Potrivit art. 1684 teza I C.civ., „Stipulaţia prin care vânzătorul îşi rezervă proprietatea până la plata integrală a preţului este valabilă chiar dacă bunul a fost predat”. Având în vedere că părţile litigante au stipulat în contract o asemenea clauză, cele două condiţii suspensivă şi rezolutorie nu operează în favoarea cumpărătoarei debitoare aflată în procedura insolvenţei, neavând relevanţă că recurenta-creditoare s-a înscris la masa credală a debitorului cu contravaloarea bunurilor a căror restituire o solicită.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 456 din 19 iunie 2013
Prin cererea înregistrată sub nr. 9310/121/25.02.2012/a2 reclamanta SC H.P.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC V. SRL Galaţi prin administrator judiciar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i restituie bunurile proprietatea sa, ce i-au fost livrate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. …/25.05.2011.
Tribunalul Galaţi, Secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 527 din 18.03.2013, a respins ca nefondată cererea având ca obiect restituire bunuri formulată de creditoarea SC H.P.S. SRL, în cadrul dosarului de faliment al debitoarei SC V. SRL Galaţi prin administrator judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părţile în litigiu au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. S1110018 din 25.05.2011 în care au înscris o regulă derogatorie de la cele a unei vânzări obişnuite, respectiv: potrivit art. 6 alin. (3) din contract, „Produsele livrate rămân în proprietatea vânzătorului (creditoarei) până la achitarea totală a datoriilor”; că acest alineat vizează situaţia plăţilor cu întârziere după cele 90 zile de la emiterea facturilor; că prevederea contractuală are efectul unei condiţii privind transmiterea dreptului de proprietate, dacă cele două obligaţii principale ale unui contract de vânzare-cumpărare – transmiterea proprietăţii şi plata preţului – sunt privite ca obiecte a două raporturi juridice distincte: de înstrăinare a proprietăţii şi de achitare a unei sume de bani. Însă, la momentul predării bunurilor şi semnării procesului-verbal de recepţie bunurile au intrat în proprietatea cumpărătoarei; că după a 90-a zi de la emiterea facturilor fiscale preţul produselor nu a fost achitat de cumpărătoare se activează condiţia rezolutorie pentru cumpărătoare (art. 1401 C.civ.) şi condiţia suspensivă pentru vânzătoare (art. 1400 C.civ.). În caz de neachitare a preţului, este îndeplinită condiţia rezolutorie pentru cumpărătoare şi condiţia suspensivă pentru vânzătoare şi bunul revine în patrimoniul vânzătorului (creditoarei). În contract nu este indicat un termen după care neplata preţului să fie considerată ca şi când a operat efectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară, adică vânzătorul redevine proprietarul efectiv al bunurilor, iar cumpărătorul nu mai datorează preţul şi implicit accesoriile acestuia; că în prezenta cauză prin deschiderea procedurii insolvenţei nu se poate vorbi de o îndeplinire a condiţiei rezolutorii, respectiv că nu există posibilitatea de plată a preţului din partea cumpărătoarei (debitoarei), deoarece societatea aflată în procedura insolvenţei se poate redresa prin derularea planului de reorganizare; că bunurile sunt în proprietatea vânzătoarei sub condiţia suspensivă de a nu plăti cumpărătoarei preţul şi că chiar dacă debitoarea deţine un bun pentru altul [art. 90 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2006], dreptul de proprietate al vânzătorului este sub condiţie, condiţie ce stă în putinţa debitoarei de a o desfiinţa, prin plata preţului, şi că creditoarea nu a suferit un prejudiciu, deoarece aceasta s-a înscris cu valoarea bunurilor ce fac obiectul prezentului litigiu la masa credală a debitoarei.
Împotriva menţionatei hotărâri, în termenul legal, reclamanta SC H.P.S. SRL a declarat recurs, invocând faptul că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 90 alin. (1) din şi clauza din art. 6.3 din contractul de vânzare-cumpărare nr. S1110018 din 25.05.2011.
În dezvoltarea acestui motiv a susţinut că clauza înscrisă în art. 6.3 din contract este o clauză de rezervă a proprietăţii, care este o excepţie de la principiul transmiterii imediate a dreptului de proprietate şi că textul art. 1684 C.civ. nu lasă loc la interpretări, ci prevede că: „Stipulaţia prin care vânzătorul îşi rezervă proprietatea bunului până la plata integrală a preţului este valabilă chiar dacă bunul a fost predat”. S-a susţinut că condiţia suspensivă operează în privinţa vânzătorului în ceea ce priveşte redobândirea proprietăţii asupra produselor vândute în caz de neplată, nu în privinţa cumpărătorului, care dobândeşte dreptul de proprietate doar după efectuarea plăţii; că în acelaşi sens operează şi condiţia rezolutorie, în privinţa cumpărătorului în ceea ce priveşte pierderea proprietăţii în caz de neplată, nicidecum în privinţa vânzătorului, care ar pierde dreptul de proprietate numai după efectuarea plăţii de către cumpărător.
Recurenta a mai susţinut că dreptul său de proprietate nu s-a pierdut niciodată şi că bunurile se află în continuare în proprietatea sa în ceea ce priveşte produsele neachitate, existenţa unui termen de plată contractual neconducând la ineficienţa clauzei de rezervă a proprietăţii, care este valabilă „chiar dacă bunul a fost predat”.
Recursul este fondat.
Verificând sentinţa recurată prin prisma criticilor aduse şi din oficiu, conform art. 3041C.proc.civ., Curtea constată că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi a clauzei înscrisă în art. 6.3 alin. (2) din contractul nr…./25.05.2011 încheiat de părţile în litigiu.
Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2001: „Dacă un debitor deţine marfă în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să îşi recupereze bunul, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului”.
Părţile litigante semnatare ale contractului nr. S1110018 din 25.05.2011 au stipulat sub rezerva proprietăţii în art. 6.3 că „Dacă cumpărătorul nu şi-a respectat obligaţiile de plată contractuale, vânzătorul este în drept a suspenda livrările, fără ca aceasta să fie considerată o încălcare contractuală şi fără a i se putea pretinde penalităţi sau daune pentru aceasta. Produsele livrate rămân în proprietatea vânzătorului până la achitarea totală a datoriilor”.
Clauza privind rezerva proprietăţii produce efecte chiar dacă nu a fost achitată de către cumpărător, contravaloarea produselor în termen de 90 zile de la data emiterii oricărei facturi la cursul B.N.R. din ziua facturării şi chiar dacă părţile contractante nu au stabilit în contract „un termen după care neplata termenului preţului să fie considerată ca şi când a operat efectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară” – cum s-a reţinut în sentinţa recurată.
În speţă, nu are relevanţă că reclamanta s-a înscris la masa credală a pârâtei SC V. SRL (aflată în procedura insolvenţei), fiindcă proprietatea bunurilor livrate nu a fost transmisă acesteia ca urmare a neachitării preţului, fapt ce a îndreptăţit-o pe reclamantă să formuleze cererea de chemare în judecată în temeiul art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Aşadar, cele două condiţii suspensivă şi rezolutorie nu operează în favoarea cumpărătoarei-debitoare SC V. SRL, ci în favoarea vânzătoarei-recurente reclamantă, fiind lipsit de efecte procesul-verbal de recepţie a bunurilor. Intimata-pârâtă în calitate de cumpărătoare ar fi devenit proprietara bunurilor livrate numai după achitarea preţului acestora, nu în baza procesului-verbal de recepţie cum eronat a reţinut prima instanţă. În acest sens, fiind voinţa părţilor litigante semnatare ale contractului care conţine în art. 6.3 clauza privind rezerva proprietăţii, clauză care nu poate fi interpretată decât în scopul de a produce efecte juridice referitoare la momentul transmiterii proprietăţii bunurilor livrate.
În cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 19 februarie 2013 (fila 1 dosar fond), după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011.
Este adevărat că părţile în litigiu au încheiat contractul nr. …/25.05.2011, înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, însă dispoziţiile acestui cod se aplică, în temeiul art. 6 alin. (6), şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate, printre altele, din raporturile de proprietate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 1684 C.civ., cu denumirea marginală „Rezerva proprietăţii”, clauza stipulată în art. 6.3 din contract îşi produce efecte juridice în sensul celor mai sus dezvoltate. Textul art. 1684 teza I C.civ. prevede că: „Stipulaţia prin care vânzătorul îşi rezervă proprietatea până la plata integrală a preţului este valabilă chiar dacă bunul a fost predat”. Prin urmare, pretenţiile recurentei-reclamante sunt întemeiate.
În raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de reclamanta-creditoare – reclamanta SC H.P.S. SRL – fiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (2) C.proc.civ. cu referire la art. 304 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ., a fost admis cu consecinţa modificării sentinţei criticate în sensul admiterii acţiunii formulată de reclamantă şi obligarea pârâtei să restituie bunurile care au fost livrate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. …/25.05.2011.
(Judecător Alexandrina Zaharia)
