Considerând că actul nou prezentat de recurentă este de natură să ducă la concluzia că nu există prejudiciu, în condiţiile în care furnizorul extern a înţeles să acopere lipsa constatată, se impunea revizuirea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
Cheltuielile de judecată nu se cuvin pârâtului, faţă de împrejurarea că demersurile pentru obţinerea confirmării partenerului extern cu privire la marfă au fost făcute după rămânerea definitivă a primei hotărâri, iar reclamaţia administrativă nu a fost tratată corespunzător, pentru a nu ocaziona noi cheltuieli.
(Secţia comercială, decizia nr. 456/17.10.1990)
Reclamanta I.D.R.M ALB. a solicitat obligarea pârâtului M.L.P.T.A.T.B. la plata sumei de 12.293 lei, reprezentând despăgubiri, cu motivarea că a constatat lipsuri la transportul sosit din R.RU, la data de 14.09.1988, cu vagonul 63.438.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2.213/23.04.1989 a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 12.293 lei, daune şi 185 lei, cheltuieli de judecată, motivând că în calitate de cărăuş, pârâtul nu a păstrat integritatea mărfii preluată pentru transport, în raport de care, potrivit art. 21 şi 24 din SMGS, urmează să-1 despăgubească pe destinatar.
în termen de o lună de la data când a intrat în posesia actului nou, în conformitate cu art. 322 pct. 5 Cod proc. civilă, pârâtul a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat instanţei de fond să reanalizeze probele aflate la dosar, din care rezultă că minusul reclamat la vagonul nr. 63.438, se compensează cu plusul pe care partenerul extern l-a expediat la data de 7.09.1988, la vagonul nr. 53.157.
în temeiul actului nou, prima instanţă a admis cererea formulată de M.L.P.T.A.T.B. şi a revizuit sentinţa nr. 2.213/23.04.1989, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, în sensul înlăturării dispoziţiei de obligare a pârâtului la plata sumei de 12.293 lei, daune, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus restituirea sumei de 12.293 lei încasată în baza sentinţei revizuite.
Prin recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 857/22.03.1990, pârâtul M.L.P.T.A.T.B. a formulat critici în partea care priveşte menţinerea dispoziţiilor referitoare la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 185 lei, cât şi cu privire la faptul că nu s-a dispus asupra cheltuielilor de judecată, ocazionate de promovarea cererii de revizuire.
Recursul este fondat.
în adevăr, instanţa de fond, considerând că actul nou, prezentat de recurentă, este de natură să ducă Ia concluzia că nu există prejudiciu, în condiţiile în care furnizorul extern a înţeles să acopere lipsa constatată la vagonul nr. 63.438 cu plusul livrat pe adresa I.D.R.M.A.I.B., din acelaşi produs, într-un alt vagon, a înlăturat dispoziţia privind obligarea cărăuşului la plata de despăgubiri, menţinând dispoziţiile privind obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 185 lei.
Faţă de împrejurarea că, urmare acestei compensări, rezultă, implicit, că lipsurile nu s-au produs din culpa cărăuşului, se impune revizuirea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, instanţa dispunând, în conformitate cu art. 311 Cod proc. civilă, şi restituirea cheltuielilor de judecată, în sumă de 185 lei.
Din considerentele sentinţei nu rezultă motivul pentru care cheltuielile de judecată ocazionate de promovarea cererii de revizuire nu au fost acordate, acestea constituind obiect de critică în recursul promovat de pârâtul M.L.P.T.A.T.B.
Ca urmare, se impune completarea considerentelor sentinţei nr. 857/ 22.03.1990, în sensul că, cheltuielile de judecată nu se cuvin pârâtului, faţă de împrejurarea că demersurile pentru obţinerea confirmării partenerului extern cu privire la plusurile şi minusurile care s-au constatat la acelaşi sortiment de marfă, în două vagoane expediate pe adresa intimatei, au fost făcute după rămânerea definitivă a primei sentinţe, iar reclamaţia administrativă nu a fost tratată corespunzător, pentru a nu ocaziona noi cheltuieli.
Admiţând că prejudiciul reclamat, în fapt nu a existat, dar fără a se pierde din vedere faptul că fiecare transport se individualizează separat şi că numai comunicarea partenerului extern privind modul de stingere a reclamaţiei referitoare la lipsuri a dus la concluzia că suma de 12.293 lei nu este datorată, cheltuielile aferente urmând acelaşi regim, capătul de cerere pentru cheltuielile de judecată, în sumă de 95 lei, urmează să se respingă.
Astfel fiind, potrivit art. 312 pct. 2 Cod proc. civilă, recursul se va admite, iar sentinţa va fi modificată, în sensul dispozitivului (într-o redactare care să înlăture orice neclaritate la executare).
Notă: în legătură cu SMGS, a se vedea nota de la speţa nr. 233.
