ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA COMERCIALĂ
Completul compus din:
PREŞEDINTE Mădălina Lungănoiu
Grefier Constanţa Ghiţu
Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 03.03.2010 cu privire la excepţiile invocate de pârâta SC L. SA prin reprezentanţii săi legali, în contradictoriu cu reclamanţii B. C., B. F., ş.a, şi intimat ORC GORJ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Deliberând,instanţa pronunţă următoarea sentinţă.
TRIBUNALUL
Prin cererile adresate la data de 03.03.2010 Tribunalului Gorj, pârâta SC L. SA a invocat următoarele excepţii:
1.Excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamanţi , avându-se în vedere că
datorită caracterului patrimonial al acţiunii formulate,nu au fost respectate prevederile art. 7201 şi următoarele din C.Pr.Civ. raportat la art.109 alin.2 din C.Pr.Civ.;
S-a arătat că aceste dispoziţii sunt de ordine publică şi prevăd obligativitatea
parcurgerii acestei proceduri anterior cererii de chemare în judecată, urmând ca la momentul introducerii acţiunii să anexeze acesteia şi rezultatul concilierii, dovedind astfel că în ciuda tuturor demersurilor efectuate nu s-a reuşit soluţionarea litigiului.
2.Excepţia prematurităţii acţiunii formulate de reclamanţi, motivat de faptul că dreptul
acţionarilor de a formula cerere de retragere se naşte de la data finalizării procesului de divizare, în condiţiile prevăzute de art.249 din Legea nr. 31/1990; s-a arătat că retragerea din societate nu se poate face decât dacă are loc divizarea societăţii ceea ce nu se poate constata, conform art.249 din Legea nr. 31/1990, decât la momentul înregistrării tuturor societăţilor nou create; de asemenea, plata acţiunilor depuse de acţionarii retraşi nu se poate face decât după ce divizarea îşi produce efecte, deoarece în cazul contrar ne-am afla în cercul vicios în care divizarea nu se produce, iar plata acţiunilor nu se poate face.
3.Cu privire la reclamanta B. M. a fost invocată excepţia prescripţiei dreptului
la acţiune prin raportare la prevederile art.134 alin.2 din Legea nr. 31/1990;s-a arătat că această reclamantă nu a depus alăturat cererii şi declaraţiei de retragere acţiunile în formă materializată , neconformându-se cerinţelor legale.
Excepţiile invocate în şedinţa publică au fost comunicate reprezentantului reclamanţilor care a formulat concluzii orale asupra excepţiilor, solicitând însă amânarea pronunţării pentru a dezvolta concluziile şi în scris.
Tribunalul, analizând excepţiile invocate reţine următoarele aspecte.
În ceea ce priveşte prima excepţie invocată, tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă pentru următoarele considerente.
Acţiunea reclamanţilor are două capete de cerere:unul prin care se solicită să se ia act de retragerea acestora din societate, cerere principală neevaluabilă în bani şi un capăt de cerere accesoriu, derivând din cel principal, care se referă la pretenţiile fiecărui reclamant faţă de pârâta SC L. SA ca urmare a retragerii din societate.
Potrivit dispoziţiilor art.7201 din C.Pr.Civilă, „în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte”.
Cum instanţa apreciază că acţiunea de faţă are un caracter neevaluabil în bani, determinat de primul capăt de cerere, iar cel de-al doilea derivă temeiul legii din primul,se consideră că nu este necesară parcurgerea unei astfel de proceduri.
Trecând peste aceste considerente şi apreciind că acţiunea de faţă ar avea un caracter evaluabil în bani, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art.7201 din C.Pr.Civilă, se apreciază din analiza înscrisurilor depuse de reclamanţi la dosar, că această procedură a fost îndeplinită, chiar dacă nu au fost respectate întocmai termenele şi condiţiile, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, ori conţinutul concret al înscrisurilor, toate aceste aspecte fiind recomandate în aliniatul 2 al articolului 7201, fără să reprezinte condiţii cerute imperios de lege , astfel încât nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, afară dacă partea dovedeşte o vătămare, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-secţia civilă prin decizia nr.348/26.01.2005.
Astfel deşi este adevărat că strict formal, adresele în cauză nu îndeplinesc chiar toate condiţiile prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă, lipsind în primul rând invitaţia formală, expresă, la conciliere, se apreciază că se impune interpretarea logică, şi realistă a prevederilor art.7201 Cod procedură civilă tocmai pentru ca acestea să-şi atingă scopul avut în vedere de legiuitor şi fără a împiedica nejustificat părţile în realizarea drepturilor lor.
Din această perspectivă, examinându-se înscrisurile aflate la dosar, se reţine că finalitatea şi sensul urmărit de legiuitor prin această prevedere, a fost pe deplin atins, pe de o parte pentru că rezultă fără echivoc încercarea reclamanţilor de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului apărut, iar pe de altă parte, comunicarea către pârâtă a pretenţiilor băneşti formulate ca şi a temeiului legal al acestora.
La rândul său, pârâta şi-a exprimat poziţia şi punctul de vedere faţă de pretenţiile reclamanţilor, prin adresa nr. 2098/01.10.2009,( fila 27 a dosarului) prin care a motivat refuzul de a da curs solicitării reclamanţilor prin faptul că procesul de divizare a societăţii nu s-a finalizat şi că la acel moment, pe rolul instanţelor judecătoreşti existau o serie de litigii privitoare la divizarea societăţii.
În aceste condiţii, reţinând şi demersurile ulterioare ale părţilor, se apreciază că ar fi excesiv de formală şi în afara scopului urmărit de legiuitor interpretarea în sensul că în cauză nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art.7201 Cod procedură civilă pentru a se putea promova acţiunea de faţă, motiv pentru care se va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Referitor la excepţia prematurităţii acţiunii motivat de faptul că dreptul acţionarilor de a formula cererea de retragere se naşte de la data finalizării procesului de divizare, în condiţiile prevăzute de art.249 din Legea nr. 31/1990, instanţa o apreciază ca nefondată, urmând să o respingă.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.134 din Legea nr. 31/1990, „acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect(…) d). fuziunea sau divizarea societăţii.” Conform aliniatului 2 al acestui articol, „ dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data (…) adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin.1 lit.d).”
De asemenea, potrivit art.249 din Legea nr.31/1990, „fuziunea/divizarea produce efecte: a).în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, de la data înmatriculării în a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;b). în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea, cu excepţia cazului în care,prin acordul părţilor , se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată,care nu poate fi însă ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau societăţilor beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar încheiat al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul .”
Din aceste dispoziţii legale se poate concluziona că dreptul de retragere al acţionarilor se naşte de la data adoptării hotărârii adunării generale privind divizarea societăţii, textul art. 249 din Legea nr.31/1990 referindu-se în exclusivitate la momentul de când divizarea îşi produce efectele, şi nu la momentul de când se naşte dreptul acţionarilor la retragere.
Din actele aflate la dosar rezultă că cererea de retragere din societate a fost depusă la data de 18.09.2009, (conform menţiunilor înscrise pe cererile de retragere), adică în termenul de 30 de zile prevăzut de art.134 alin.2 din Legea nr.31/1990, reţinându-se că hotărârea adunării generale privind divizarea a fost luată la data de 20.08.2009.
Se apreciază astfel că odată cu exercitarea dreptului de retragere, în favoarea acţionarilor se nasc toate drepturile care decurg din acesta, respectiv dreptul de a fi plătită contravaloarea acţiunilor deţinute de acţionar la societate.
Din cuprinsul Registrului acţionarilor la data de 21.09.2009 rezultă că pârâta a luat act de retragerea reclamanţilor din societate.
De altfel, pârâta SC L. SA, prin cererea adresată instanţei la data de 09.12.2009 (fila 372 a dosarului) arată că recunoaşte pretenţiile reclamanţilor, inclusiv ale reclamantei B. M.,(mai puţin pe cele ale reclamantei B. C.).
În aceste condiţii, se apreciază că şi această excepţie invocată este nefondată, urmând a fi respinsă.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei B. M., invocată de pârâtă, se apreciază că este neîntemeiată, urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente.
Astfel, pârâta a motivat excepţia invocată, prin faptul că reclamanta nu a depus alăturat cererii şi declaraţiei de retragere acţiunile în formă materializată , astfel încât nu au fost respectate dispoziţiile art.134 din Legea nr. 31/1990, aspect invocat expres şi în adresa nr.2096/30.09.2009 a pârâtei.
Potrivit dispoziţiilor art. 134 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, „dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la (…) data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin.2 litera d).” adică în situaţia fuziunii sau divizării societăţii.
Se constată că această reclamantă şi-a exercitat dreptul de retragere la data de 20.09.2009, prin intermediul executorului judecătoresc, deci în interiorul termenului de 30 de zile, având în vedere faptul că hotărârea adunării generale a fost luată la data de 20.08.2009.
Este adevărat că, potrivit art. 134 alin.3 din Legea nr. 31/1990 „acţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar emise potrivit art. 97”, însă nu este prevăzută sancţiunea prescripţiei exercitării dreptului de retragere din societate pentru nedepunerea acestor acţiuni.
Intenţia reclamantei a fost manifestată în termen, prin înregistrarea cererii de retragere.
De altfel, pârâta SC L. SA, prin cererea adresată instanţei la data de 09.12.2009 (fila 372 a dosarului) arată că recunoaşte pretenţiile reclamanţilor, inclusiv ale reclamantei B. M.,(mai puţin pe cele ale reclamantei B. C.), pentru ca ulterior să revină şi să invoce excepţia prescripţiei.
Faţă de aceste considerente, se apreciază că excepţiile invocate sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
În ceea ce priveşte cererea de disjungere a acţiunii în ceea ce o priveşte pe reclamanta B. C., cerere formulată de pârâta SC L.SA, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată, urmând să o admită.
Astfel, se are în vedere faptul că soluţionarea cauzei de faţă în ceea ce o priveşte pe reclamanta B.C. este strâns legată de soluţiile ce se vor pronunţa în dosarele nr. 7076/95/2009,7077/95/2009,7078/95/2009 şi 7079/95/2009 , care până în prezent nu sunt soluţionate în mod irevocabil.
În aceste condiţii, va fi disjunsă cererea introductivă formulată de reclamantă cu precizarea ulterioară, cererea menţionată la punctul 2 din cererea reconvenţională, care se referă la aceeaşi reclamantă precum şi cererile de intervenţie forţată care fac referire la reclamanta B.C., toate aceste cereri urmând a se judeca într-un dosar separat, care momentan va fi suspendat până la rămânerea irevocabilă a sentinţelor din dosarele nr. 7076/95/2009,7077/95/2009,7078/95/2009 şi 7079/95/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile, formulată de pârâta SC L. SA, cu sediul procesual ales la Cab. Av. C.-Ruxandra P., bd. Unirii nr. 71, bl. G2C, sc.2, et.8, apt.62, sector 3, Bucureşti.
Respinge excepţia prematurităţii acţiunii, formulată de aceeaşi pârâtă.
Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantei B. M., formulată de aceeaşi pârâtă.
Disjunge cererea formulată de reclamanta B. C., cu precizarea ulterioară
şi cererea menţionată la punctul 2 al cererii reconvenţionale referitor la această reclamantă , precum şi cererile de intervenţie forţată şi dispune suspendarea soluţionării acestora până la rămânerea irevocabilă a sentinţelor din dosarele nr.7076/95/2009,7077/95/2009,7078/95/2009 şi 7079/95/2009. Amână judecarea cauzei la 28.04.2010.
Cu recurs. Pronunţată în şedinţa publică din 10 Martie 2010 la Tribunalul Gorj.
Preşedinte,
Mădălina _Lungănoiu
Grefier,
Constanţa _Ghiţu
