Reziliere contract şi evacuare Reziliere


R O M Â N I A

JUDECATORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

SENTINTA COMERCIALA Nr.401

Sedinta publica de la 28 Aprilie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE CARMEN GEORGETA IOANA STANCULETE

Grefier LIGIA NEGREA

Pe rol fiind pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în sedinta publica din 21.04.2010 privind judecarea litigiului comercial având ca obiect reziliere contract si evacuare privind pe reclamanta X si pe pârâta Y, prin administrator judiciar Z .

La apelul nominal, facut în sedinta publica, au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita, din ziua dezbaterilor.

Instanta, deliberând, pronunta urmatoarea sentinta:

JUDECATA

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu sub nr.13888/318/2009 si la data de 26.10.2009, reclamanta X a chemat în judecata pe pârâta Y (rezultata prin fuziunea Z), solicitând instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se constate ca fiind desfiintata de drept (si neconditionat), fara a fi fost necesara punerea în întârziere si nici alta formalitate prealabila, cu toate consecintele ce decurg de aici, contractul de închiriere nr. 10/01.07.2003, încheiat de catre X cu Z (devenita prin fuziunea prin absorbite Y), prin nerespectarea clauzelor mentionate în contractul respectiv, la articolul 4 ( fiind vorba despre un pact comisoriu de gradul IV, derogatoriu de la art.1021 Cod. civil, operand, de drept, rezolutiunea conventionala), solicitând instantei doar de a se constata intervenita aceasta rezolutiune conventionala.

Într-o a doua ipoteza, subsidiara primului petit ( în situatia în care, din interpretarea clauzelor contractuale, nu s-ar ajunge la concluzia existentei unui pact comisoriu, expres de gradul IV), se solicita sa se dispuna rezolutiunea contractului de închiriere nr.10/01.07.2003 pentru neexecutarea de catre Y, la timpul stabilit, a principalei obligatii privind plata chiriei lunare convenite “pâna la data de 5 ale lunii” înca de la începutul anului 2009, în sensul restabilirii situatiei anterioare încheierii susmentionatului contract.

Totodata, s-a mai solicitat, atât în situatia admiterii primului petit, cât si în situatia admiterii doar a celui de-al doilea petit sa se dispuna evacuarea neconditionata a Y din spatiile comerciale mentionate în cuprinsul contractului de închiriere nr. 10/01.07.2003 (adica din magazinul nr. 10 de 70,6 mp si din chioscul de 11 mp) aflate în incinta C.C.R. din P.C. nr.1, jud. G., cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat în esenta ca între X si fosta Z s-a încheiat un contract de închiriere nr.10/01.07.2003, prin care X se obliga sa puna la dispozitie doua spatii comerciale, respectiv un magazin (nr.10) în suprafata de 70,6 mp si un chiosc în suprafata de 11 mp aflate în incinta C.C.R., iar în schimb, potrivit art.4 din contractul de închiriere chiriasul s-a obligat sa plateasca reclamantei contravaloarea chiriei lunare convenite pâna la data de 5 ale lunii, iar în cazul în care chiriasul nu achita chiria lunara la termenul stabilind, depasindu-l, urmeaza sa se perceapa o penalizare de 50 Euro pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de înca o data valoarea chiriei pe o luna, dupa care contractul se considera reziliat, reclamanta având dreptul sa inventarieze marfa, sa elibereze magazinul si sa pastreze marfa pâna ca clarificarea situatiei cu chiriasul.

Ca pe parcursul desfasurarii contractului de închiriere au existat diferite perioada sau momente în care Y a depasit data de 5 a lunii în curs pentru plata chiriei , dar ca de la începutul anului 2009 acest fapt a devenit un obicei când cel putin în primele 9 luni ale anului, luna de luna s-a depasit cu un numar variabil de zile data de 5 a fiecarei luni privind plata chiriei, dispensele respective refecându-le într-un tabel anexa în care sunt prezentate lunar pentru primele 9 luni ale anului 2009 zilele de întârziere la plata chiriei din partea Y care s-au transformat în penalitati de întârziere.

S-a mai învederat ca, deoarece în continutul art.4 din contractul de închiriere nr. 10/01.07.2003 se foloseste sintagma “(… dupa care contractul se considera reziliat (…)” s-a interpretat de catre partile contractante , existenta unui pact comisoriu, energic si expres, de gradul IV, în sensul ca, în cazul neexecutarii , contractul se considera desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea în întârziere si orice alta formalitate prealabila, mai ales ca, dupa ce contractul se considera reziliat, s-a adaugat formularea ca “X are dreptul sa inventarieze marfa si sa elibereze magazinul”, lipsa mentiunilor unor notificari , înstiintari sau alte formalitati prealabile ducând la concluzia unei desfiintari de drept a acestui contract, ceea ce înseamna ca partile au înteles sa stipuleze existenta acestui pact comisoriu de gradul IV.

S-a mai aratat ca, cu toate ca a considerat existenta unui pact comisoriu de gradul IV cu a carui existenta a învestit instanta doar în sensul de a constata ca este desfiintat de drept contractul de închiriere, ceea ce reprezinta primul petit si o posibila interpretare nefavorabila din partea instantei privind pactul comisoriu de gradul IV a determinat X sa procedeze în dese rânduri la punerea în întârziere a Y prin notificari, adrese si de aceea, în subsidiar, exista petitul nr.2, prin care instanta este investita cu cererea de rezolutiune a contractului de închiriere nr.10/01.07.2003 cu toate consecintele ce decurg de aici privind antrenarea raspunderii contractuale atât pentru trecut, cât si pentru viitor, contractul neputându-se derula din cauza relei-credinte a debitoarei pârâte, motiv pentru care potrivit principiului “fraus omnia corrupit” contractul trebuie desfintat, iar pârâta trebuie evacuata din cele doua spatii comerciale pentru a le folosi într-un exercitiu nou al dreptului de proprietate.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe prevederile art.969 – 970 C.civ., art.975 C.civ., art.977 – 985 C.civ., art. 1020 – 1021 C.civ., art. 480 C.civ., art.1 paragraful 1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventia Europeana a drepturilor Omului, art. 274 C.p.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.

În aparare, pârâta a depus la data de 04.01.2010 la dosarul cauzei întâmpinare , prin care a invocat urmatoarele exceptii: exceptia de litispendenta, exceptia necompetentei materiale a instantei în favoarea instantei Tribunalului Gorj si exceptia lipsei procedurii prealabile.

Pe fond, a solicitat respingerea ca nefondate a toate cele patru petite ale cererii de chemare în judecata , cu cheltuieli de judecata.

Cu privire la exceptia de litispendenta, pârâta a invocat disp.art.163 alin.3 C.p.civ., aratând ca pe rolul instantei Tribunalului Gorj se afla înregistrat dosarul nr.7958/95/2009, cu termen de judecata la data de 16.12.2009 ce are acelasi obiect , aceeasi cauza si aceeasi parti, solicitându-se ca prin încheiere sa se trimita prezenta cauza la Tribunalul Gorj.

Cu privire la cea de-a doua exceptie si anume exceptia necompetentei, au fost invocate prevederile art.2 din C.pr.civ., aratându-se ca este necontestabil faptul ca litigiul prezent îsi are izvorul în nerespectarea unor clauze inserate într-un contract comercial încheiat între doua societati comerciale si ca atare litigiul este unul comercial, neevaluabil în bani.

Cu privire la exceptia lipsei procedurii prealabile au fost invocate prevederile art.109 alin. 2 C.p.civ. si art. 720/1 C.p.civ., aratându-se ca analizându-se petitul nr.2 al cererii de chemare în judecata se observa ca reclamanta solicita rezolutiunea contractului înca de la începutul anului 2009 cu toate consecintele ce decurg în sensul restabilirii situatiei anterioare si ca în cuprinsul actiunii se vorbeste inclusiv de antrenarea raspunderii contractuale atât pentru trecut cât si pentru viitor si ca fata de solicitarea reclamantei învedereaza faptul ca nu au fost îndeplinite disp.art.720/1C.p.civ.

Pe fondul cauzei, s-a aratat ca nu împartaseste opinia ca acea clauza din contract ” dupa care contractul se considera reziliat” s-ar interpreta ca un pact comisoriu de gradul IV, prin prisma mai multor aspecte :

În esenta s-a aratat ca intentia societatii pârâte nu a fost aceea de a revoca contractul respectiv si astfel nu poate fi de acord cu rezilierea acestuia în lipsa vointei lor în acest sens si ca o dovada certa în acest sens , este faptul ca si-au îndeplinit obligatia de a plati chiria lunara si ca atare vointa reala a societatii a fost de a executa acest contract în continuare.

S-a mai sustinut ca aceste întârzieri la plata chiriei au fost tolerate chiar de catre reclamanta, ceea ce reprezinta un motiv în plus, în sensul ca inclusiv reclamanta a acceptat mici întârzieri la plata, neîntelegând pâna în prezent sa solicite rezilierea contractului si ca atare, inclusiv vointa reclamantei a fost în sensul inexistentei posibilitatii acesteia de denuntare unilaterala a contractului.

Un alt argument adus în sensul inexistentei pactului comisoriu de gradul IV a aratat pârâta ca este si modul de redactare al clauzei respective si vointa reala a societatii lor de a executa contractul, vointa materializata prin faptul ca a achitat la zi plata chiriei.

În concluzie, urmare a retinerii inexistentei acestui pact comisoriu, s-a solicitat sa se constate ca pentru a opera rezilierea, societatea pârâta trebuia pusa în întârziere , cunoscut fiind faptul ca în dreptul nostru civil simpla ajungere la termen a obligatiei neexecutate nu este suficienta pentru a pune pe debitor în întârziere.

În ceea ce priveste capatul 2 al cererii de chemare în judecata, s-a solicitat respingerea acestuia, aratându-se urmatoarele:

Pârâta a învederat ca în acceptiunea sa, clauza inserata în acceptiunea contractului, trebuie interpretata în sensul ca rezilierea opereaza în baza declaratiei unilaterale de rezolutiune a partii îndreptatite si ca atare, instanta sesizata de partea care si-a executat obligatia va putea constata ca desi obligatia nu a fost îndeplinita la termen totusi poate sa constate ca rezolutiunea nu a avut loc.

În sedinta publica din 20 ianuarie 2010, avocat P.M. a depus la dosarul cauzei raspuns la întâmpinare.

În sedinta publica din 10.03.2010 s-a constatat înaintat la prezenta cauza , în vederea atasarii, dosarul nr. 1968/318/2010 al judecatoriei Tg-Jiu, instanta investita initial cu acest dosar constatând ca sunt incidente disp.art.163 C.p.civ. , motiv pentru care a admis exceptia de litispendenta. Instanta a dispus conexarea la prezenta cauza a dosarului nr. 1968/318/2010 înregistrat pe rolul judecatoriei Tg-Jiu ca urmare a sentintei nr.23/27 ianuarie 2010 pronuntata de tribunalul Gorj – Sectia Comerciala în dosarul nr. 7958/95/2009,prin care a fost declinata competenta de solutionare a actiunii în favoarea Judecatoriei Tg-Jiu.

În aceeasi sedinta publica, instanta, având în vedere încheierea nr. 990/08.07.2009 pronuntata de tribunalul Gorj – Sectia Comerciala în dosarul nr. 5105/95/2009 aflata în copie la dosarul cauzei constatând ca s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva debitorului Y si a fost numit administrator judiciar provizoriu R a dispus citarea în cauza a administratorului judiciar R.

Analizând actele si lucrarile existente la dosarul cauzei, instanta urmeaza a respinge exceptia de necompetenta materiala si exceptia lipsei procedurii prealabile invocate de catre pârâta si, pe fond, a admite actiunea , cu urmatoarea motivare :

În ceea ce priveste exceptia de necompetenta materiala , instanta urmeaza a o respinge având în vedere Decizia nr. 32/09 iunie 2008, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite , care a decis ca dispozitiile art.1 pct.1, art.2 pct 1 lit. a si b si art.2821 alin.1 din C.pr.civ. se interpreteaza în sensul ca, în vederea determinarii competentei materiale de solutionare în prima instanta si în caile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei uni drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare si, deci, instanta fiind investita cu rezilierea contractului de închiriere nr.10/01.07.2003 este competenta material sa solutioneze acest litigiu.

Exceptia lipsei procedurii prealabile urmeaza a fi respinsa deoarece art.7201 C.pr.civ. instituie aceasta procedura de încercare a solutionarii litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte pentru procesele si cererile în materie comerciala evaluabile în bani, rezulta ca obiectul cererii de chemare în judecata trebuie sa fie obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, ori, în prezentul litigiu, obiectul cererii este rezilierea contractului de închiriere si evacuarea.

Pe fond, instanta urmeaza a admite actiunea cu urmatoarea motivare :

Articolul 4 din contractul de închiriere nr.10/01.07.2003 a carui reziliere se solicita contine un pact comisoriu de gradul III deoarece pactul comisoriu de gradul III consta într-o clauza în care se afirma ca pe data neexecutarii culpabile a obligatiei, contractul este rezolvit sau reziliat de plin drept, iar art.4 din contract, teza a II-a, prevede ca în cazul în care chiriasul nu achita chiria lunara la termenul convenit, depasindu-l se va percepe o penalizare de 50 Euro pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de înca o data valoarea chiriei pe o luna, dupa care contractul se considera reziliat … .

În cazul pactului comisoriu de gradul III este necesara punerea în întârziere a debitorului, asa încât, desi obligatia a devenit scadenta, debitorul poate evita rezolutiunea daca executa obligatia tardiv, dar înainte de a fi pus în întârziere.

Este necesara punerea în întârziere a debitorului, asa încât, desi obligatia a devenit scadenta, debitorul poate evita rezolutiunea daca executa obligatia tardiv, dar înainte de a fi pus în întârziere.

În prezenta cauza, pactul comisoriu de gradul III îsi produce efectele, deoarece, la data de 23.09.2009, a fost emisa o notificare de catre reclamanta prin care pârâtei i s-a notificat rezilierea contractului de închiriere cu numarul 10 din 01.07.2003 conform art.4 din contract.

Asa cum rezulta din factura emisa de catre Posta Româna, notificarea a fost expediata la data de 24.09.2009 catre pârâta.

Pârâta s-a aparat în sensul ca, în data de 23.09.2009, data la care au fost evacuati fortat, a achitat chiria restanta cu ordinele de încasare nr.2009092300118709 în cuantum de 4103,54 lei, respectiv ordinul de încasare nr. 2009092300118905 în cuantum de 4129,28 lei si ca, pâna în data de 06.10.2009, nu a existat nici o notificare sau punere în întârziere din partea reclamantei, nefiindu-le comunicata în nici un mod vreo adresa în acest sens.

Nu poate fi retinuta aceasta aparare, deoarece în afara de notificarea din data de 23.09.2008 au mai fost emise si alte notificari, si anume, notificarea emisa la data de 28.09.2009 si expediata pârâtei la aceeasi data 28.09.2009, notificarea nr.2/14.10.2009 si comunicata la data de 15.10.2009.

Pârâta se mai apara ca si-a executat obligatiile din contract, în sensul ca a platit chiria si chiar si în ipoteza în care clauza contractuala ar fi apreciata ca fiind un pact comisoriu de gradul III, pentru a opera este necesar ca partea care nu si-a îndeplinit obligatia sa fi fost pusa în întârziere în formele prevazute de lege, stiut fiind ca în dreptul nostru civil simpla ajungere la termen a obligatiei neexecutate nu este suficienta pentru a pune pe debitor în întârziere.

Nu poate fi retinuta aceasta aparare, deoarece, potrivit art.4 din contract, chiriasul în cazul în care nu achita chiria lunara la termenul convenit, depasindu-l, este obligat sa plateasca penalitati de întârziere stipulate în sensul perceperii unei penalizari de 50 Euro pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de înca o data valoarea chiriei pe o luna.

La dosarul cauzei a fost depus un tabel de catre reclamanta prin care au fost calculate penalitatile, ca urmare a platii cu întârziere a chiriei, totalizându-se un numar de 235 zile întârziere si o valoare a penalitatilor de 50.217,15 lei pentru care au fost emise facturi fiscale în data de 30.11.2009, penalitati ce nici în prezent nu au fost achitate. Deci, pârâta nu si-a executat obligatiile stipulate în contract în totalitate.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanta urmeaza a dispune desfacerea contractului de închiriere nr.10/01.07.2003 încheiat între parti ca urmare a sanctiunii rezilierea ce este o sanctiune ce intervine în cazul neexecutarii culpabile a unei obligatii izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu succesiva, constând în desfacerea contractului respectiv numai pentru viitor.

Pe cale de consecinta, urmeaza a se dispune evacuarea pârâtei din spatiile închiriate.

În drept, instanta are în vedere prevederile art.1201 C.civ.

În baza art.274 C.pr.civ., pârâta urmeaza a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata constând în cuantumul onorariului de avocat , taxa de timbru si timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE :

Respinge exceptia de necompetenta materiala si exceptia lipsei procedurii prealabile invocate de catre pârâta.

Pe fond, admite actiunea formulata de reclamanta X, cu sediul în ….., în contradictoriu cu pârâta Y, cu sediul în ……….

Dispune desfacerea contractului de închiriere nr.10/01.07.2003 încheiat între parti ca urmare a sanctiunii rezilierea.

Dispune evacuarea pârâtei din spatiile închiriate, si anume: magazinul nr.10 din incinta C.C.R. din P.C.T. în suprafata de 70,6 m.p.; chiosc în suprafata de 11 m.p.

Obliga pârâta sa plateasca reclamantei suma de 1093 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

Cu recurs.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 28 Aprilie 2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte,

CARMEN GEORGETA IOANA STANCULETE

Grefier,

LIGIA NEGREA

Red. SC/tehn.ED

ex.5/25.05.2010