Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut că :
Prin HCL nr. 343/10.04.2008 s-a aprobat trecerea terenului în proprietatea privată a comunei S. şi concesionarea directă a terenului situat în localitatea S., în suprafaţă de 138 mp corespunzător nr. cadastral rezultat, provenit din nr. top. 99/12, înscris în CF nr. 1 S., pe seama reclamantei, domiciliată în S. nr. 184.
Ulterior , prin HCL S. nr. 161/28.04.2009 s-a aprobat revocarea HCL nr. 343/2008 şi organizarea licitaţiei publice pentru concesionarea terenului respectiv, după clarificarea situaţiei juridice a acestuia.
Potrivit art. 1 alin. 6 teza I din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei de judecată anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Textul citat reglementează principiul revocabilităţi actelor administrative nelegale. Astfel, atât timp cât actul administrativ unilateral nelegal nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, el poate fi revocat de către autoritatea emitentă. Revocarea trebuie să fie justificată de un interes public şi să ţină seama de aşteptarea legitimă a beneficiarului actului, ea nu poate fi discreţionară. De asemenea, revocarea actului administrativ trebuie să se producă într-un termen rezonabil.
Nu poate fi revocat un act administrativ legal tocmai din necesitatea de a proteja încrederea în stabilitatea situaţiei astfel create.
Instanţa constată că HCL S. nr. 343/10.04.2008 nu a intrat în circuitul civil, nu a produs efecte juridice, în sensul că nu a fost urmată de încheierea contractului de concesiune şi a acordului de voinţă a părţilor în acest sens. Nu are relevanţă sub acest aspect faptul că prin Decizia nr. 232/CA/2009 – R a Curţii de Apel Oradea s-a respins cererea de suspendare a HCL nr. 343/2008, aceasta nedeterminând intrarea în circuitul civil a hotărârii C. L. S..
Pe de altă parte, motivele care au stat la baza revocării HCL nr. 343/2008 sunt întemeiate şi legale , nu sunt discreţionare.
Astfel, din coala CF nr. 1 S. rezultă că nr. top. 99/12 a fost supus dezmembrării încă din 06.03.1998, în nr. top. 99/13 – 319 mp, 99/14 – 604 mp şi 99/15 – 900mp, şi numai nr. top. 99/13 şi 99/15 s-au reînscris în favoarea vechilor proprietari. Or, terenul aprobat a fi cesionat reclamantei ca fiind nr.top.99/12 în suprafaţă de 138 mp nu mai există în anul 2008.
În plus, terenul pe care îl avea în vedere reclamanta şi la care se aştepta să-i fie concesionat se află amplasat în spatele curţii reclamantei, însă era folosit de către intervenienţi de foarte mult timp, în baza unui acord de vânzare cumpărare cu numitul V., care a împrejmuit terenul, motiv pentru care intervenienţii au solicitat atribuirea terenului către ei în baza Legii nr. 18/1991, astfel cum rezultă din interogatoriile părţilor şi copia colii CF 1 S.
Intervenienţii au formulat şi o acţiune în instanţă pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra nr. top. 99/12, în dosarul nr. 2007/271/2008 , notată în Cf 1 S. înainte de adoptarea HCL nr. 343/2008, acţiune ce a fost suspendată până la soluţionarea prezentului dosar (notarea în cartea funciară s-a efectuat la data de 12.03.2008, anterior adoptării HCL nr. 343/10.04.2008).
Prin urmare , instanţa constată că revocarea actului administrativ unilateral nu a fost discreţionară, fiind vorba de o hotărâre a consiliului local emisă în împrejurări ce determină ilegalitatea actului administrativ atacat.
Se mai reţin în acest sens şi dispoziţiile art. III alin. 1 1 din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privata îşi suspenda efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Instanţa mai apreciază şi faptul că revocarea HCL nr. 343/10.04.2008 prin HCL nr. 161/28.04.2009 s-a efectuat într-un termen rezonabil , după aproximativ un an.
Nici speranţa legitimă a reclamantei nu poate fi reţinută în acest caz, ea cunoscând modul de folosinţă a terenului, astfel cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu, iar pe de altă parte avea cunoştinţă şi de litigiile aflate pe rolul instanţei de judecată privind cererea intervenienţilor de reconstituire a dreptului lor de proprietate asupra acestui teren, fiind parte în dosarul nr. 2061/111/2008 având ca obiect anularea şi suspendarea HCL nr. 343/2008, iar cererea formulată de intervenienţi a fost introdusă la puţin timp după adoptarea actului administrativ revocat, respectiv la 08.05.2008.
Pentru aceste considerente, instanţa în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei şi a admis cererea de intervenţie accesorie .
În baza art. 274 C.p.c, instanţa a respins cererea intervenienţilor privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, constatând că acestea nu au fost justificate cu probe , respectiv chitanţe de plată a onorariului avocaţial .
Definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 390/2012 a Curţii de Apel Oradea
