Pentru formularea unei cereri de revizuire bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., este obligatoriu ca înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 2.711/1998)
Prin decizia civilă nr. 978/8.06.1998, Tribunalul Bucureşti – secţia contencios administrativ a respins recursul formulat de firma G. din Turcia împotriva sentinţei civile nr 15.919/10.11.1997, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor – Vama Constanţa, ca nefondat.
S-a arătat că instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal de contravenţie, contestatoarea a fost sancţionată cu suma de 194.700.000 lei amendă, reţinându-se faptul că, în calitate de transportator, nu a trecut în documentele însoţitoare ale transportului toate mărfurile care făceau obiectul acestuia.
Instanţa de fond a mai reţinut că o serie de bunuri au fost ascunse şi nedeclarate cu ocazia controlului vamal şi că şoferul de tir a prezentat o factură, însă aceasta nu era ştampilată de vama de ieşire turcă, factură ce cuprindea mărfuri descoperite în plus.
Instanţa de recurs a arătat că recurenta a prezentat, la data de 1.06.1998, factura seria L, nr. 1HR 099/2.12.1996, tradusă din limba turcă, iar din conţinutul acesteia şi din cuprinsul procesului verbal rezultă că au mai fost nedeclarate 17.800 bucăţi pensete, ceea ce denotă că, într-adevăr, la declararea mărfii în vamă, s-a omis a se declara aceste pensete, ele nefiind trecute pe factura mai sus amintită.
împotriva acestei decizii s-a promovat o cerere de revizuire de petenta S., care a solicitat casarea hotărârii şi admiterea plângerii.
S-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., întrucât instanţa de recurs nu a putut analiza un act care emana de la organul vamal, prin care să dovedească că marfa confiscată prin procesul verbal de contravenţie a fost vămuită de vama turcă.
Se mai susţine că acest document nu era în posesia revizuentei şi că actul este de natură a schimba soluţia instanţei.
S-a depus la dosar o legalizată de pe un înscris eliberat de Secretariatul de Stat al Vămilor din Republica Turcia – Direcţiunea Ieşire Tiruri, care atestă, la data de 6.11.1998, că factura cu seria L nr. 1HR 099 din data de 2.12.1996 şi că mărfurile de pe factură au fost vămuite, ieşirea mărfurilor făcând-se la data de 7.12.1996.
Analizând cererea de revizuire, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
în cauza de faţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 322 Cod proc. civ.
în primul rând, înscrisul nu a existat la data când s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Pe de altă parte, nu s-a demonstrat că înscrisul nu putea fi prezentat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Nimic nu împiedica pe recurentă să depună factura de care înţelegea să se folosească, cu ştampila vămii turce.
Pe de altă parte, tribunalul constată că înscrisul prezentat nu este determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţa de recurs cu ocazia judecării fondului soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Chiar dacă factura în discuţie poartă ştampila vămii, acest aspect nu putea conduce la concluzia că petenta nu ar fi săvârşit contravenţia reţinută de agentul constatator.
