C. SRL Odobești nu face parte din activul acesteia, ci sunt bunuri evidențiate extrabilanțier, care vor deveni proprietatea Statului Român la finalizarea proiectului. Aceste apărări sunt noi nefiind invocate nici la fond și nici prin motivele de recurs inițial depuse.
Susținerile recurentului precum că reclamanții se puteau retrage abia după înstrăinarea parților sociale conform art. 14 din Statut, situație în care nu ar mai fi avut dreptul la contravaloarea aferentă drepturilor lor. Este o apărare nouă arata intimații, la fond pârâtul, prin întâmpinare, arătând că reclamanții au dreptul la contravaloarea părților sociale, însă nu este de acord cu suma considerând-o mare, motiv pentru care se întocmește și o altă varianta la raportul de expertiză contabilă.
în ceea ce privește valoarea părților sociale aceasta este cea reținută prin raportul de expertiză întocmit de BS. Aportul german prin programul GTZ face parte din patrimoniul recurentei și figurează în bilanțurile contabile. Mai arată intimații că nu au solicitat să li se restituie în natură parte din aceste bunuri, ci doar contravaloarea părților sociale, raportat la patrimoniul societății. Art. 2 alin. (4) din Legea nr. 17/1995 se face trunchiat de către recurentă, textul făcând vorbire de posesie și nu de proprietate.
Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 67/26.01.2011 a respins recursul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
în ceea ce privește susținerile recurentului cu privire la retragerea asociaților și transmiterea părților sociale instanța de control judiciar reține că atât în forma inițială a Statutului societății SC VC SRL Odobești cât și în forma actuală, se prevede faptul că părțile sociale pot fi transmise între asociați, că transmiterea către alte persoane din afara societății este permisă dacă a fost aprobată de ¾ respectiv de asociații reprezentând întregul capital social. Singura diferență fiind deci de cvorum. Cesiunea se va face prin act adițional autentificat, înscriindu-se în registrul de evidență a părților sociale iar pentru opozabilitate se înscrie la O.R.C. și se menționează în Monitorul Oficial.
în ceea ce privește dispozițiile art. 36 din Statut, Curtea reține că acestea au fost modificate. Astfel, dacă în varianta Statutului din 2002 se prevedea la art. 36 că în caz de retragere aceasta se face cu acordul tuturor asociaților și numai după 20 de ani de la data înmatriculării societății și că asociatul care se retrage mai înainte de împlinirea celor 20 de ani are dreptul numai la suma depusă ca aport la capitalul social la înființarea societății, fără dobândă , în varianta în vigoare textul art. 36 este modificat. Se prevede că retragerea se face cu acordul tuturor asociaților, iar asociatul nemulțumit de hotărârile adunărilor generale se poate adresa Tribunalului care va hotărî retragerea. Drepturile asociatului retras, cuvenit pentru părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților sau de un expert desemnat de acesta sau de Tribunal, în caz de neînțelegere între asociați.
Mai mult, recurentul a introdus și acțiune separată prin care a solicitat să se constate că textul art. 36 din Statutul societății nu a fost modificat și să se dispună față de O.R.C. operarea tuturor modificărilor astfel încât art. 36 să aibă forma adoptată prin acordul de voință al asociaților în momentul asocierii. Prin sentința civilă nr. 376/22.09.2010 a Tribunalului Vrancea rămasă irevocabilă, prin neapelare, s-a respins această cerere ca nefondată.
Față de cele expuse anterior instanța a reținut susținerile recurentului precum că retragerea putea avea loc după trecerea termenului de 20 de ani și nici faptul că asociatul care se retrage mai înainte de împlinirea celor 20 de ani are dreptul numai la suma depusă ca aport la capitalul social la înființarea societății, fără dobândă.
Prin hotărârea adunării generale a asociaților recurentei ce a avut loc în data de 01.05.2008 s-a aprobat cu unanimitate de voturi retragerea din societate a reclamanților. Deși se solicitase de către reclamanți și plata drepturilor cuvenite, din cuprinsul procesului verbal nu reiese dacă s-a pus în discuție modalitatea de stabilire a acestora. Ulterior, reclamanții în data de 05.01.2009 se adresează din nou cu o solicitare de a se acorda drepturile cuvenite, însă încălcând dispozițiile statutare li se comunică faptul că transmiterea părților sociale va avea loc conform art. 14 din statut, motiv pentru care aceștia au sesizat instanța conform art. 36 alin. (3) din Statut.
în ceea ce privește susținerea recurentului precum că reclamanții au solicitat retragerea din societate la sfârșitul anului 2008 pentru a profita de valoarea activului net creat de aportul financiar german, care nu trebuia avut în vedere, că bunurile aduse ca aport devin proprietatea Statului Român și că bunurile sunt doar în posesia societății, Curtea reține că susținerile acestea sunt nereale.
Art. 2 alin. (4) din Legea nr. 17/1995 prevede că: „Dacă înțelegerile de proiect nu stabilesc o altă reglementare, materialul livrat din însărcinarea Guvernului Republicii Federale Germania pentru respectivele proiecte va intra în posesia României după terminarea proiectului. Materialul se află, neîngrădit, la dispoziția proiectelor promovate și a specialiștilor trimiși, pentru îndeplinirea sarcinilor lor” . Este clar că este vorba de posesie iar nu de proprietate astfel cum susține recurentul.
Conform procesului verbal de predare primire întocmit la începutul proiectului reiese că în cazul în care proiectul la sfârșit va avea rezultate pozitive bunurile prevăzute în anexă devin proprietatea SC V.C. SRL Odobești, iar în caz de rezultate negative bunurile revin în proprietatea WBF-IBD/GTZ (f.76-77).
Din protocolul de predare-primire bunuri inventar încheiat la data de 15.08.2008 și din 30.11.2007, raportul de evaluare întocmit de expert P.N. care stipulează că aceste bunuri sunt primite „prin donație” în cadrul programului GTZ, reiese că aceste bunuri au intrat în proprietatea SC V.C. SRL Odobești. Totodată aceste bunuri încă de la începutul proiectului au fost înscrise în inventarul anual al societății, în balanțe și în bilanțul din decembrie 2007 și nu extrabilanțier astfel cum susține recurentul. Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că la stabilirea drepturilor cuvenite reclamanților trebuie avute în vedere și valorile patrimoniale dobândite prin programul german.
în ceea ce privește cuantumul contravalorii părților sociale deținute de către reclamanți, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert B.S. în două variante: cu luare în calcul a aportului realizat prin programul de finanțare german derulat în perioada 2003-31.12.2007 și fără luarea în calcul a acestui aport. Părțile nu au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză.
în ceea ce privește susținerea recurentului că s-a pronunțat o hotărâre extra petita în sensul că a fost obligată recurenta pârâtă să depună la Registrul Comerțului Hotărârea Adunării Generale din 01.05.2008 prin care s-a aprobat cererea reclamanților de retragere din societate instanța de control nu o va reține. în conformitate cu dispozițiile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990 modificată se vor menționa la O.R.C. și orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate. Din documentația primită de către instanță de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vrancea reiese faptul că nu s-au efectuat mențiuni cu privire la retragerea asociaților din societate, ori potrivit art. 22 din aceeași lege comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare. în același sens menționăm art. 202 alin. (2)1 din Legea nr. 30/1990 „Hotărârea adunării asociaților, adoptată în condițiile alin. (2), se depune în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi menționată în registru și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a”.
Din dispozițiile sus-menționate reiese clar că este obligația societății să depună spre menționare aceste hotărâri AGA la Registrul Comerțului. în cazul în care acestea nu s-au efectuat instanța, din oficiu, urmează să dispună obligarea depunerii lor. Pentru aceste motive instanța de fond nu s-a pronunțat pe un capăt de cerere care nu i-a fost cerut, ci a îndeplinit o obligație legală.
în ceea ce privește susținerea din întâmpinare a intimaților reclamanți că recurentul ar fi depus motive de recurs peste termen (tardiv), Curtea reține faptul că acestea sunt doar precizări întemeiate în drept la motivele de recurs care prezentau situația de fapt întemeiată lapidar în drept.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, s-a respins ca nefondat recursul declarat de SC VC SRL Odobești împotriva sentinței nr. 364/13.07.2010.
(Judecător Veronica Păcurariu)
