Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 211 din 2 februarie 1998 (dosar nr. 1790/1997)
Potrivit art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a u- nei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori nu s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate a- vea loc decât în cazurile şi condiţiile prevăzute în mod expres de lege. Astfel fiind, nu sunt supuse revizuirii hotărârile prin care instanţa de fond şi-a declinat competenţa în favoarea altei instanţe, deoarece în această situaţie nu a avut loc o judecată în fond.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că a avut loc o judecată de fond, trebuie observat că hotărârea ce se cere a fi revizuită a fost dată cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţare, ori părţile nu au uzat de această cale ordinară de atac, astfel încât ele nu mai pot reitera capătul de cerere privind emiterea ordinului de constituire a dreptului de proprietate pentru cei 1000 mp teren pe calea de atac a revizuirii.
De altfel, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, revizuienta-reclaman- tă trebuie să solicite şi instanţa să se pronunţe asupra disjungerii capătului de
cerere formulat în temeiul art. 35 di Legea fondului funciar.
In raport de cele ce preced, recursul se vădeşte a fi nefondat, urmând a se respinge.
