Prin Decizia nr.496/R/22.03.2011 a Curţii de Apel Braşov – secţia de administrativ şi fiscal (dosar nr.6980.1/2/2008), s-a respins excepţia lipsei de interes a petentei SC M. SRL; s-a admis plângerea formulată de petenta SC M. SRL în contradictoriu cu intimaţii Primăria Sectorului … Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului … Bucureşti şi SC S. SA şi, în consecinţă: s-a modificat în parte Decizia nr. 137/5C5/4849/2007 emisă la data de 15.01.2008 de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în sensul că: s-a admis contestaţia formulată de SC M. SRL şi, în consecinţă, dispune anularea anunţului de participare nr. 40433/08.12.2007, a documentaţiei de atribuire şi a procedurii de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului „Prestări servicii – activităţi ale serviciului de salubrizare pe raza administrativă a Sectorului 1” cod CPV 90121000-1 şi 90210000-2.
Pentru a decide în acest mod, instanţa de recurs a reţinut următoarele: La data de 8.11.2007, sub nr. 40433, s-a publicat în SEAP de către Primăria Sectorului … Bucureşti anunţul de participare privind începerea procedurii de atribuire a unui contract de prestării servicii – activităţii ale serviciului de salubrizare pe raza administrativă a Sectorului 1, criteriul de atribuire fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”
Ca urmare, autoritatea contractantă a procedat la demararea unei procedurii de atribuire a unui contract de prestării servicii.
Petenta şi-a exprimat prin contestaţie nemulţumirea cu privire la alegerea acestui tip de contract, deşi în opinia sa legea prevede încheierea altui tip de contract în asemenea situaţie, respectiv a contractului de concesiune de servicii.
Analizând legislaţia în materia serviciului de salubrizare pe raza administrativă a unei autorităţii publice locale se constată că premisele pe care autoritatea contractantă îşi întemeiază interpretarea textelor legale sunt greşite.
Astfel, potrivit art. 11 alin.1 din Legea nr. 101/2006 privind serviciul public de salubrizare a localităţilor, gestiunea acestui gen de serviciu se realizează doar prin două modalităţii: gestiune directă sau gestiune delegată.
Potrivit documentaţiei de atribuire, autoritatea contractantă a înţeles în mod evident aceste dispoziţiilor legale, adoptând, în acord cu art. 11 alin. 2 din acelaşi act normativ, o hotărâre de consiliu local şi consemnând în caietul de sarcinii exact expresia încheierii unui contract de delegare de gestiune.
Totodată, conform art. 6 alin. 1 din aceiaşi lege, autorităţile administraţiei publice locale au competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi coordonarea serviciului de salubrizare a localităţilor, printre atribuţiile conferite de lege în acest sens fiind şi cele prevăzute de lit. e, respectiv „delegarea gestiunii serviciului de salubrizare” şi lit. h, şi anume „elaborarea şi aprobarea caietelor de sarcinii şi a regulamentelor servicii, pe baza caietului de sarcinii cadru şi a regulamentului cadru al serviciului de salubrizare elaborat de ANRSC„.
De asemenea, conform lit. k autoritatea publică locală are şi competenţa stabilirii taxelor speciale şi aprobarea tarifelor pentru serviciul de salubrizare, respectiv conform lit. l, stabilirea ajustarea ori modificarea tarifelor propuse de operator. În cazul nerespectării de către operatorii a obligaţiilor contractuale se precizează în mod expres că autoritatea publică locală poate rezilia contractul pentru delegarea gestiunii serviciului de salubrizare.
În plus, art. 11 din Legea nr. 101/2006 amintită anterior, prevede faptul că gestiunea serviciului de salubrizare se poate realiza în condiţiile Legii nr. 51/2006, iar conform art. 13 alin. 3 din această ultimă lege, „procedura de atribuire şi regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare sunt cele aplicabile tipului de contract de delegare a gestiuni ales de autoritatea administraţiei publice locale responsabile”.
Este evident, din modul de reglementare a dispoziţiilor Legii nr. 101/2006, ca acesta este o lege cadru care face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 51/2006 privind serviciul comunitar de utilităţii publice. Venind în completarea Legii nr. 101/2006, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 51/2006 prevede clar următoarele: „ Contractul de delegare a gestiunii poate fi : a) contract de concesiune; b) contract de parteneriat public – privat”. Ca urmare, fiind o dispoziţie expresă a legii, autoritatea publică locală nu avea posibilitatea încheierii unui contract de servicii, cu încălcarea normelor în materie, în vederea delegării serviciului de salubrizare.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 prevede norme speciale cu privire la procedura de atribuire a contractelor de concesiune la care se alătură cele prevăzute de Legea nr. 71/2007.
În consecinţă, întrucât considerentele expuse anterior conduc la concluzia că autoritatea contractantă a ales în mod greşit tipul de contract ce se impunea a fi încheiat în vederea delegării gestiunii serviciului de salubrizare, critica adusă în acest sens prin plângere este întemeiată, iar anunţul de atribuire şi documentaţia precum şi întreaga procedură derulată, nefiind conforme dispoziţiilor care reglementează în mod expres tipul de contract pe care autoritatea contractantă s-ar fi impus să-l încheie, celelalte critici aduse procedurii de atribuire nu vor mai fi cercetate, legalitatea obiectului contractului primând în faţa acestora şi impunându-se refacerea procedurii de atribuire lato sensu, în vederea respectării dispoziţiilor legale.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis plângerea formulată dispunând în sensul celor arătate anterior.
Împotriva acestei decizii au introdus cerere de revizuire revizuientele Primăria Sectorului … Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului … Bucureşti, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea plângerii petentei SC M. SRL îndreptată împotriva Deciziei CNSC nr.137/5C5/4816/4849/2007. Şi-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art.322 pct.1 şi art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire, revizuienta a arătat, în esenţă, următoarele: pentru motivul de revizuire din art.322 pct.1 Cod procedură civilă, revizuientele au arătat că decizia nr.496/R/2011 a Curţii de Apel Braşov –Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu poate fi adusă la îndeplinire, deoarece procedura privind atribuirea contractului de prestări servicii – activităţi de salubrizare pe raza Sectorului … Bucureşti a fost finalizată prin încheierea Contractului nr.1077/S/30.06.2008. Actul administrativ reprezentat de contractul de prestări servicii a intrat în circuitul civil şi şi-a produs efectele. Instanţa de control judiciar a cărei hotărâre este supusă revizuirii ar fi trebuit să analizeze toate documentele contestate de petentă, iar legalitatea contractului de prestări servicii nr.J077/S/30.06.2008 a fost verificat de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr.3325/14.10.2010, în dosarul nr.39694.1/3/2009, instanţa care a calificat contractul ca având drept obiect ”delegarea gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a Sectorului … Bucureşti”, fiind un contract de drept administrativ, încheiat în regimul juridic al OUG nr.34/2006 republicată, contract de achiziţie publică. Al doilea motiv de revizuire invocat de revizuiente vizează pct.2 din art.322 Cod procedură civilă, potrivit căruia instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În privinţa ipotezei că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, revizuientele susţin că plângerea petentei SC M. SRL nu putea fi analizată de instanţa de recurs decât sub aspectele solicitate, însă instanţa ar fi trebuit să se raporteze şi la interesul petentei din februarie 2011 în susţinerea plângerii. Petenta avea la momentul deschiderii ofertelor obligaţii restante către bugetul de stat, fiind depusă la dosar şi o cerere de dizolvare judiciară a societăţii, formulată de asociatul majoritar. Interesul petentei trebuia să fi fost actual la momentul rejudecării pe fond a plângerii. Pentru ipoteza că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru care s-a cerut, revizuientele arată că prin ”lucru cerut” trebuie să se înţeleagă acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit dreptul dedus judecăţii. Instanţa ar fi trebuit să analizeze excepţia invocată şi motivele de nelegalitate şi netemeinicie menţionate de petentă în plângere, dar din conţinutul plângerii nu rezultă vreun motiv de nelegalitate circumscris art.304 Cod procedură civilă. Instanţa a examinat cauza sub aspectul dispoziţiilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, fără să identifice vreun motiv concret de nelegalitate. În privinţa ultimei ipoteze normative (instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut), revizuientele arată că aceasta nu este aplicabilă speţei deduse judecăţii..
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC M. SRL a solicitat respingerea cererii de revizuire întrucât este neîntemeiată, arătând că afirmaţiile din cererea de revizuire ar conduce la concluzia că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză. În privinţa primului motiv de revizuire, intimata a arătat că art.322 pct.1 Cod procedură civilă se referă la contrarietatea prevederilor din cuprinsul dispozitivului unei hotărâri între ele, nicidecum contrarietatea dispozitivului cu alte hotărâri şi nici cu alte realităţi juridice existente ori create prin alte procese. În cererea de revizuire nu se arată care ar fi dispoziţiile potrivnice din hotărârea atacată. Raţionamentul revizuientelor priveşte doar partea a doua a textului procedural, cel referitor la împrejurarea că dispoziţiile hotărârii atacate nu pot fi aduse la îndeplinire, însă în cauză a fost contestată o procedură, pe care autoritatea contractantă a finalizat-o atribuind un contract contestat, atribuire ce s-ar fi făcut prin încălcarea legii. Aducerea în discuţie a hotărârii judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Cluj nu are relevanţă întrucât prin contestaţia intimatei M. SRL şi hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Braşov nu s-a vizat contractul de atribuire a serviciilor de salubrizare, ci procedura prin care s-a ajuns la atribuirea contractului. În privinţa celui de-al doilea motiv de revizuire, în cererea de revizuire nu se menţionează concret în ce constă ipoteza că instanţa s-r fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori că s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut. Revizuientele nu indică cererea concretă, principală, accesorie ori incidentă cu privire la care s-a încălcat principiul disponibilităţii.
Examinând, prin prisma art.322 Cod procedură civilă, decizia atacată prin cererea de revizuire – cale extraordinară de atac -, unde motivele sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, instanţa constată că această cerere de revizuire nu este fondată, în cauză nefiind îndeplinite ipotezele prevăzute la art.322 pct.1 şi 2 din Codul de procedură civilă, anume instanţa de judecată să se fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, instanţa de recurs, în decizia nr.496/R/2011 atacată pe calea revizuirii, a soluţionat toate petitele deduse judecăţii în recurs, făcând o corectă aplicare a prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, text de lege care permite instanţei de recurs ca, în cauzele în care nu este prevăzută de lege calea de atac a apelului, să poată examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de recurs reglementate de art.304 Cod procedură civilă. În dispozitivul deciziei atacate cu revizuire nu sunt dispoziţii potrivnice, iar împrejurarea că pe parcursul judecăţii autoritatea contractantă, revizuientă în prezentul dosar, a procedat la finalizarea procedurii de achiziţie publică, a adjudecat achiziţia publică şi a încheiat contractul de prestări servicii obiect al procedurii de achiziţie publică, nu poate fi imputat instanţelor de judecată, ci ţine de modul în care autoritatea contractantă a înţeles să aplice prevederile OUG nr.34/2006 modificată, asumându-şi probabilitatea ca CNSC sau instanţele de judecată să constate nelegalitatea unor paşi din cadrul procedurii de achiziţie ori a întregii proceduri, cu consecinţele legale aferente referitoare la gestionarea juridică a întregii problematici a achiziţiei publice aflată în această ipoteză Prin urmare, se constată că motivul de revizuire prevăzut la art.322 pct.1 Cod procedură civilă nu este incident în cauza de faţă.
În privinţa motivelor de revizuire cuprinse în art.322 pct.2 Cod procedură civilă, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererii de revizuire constată că revizuientele menţionează generic ”aspectele solicitate” (referindu-se la ceea ce a solicitat petenta în plângerea adresată instanţei de recurs), fără a indica concret asupra căror lucruri instanţa de recurs s-a pronunţat şi acestea nu ar fi fost cerute de petentă în plângerea cu care fusese învestită instanţa de recurs în dosarul nr.6980.1/2/2008. Problema existenţei interesului petentei în promovarea căii de atac, care a fost rezolvat de instanţa de recurs prin respingerea excepţiei lipsei de interes, nu reprezintă motiv de revizuire în modalitatea în care a fost relevată în cauză instanţei învestite cu cererea de revizuire, ci priveşte o problemă de judecată ce nu poate fi cenzurată pe calea extraordinară a revizuirii, neîncadrându-se în motivele expres şi limitativ prevăzute în art.322 Cod procedură civilă pentru calea extraordinară de atac a revizuirii. Acelaşi raţionament se impune în cazul afirmaţiilor revizuientelor privind ”obligaţiile restante către bugetul de stat” ale societăţii comerciale SC M. SRL şi cererea de dizolvare a persoanei juridice petente, care reprezintă apărări de fond, ce au fost valorificate, apreciate de instanţa de recurs cu ocazia judecării plângerii cu care a fost învestită în dosarul nr.6980.1/2/2008. În privinţa criticii de la pct. II lit. b din cererea de revizuire, cea privind lipsa unor motivele de nelegalitate în sensul art. 304 Cod procedură civilă, instanţa din prezenta cauză constată că, prin aplicarea corectă a prevederilor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, instanţa de recurs poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de recurs reglementate de art.304 Cod procedură civilă, împrejurare care excede în mod evident cerinţei din art.322 pct.2 Cod procedură civilă referitor la situaţia în care ”instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru care s-a cerut”. Ultimă ipoteză normativă cuprinsă în art.322 pct.2 Cod procedură civilă este exclusă de revizuientele însele din raţionamentul juridic al motivării cererii de revizuire (fila 26 , lit.c, ultimul alineat dosar).
Revizuientele nu au făcut dovada existenţei vreunui alt motiv de revizuire dintre cele limitativ prevăzute de art.322 din Codul de procedură civilă, iar potrivit art.326 alin.3 Cod procedură civilă, judecata se limitează la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Ca atare, Curtea de Apel a respins cererea de revizuire formulată de revizuientele Primăria Sectorului … Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului …Bucureşti în contradictoriu cu intimatele SC S.SA şi SC M. SRL.
DECIZIA NR. 1997/2011 din 11.10.2011 – red. SGB
