Dacă i-a fost creată recurentei o situaţie mai bună decât ceruse, cererea de revizuire este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 2 teza a IlI-a Cod proc. civilă.
(Secţia comercială, decizia nr. 345/16.07.1990)
Prin sentinţa civilă nr. 5.871 din 19.12.1989, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de I.C.B., iar pârâta B.A.T.M.M.B.-F.P.L.E.M.C. a fost obligată la plata sumei de 14.280 lei, cu titlu de preţ, 1.285 lei, penalităţi şi 340 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că pârâta a restituit reclamantei suma de 7.140 lei, cu dispoziţia de plată nr. 3362 din 16.10.1989, care fusese încasată în plus în factura nr. 421.267/1989.
Instanţa a reţinut că, la data de 6.10.1989, pârâta a preluat 4 aparate de măsură, fără a restitui preţul acestora.
Ca urmare, pretenţiile pentru plata sumei de 14.280 lei, reprezentând preţul a 4 buc. aparate de măsură defecte returnate pentru remediere, au fost considerate întemeiate, la suma astfel admisă apreciindu-se, în conformitate cu art. 26, anexa 2 din Legea 3/1988, că nu datorează şi penalităţi pentru întârziere în restituirea preţului.
Admiţându-se recursul pârâtei, prin decizia civilă nr. 233 din 18.04.1990, s-a modificat sentinţa, înlăturându-se dispoziţia de obligare a recurentei la plata sumei de 14.280 lei şi s-a stabilit la 214 lei cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de aceasta. Totodată, s-a încetat litigiul pentru capătul de cerere având ca obiect penalităţi în sumă de 1.285 lei şi s-a dispus restituirea taxei de timbru aferentă de 19 lei, unităţii reclamante.
Instanţa a constatat că pârâta n-a dovedit constituirea titlului executor, conform art. 157 din Legea nr.9/1972, înainte de sesizare, şi pentru plata sumei de 14.280 lei, ulterior, a obligat-o la cheltuielile de judecată aferente.
Prin cererea introdusă la 19.06.1990,1.C.B. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2 Cod proc. civilă, revizuirea deciziei, prin care nu i-au mai fost acordate cheltuieli de judecată, în sumă de 107 lei, aferente sumei de 7.140 lei, deşi dispoziţia primei instanţe (care a obligat pârâta la 340 lei, cheltuieli de judecată) n-a fost recurată în ce priveşte culpa procesuală a pârâtei, care a încasat, din eroare, această sumă, şi a restituit-o în timpul litigiului.
Cererea de revizuire este întemeiată.
într-adevăr, obiectul litigiului privea preţul unor produse, în sumă de 14.280 lei şi restituirea sumei de 7.140 lei, rezultată dintr-o eroare de calcul comisă de pârâtă şi care i-a fost achitată reclamantei cu dispoziţia de plată nr. 3.362/16.10.1989, după sesizarea instanţei (ca şi suma de 14.280 lei).
Deşi prin cererea de recurs pârâta a cerut exonerarea doar pentru obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată aferente sumei de 14.280 lei, la recalcularea acestora, ca urmare a încetării litigiului pentru capătul de cerere având de obiect penalităţi de întârziere în plată, i-au fost acordate reclamantei numai 214 lei, cheltuieli de judecată, în loc de 321 lei, pentru ambele sume.
Procedând astfel, i-a fost creată recurentei o situaţie mai bună decât ceruse, cererea de revizuire fiind întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod proc. civilă, urmând să fie admisă ca atare.
Notă: Cu privire la Legea nr. 3/1988, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
Referitor la Legea nr. 9/1972, a se vedea nota de la speţa nr. 192.
