Art. 322 pct. 5 C. pr. civ. se referă la înscrisuri care existau la data judecării pricinii, or, în speţă, hotărârea judecătorească depusă de revizuientă a fost pronunţată la o dată ulterioară sentinţei a cărei revizuire se cere, neîndeplinind cerinţele textului de lege menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 395 din 14.10.1998, Tribunalul Bucureşti – Secţia de Administrativ a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta S. E. D. în contradictoriu cu Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 laşi, împotriva sentinţei civile nr. 839/1996 pronunţată de aceeaşi instanţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuenta, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanţa de fond nu a ţinut seama de înscrisul depus în dovedirea cererii, respectiv sentinţa civilă nr. 5778/6.04.1998 a Judecătoriei laşi.
Recursul este nefondat.
Textul art. 322 pct. 5 c.pr.civ. se referă la înscrisuri care existau la data judecării pricinii, dar nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părinţilor sau pentru că au fost reţinute de parte potrivnică.
Hotărârea judecătorească depusă de revizuientă nu îndeplineşte condiţiile textului de lege menţionat, întrucât a fost pronunţată la o dată ulterioară sentinţei nr. 839/1996, a cărei revizuire se cere.(Judecator Carmen Frumuselu)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 100/1999)
