Prin cererea de revizuire formulată de către revizuientul F D, în contradictoriu cu intimata Primarul Municipiului Iaşi, s-a solicitat schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 990 din 25.06.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi pe fond admiterea contestaţiei formulate de revizuient împotriva dispoziţiei nr. 3509 din 04.12.2006 emisă de Primarul Municipiului Iaşi.
În motivarea cererii de revizuire se invocă următoarele aspecte de fapt, în drept fiind invocate disp. art. 322 pct.5 Cod procedură civilă.
În fapt, a formulat către Primăria municipiului Iaşi cerere în temeiul Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii în natură a imobilului teren de 980 m.p. şi construcţie în Iaşi, strada … au acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc.
Primarul municipiului Iaşi a emis Dispoziţia nr. 3509/2006 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilelor motivat de faptul că,în prezent, terenul este ocupat de construcţii blocuri, alei pietonale şi acces auto, spaţiu verde afectat de utilităţi aferente blocului. De asemenea, prin aceeaşi dispoziţie se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale doar pentru suprafaţa de 294,86 m.p., fiind respinse pretenţiile la acordarea de măsuri reparatorii pentru diferenţa de suprafaţă, întrucât ” nu este făcută dovada deţinerii legale la data preluării abuzive”.
Împotriva dispoziţiei nr. 3509/04.12.2006 s-a formulat contestaţie în condiţiile legii. Contestaţia a făcut obiectul dosarului nr. 866/99/2007.
S-a arătat în faţa instanţei de judecată faptul că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 06.04.1957 autentificat sub nr. 1041/374 din aceeaşi dată la Notariatul de Stat al oraşului Iaşi, împreună cu soţia sa, F M a dobândit în proprietate imobilul situat în Iaşi, strada …, compus din construcţie – casă de locuit şi teren în suprafaţă de 980 m.p.. A precizat că a dovedit faptul că în anul 1971 prin Decretul nr. 334/1971 proprietatea sa în mod samavolnic a fost trecută în proprietatea statului.
Prin sentinţa civilă nr. 990/25.06.2008 Tribunalul Iaşi i-a respins contestaţia.
În considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut că ” deşi reclamantul a probat că în anul 1957 a dobândit în proprietate suprafaţa de 980 m.p. teren, nu a produs nici o probă care să ateste situaţia proprietăţii la momentul preluării de către stat în anul 1971. Având în vedere acest înscris eliberat de D.G.A.S. precum şi susţinerea reclamantului care a recunoscut că a înstrăinat unei persoane suprafaţa de 200 m.p. ( fără a prezenta nici un act care să ateste că înstrăinarea a vizat doar suprafaţa menţionată), nu se poate reţine că la momentul preluării abuzive de către stat, proprietatea F era cea menţionată în actul de vânzare cumpărate din 1957. De asemenea în condiţiile în care reclamantul a recunoscut înstrăinarea unei părţi din teren, fără a proba întinderea suprafeţei vândute, nu se poate reţine nici faptul că în anul 1971 reclamantul deţinea în proprietate suprafaţa de 740,8 m.p. astfel că a susţinut”.
Or, în prezent este în măsură a face dovada aspectului invocat de către instanţa de fond ca motiv principal în soluţia de respingere a contestaţiei sale.
Astfel, după nenumărate cereri şi răspunsuri negative, Direcţia Judeţeană a Iaşi a Arhivelor Naţionale i-a eliberat în data de 22.10.2009 copie după actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1812/976 din 6.06.1958 contract încheiat între revizuient şi soţia sa F M cu numiţii PC şi M prin care a înstrăinat din suprafaţa totală de 980 m.p. suprafaţa de 241,9 m.p.
În afara acestei suprafeţe nu a mai înstrăinat nimic din proprietatea sa imobiliară din strada … Iaşi.
Consideră neîntemeiată soluţia Tribunalului Iaşi faţă de contestaţia sa, acum când exista dovada indubitabilă a suprafeţei pe care a înstrăinat-o, precum şi a faptului că nu a mai înstrăinat nimic altceva din această proprietate.
Cât priveşte faptul că în Decretul de nr. 334/1971 este înscris ca fiind expropriată doar suprafaţa de 294,86 m.p, în nici un caz nu se poate acorda credibilitate unui act întocmit de către executanţii unui sistem totalitarist, în defavoarea unui înscris autentificat prin care se face dovada întinderii sale a proprietăţii sale. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu valorile declarate în registrul agricol. Or, este de notorietate faptul că, toţi cei care deţineau bunuri mobile şi imobile, declarau proprietăţile în valori mult mai diminuate pentru a nu fi declaraţi drept ” chiaburi” şi a cădea ale regimului comunist ca şi cazul revizuientului.
Este de netăgăduit faptul că a cumpărat suprafaţa de 980,08 m.p.. Or, dintr-un calcul matematic simplu, dacă nu a înstrăinat decât suprafaţa de 241,9 m.p. aşa cum rezultă din actul autentic din 06.06.1958, iar statul a preluat prin Decretul nr. 334/1971 numai suprafaţa de 294,86 m,.p. se pune întrebarea firească unde este diferenţa de 443,32 m.p. şi cine a dobândit-o şi a stăpânit-o. Fiind vorba despre un bun imobil nu poate fi vorba să dispară fără urmă.
Alăturat cererii sale revizuientul a depus în copie xerox actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1812/976 din 06.06.1958, contract încheiat între el şi soţia F M, cu numiţii PC şi M, prin care a înstrăinat din totalul suprafeţei de 980 m.p. suprafaţa de 241,9 m.p.
În cauză s-a dispus ataşarea dosarului nr. 866/99/2007 în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 990 din 25.06.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 866/99/2007.
Revizuientul a solicitat admiterea probei cu acte, interogator pentru intimată şi martori arătând că teza probatorie se impune a fi dovedirea faptului că la data evacuării efective şi a preluării proprietăţii soţilor F de către Stat, în anul 1971 revizuientul deţinea cu titlu de proprietate suprafaţa de 738 m.p. şi nu aceea de 294,86 m.p. cum s-a reţinut eronat în dispoziţia Primarului Municipiului Iaşi.
Revizuientul a precizat că martorul a cărui audiere o solicită a fost vecin cu el în strada … din municipiul Iaşi până în data preluării proprietăţii de către Stat în anul 1971, fiind evacuat în aceleiaşi condiţii.
Instanţa a încuviinţat administrarea probelor solicitate, iar pentru intimată proba cu acte.
Ulterior martorul a decedat, conform certificatului de deces depus în cauză şi nu s-a mai insistat pentru audierea altui martor.
Din examinarea ansamblului probator administrat în cauză, raportat la susţinerile părţilor, raportat la temeiul de drept invocat, instanţa constată că cererea de revizuire este întemeiată şi reţine următoarele considerente de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiect al dosarului nr. 866/99/2007 s-a contestat dispoziţia Primarului municipiului Iaşi nr. 3509/04.12.2006 ca fiind, în parte netemeinică. Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 990/25.06.2008 a respins contestaţia reţinând prin considerentele hotărârii că deşi s-a făcut dovada că în anul 1957 s-a dobândit în proprietate suprafaţa de 980 m.p. teren situat în Iaşi, strada … nu s-a produs nicio probă care să ateste situaţia proprietăţii la momentul preluării de către stat în anul 1971. Mai arată aceeaşi instanţă că nu se poate reţine că la momentul preluării abuzive de către stat, proprietatea F era cea menţionată în actul de vânzare – cumpărare din 1957, în condiţiile în care reclamantul a recunoscut înstrăinarea unei părţi din teren, fără a proba întinderea suprafeţei vândute.
În ziua de 22.10.2009, Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale eliberează copie legalizată după actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1814/276 din 06.06.1958, contract încheiat între revizuient şi soţia sa F M, cu numiţii PC şi M prin care a înstrăinat din proprietatea sa, suprafaţa de 241,9 m.p.
Dat fiind acest înscris care nu a putut fi prezentat primei instanţe din motive care au fost mai presus de voinţa sa în temeiul art. 322 alin.1 pct.5 teza 1 din Codul de procedură civilă, s-a formulat prezenta cerere de revizuire a hotărârii pronunţate în dosarul nr. 866/99/2007.
Termenul de introducere a cererii a fost respectat atât timp cât cererea de revizuire a fost înregistră pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 09.11.2009, deci în termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 4 Cod procedură civilă.
Pe fond, acţiunea este întemeiată şi deci admisibilă.
Prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1814/276 din 06.06.1958 s-a făcut dovada întinderii suprafeţei de teren înstrăinate din totalul de 980 m.p. pe care revizuientul îl deţine. A dovedit că suprafaţa înstrăinată este de doar 241,9 m.p. din totalul de 980 m.p. ceea ce înseamnă că terenul rămas în proprietatea sa după anul 1958 era de 738,1 m.p.
Că aceasta a fost suprafaţa rămasă în proprietatea sa până la momentul exproprierii abuzive de către stat în anul 1971, dovedit-o prin adresa nr. 2944/22.12.2009 a Serviciului Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale, La solicitarea sa adresată Arhivelor Naţionale de a comunica o adeverinţă din care să reiasă că soţii F D şi M nu au înstrăinat nimic din proprietatea situată în Iaşi, strada … în perioada dintre anii 1958 – 1971, instituţia răspunde ” cercetându-se evidenţele pe care le are în păstrare, respectiv opisele alfabetice ale actelor autentice, pentru perioada 1958 – 1971 s-a constatat că nu figurează înregistrat ulterior actului nr. 1814/276/06.06.1958 numiţii F D şi M. Aşadar nu s-a înstrăinat nimic din suprafaţa de 738,1 m.p. rămasă în proprietatea sa şi a soţiei sale până la expropriere.
Prin dispoziţia nr. 3509/04.12.2006 Primarul municipiului Iaşi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile doar pentru suprafaţa de 294,86 m.p. situată în Iaşi, strada …, fiind respinse pretenţiile cu privire la diferenţa de suprafaţă întrucât nu este făcută dovada deţinerii legale la data preluării abuzive.
Prin înscrisurile doveditoare aduse în faţa instanţei de revizuire, respectiv dovada întinderii suprafeţei înstrăinate din proprietate, respectiv dovada faptului că până la data exproprierii, proprietatea sa nu a mai suferit modificări, s-a făcut dovada deţinerii legale la data preluării abuzive de către revizuient.
Mai mult decât atât din răspunsul la interogatoriu comunicat la dosar de Primarul municipiului Iaşi, rezultă în mod evident că acest teren nu a intrat în proprietatea Statului decât de la revizuient.
Este evident că la emiterea dispoziţiei atacate, Primarul municipiului Iaşi nu a avut în vedere alte înscrisuri decât strict Decretul nr. 334/1971 şi anexa acestuia în care figura cu suprafaţa de 294,86 m.p. în loc de 738,1 m.p.
S-a dovedit dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren din Iaşi, strada …. Primarul municipiului Iaşi, în răspunsul la interogatoriu afirmă că ” Nu cunoaştem deţinătorul suprafeţei de teren notificate la nivelul anului 1971. Cu alte cuvinte, Primarul susţine că diferenţa de teren din fosta proprietate F nu era în proprietatea lui F D la data exproprierii, dar nici nu cunoaşte proprietatea cui se afla pe acest teren”.
În consecinţă potrivit considerentelor expuse urmează a se admite cererea de revizuire formulată de către F D împotriva sentinţei civile nr. 990/25.06.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 866/99/2007, în contradictoriu cu intimata Primarul Municipiului Iaşi, hotărâre ce se impune a fi schimbată în tot.
Pe fondul cauzei, se va admite contestaţia formulată de F D, împotriva dispoziţiei nr. 3509/04.12.2006 emisă de Primarul municipiului Iaşi, dispoziţie care va fi anulată în parte şi anume prevederile disp. art. 3.
Astfel, urmează ca Primarul municipiului Iaşi să fie obligat la emiterea unei dispoziţii privind acordarea de măsuri reparatorii către contestator şi pentru suprafaţa de 443,32 m.p. teren situat în municipiul Iaşi, strada …, judeţul Iaşi, conform legislaţiei speciale în materie.
