Admiterea cererii de revizuire şi abordarea chestiunilor care constituie motivele de recurs în cadrul procedurii necontencioase (înregistrare la O.R.C.) şi a actului nou existent la momentul judecării cauzei, conduce la schimbarea soluţiei, constatându-se că a doua societate are o altă denumire şi nu identică cu prima.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 186 din 14 ianuarie 2009
Prin decizia Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, s-a admis cererea de revizuire formulată de S.C. „O.S.M.” S.R.L. Iaşi împotriva deciziei nr. 322 din 15 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, pe care o schimbă în tot.
Rejudecând cauza în fond, s-a respins recursul declarat de S.C. „O.S.M.” S.R.L. Iaşi împotriva încheierii nr. 604 din 25 februarie 2008 pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi, încheiere pe care a menţinut-o.
S-a reţinut că prin încheierea nr. 604 din 25 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi – Oficiul Registrului Comerţului s-a admis cererea de înregistrare formulată de asociatul unic I.S. şi s-a dispus constituirea şi înmatricularea în a „O.S.M.” S.R.L., constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 331 şi următoarele C.pr.civ., ale Legii nr. 31/1991, ale Legii nr. 26/1990 republicată, precum şi ale Legii nr. 359/2004.
Recursul declarat de S.C. „O.S.” S.R.L. împotriva acestei încheieri a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, prin decizia civilă nr. 248 din 19 mai 2008. S-au reţinut că au fost depuse înscrisuri ce atestă îndeplinirea cerinţelor art. 331 şi următoarele C.pr.civ., ale Legii nr. 31/1991, ale Legii nr. 26/1990 republicată şi ale Legii nr. 359/2004, privind autorizarea constituirii ca societate comercială. Denumirea societăţii a fost avizată de compartimentul de specialitate din Ministerul Justiţiei, aceasta nu afectează notorietatea recurentei şi nu îi aduce în vreun mod prejudicii materiale sau de imagine.
Decizia civilă nr. 248 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi a fost anulată de aceeaşi instanţă, prin admiterea contestaţiei în anulare formulată de S.C. „O.S.” S.R.L. Astfel, prin decizia civilă nr. 322 din 15 septembrie 2008, ca efect al admiterii contestaţiei, s-a admis recursul şi s-a desfiinţat încheierea nr. 104 din 25 februarie 2008 pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi.
S-a reţinut în argumentare că instanţa de recurs nu a analizat şi motivele depuse la termenul din 21 aprilie 2008, care se referă la elementul de noutate şi anume cuvântul „media”. Cele două societăţi, „O.S.”S.R.L. şi „O.S.M.” S.R.L., au obiect de activitate identic, singura deosebire este cuvântul „media”, cuvânt care creează confuzie în rândul publicului căruia i se adresează. Pentru dovedirea notorietăţii firmei, instanţa a primit raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în dosarul nr. 2522/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Decizia civilă nr. 322 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi a fost contestată, în litigiul de faţă, pe calea revizuirii.
Faţă de argumentarea faptică, curtea a încadrat cererea de revizuire în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 teza I C.pr.civ. şi a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de acest articol.
Revizuenta a prezintat ca înscris noul extras din Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – secţiunea Mărci 1/2006, înscris care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată şi care exista la acel moment.
Curtea a constatat că acest înscris nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea în discuţie, datorită unei împrejurări mai presus de voinţa revizuentei. Aceasta a constat în faptul că, pe de o parte, procedura de soluţionare a cererii de autorizare a unei societăţi este una necontencioasă, iar pe de altă parte, judecătorul delegat de la O.R.C. în virtutea competenţelor date de art. 46 din Legea nr. 31/1990 nu a invocat vreo neregularitate privitor la actul constitutiv, sub aspectul denumirii firmei, pentru a i se da posibilitatea solicitantului de a completa documentaţia necesară autorizării societăţii. Câtă vreme a existat dovada de disponibilitate a firmei, ca temei al autentificării actului constitutiv, în sensul art. 17(1) din Legea nr. 31/1990, revizuenta nu putea prevedea necesitatea probării dreptului de folosinţă al mărcii „O.S.”.
Acest înscris are forţă probantă prin el însuşi şi de asemenea este determinant, în sensul că indică titularul dreptului asupra mărcii „O.S.”, ca fiind I.I., aşa după cum rezultă din Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – secţiunea Mărci 1/2006, nr. depozit/marcă M 2003 07573/056435.
Curtea a reţinut că atât judecătorul delegat, cât şi instanţa de control sunt ţinute a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 36 alin. 2 lit. l-g din Legea nr. 31/1991, coroborat cu art. 7 şi 17(1) din acelaşi act normativ, precum şi dispoziţiile art. 38, 39 din Legea nr. 26/1990.
Aceste cerinţe au fost respectate în ceea ce priveşte S.C. „O.S.M.” S.R.L., inclusiv în ceea ce priveşte denumirea firmei. Conflictele legate de marcă, sub aspectul semnelor, prin prisma eventualelor asemănări (vizuale, auditive, conceptuale) nu pot fi soluţionate decât pe tărâmul Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.
Pentru faptul că revizuentei i-a fost cedat de către titularul mărcii „O.S.” dreptul de a o folosi, nu există temei pentru a se refuza autorizarea societăţii sub această denumire, în plus şi pentru faptul că există şi adăugirea cuvântului „media”.
