Obiectul prezentului litigiu este circumscris exclusiv asupra defecţiunilor reclamate prin „Referatul privind disfuncţionalităţile în sistemele instalate de către SC W.S. SRL” nr. 141 din 16 februarie 2005. întocmit de cătrc reclamantă şi transmis pârâtei, pe carc şi-a fundamentat acţiunea de reziliere.
Asupra disfuncţionalităţilor reclamate prin referatul nr. 141 din 16 februarie 2007, Tribunalul arbitral a reţinut că expertul tehnic a învederat că programul realizat de reclamantă este în cea mai marc parte funcţional, existând un singur punct ce a prezentat disfuncţionalităţi, şi că disfuncţionalităţile puse în evidenţă au cauze multiple, cea mai
mare pondere având-o erorile de utilizate a soft-ului de către salariaţii reclamantei, iar ce mai mică erorile datorate exclusiv programului realizat de reclamantă.
în această situaţie. Tribunalul arbitral a reţinut că cererea de rezoluţiune a celor două contracte, cu efectul restituirii preţului, este lipsită de temei contractual şi legal. într-adevăr, potrivit art. 2.2 din contractul nr. 3341 din 5 martie 2004, în cazul în care, în maximum 60 de zile de la semnarea contractului, apar disfuncţionalităţi majore în exploatarea aplicaţiilor, din vina exclusivă a furnizorului sau din cauza unor vicii ascunse de program, cumpărătorul poate solicita rezilierea contractului şi returnarea integrală a sumelor plătite către furnizor. Or. reclamanta nu a reclamat nici în termenul de 60 de zile şi nici ulterior disfuncţionalităţi majore din vina exclusivă a furnizorului sau din cauza unor vicii ascunse.
Contractul facc o demarcaţie netă între „disfuncţionalităţi majore în exploatarea aplicaţiei” prevăzute de art. 2.2 şi diversele „defecţiuni ivite în exploatarea programului” (art. 3.4), „posibilele erori privind funcţionarea acestora” (art. 4.3). „oriec defecţiune sau dereglare ce va interveni în program în timpul exploatării” (art. 4.4). în timp ce pentru „disfuncţionalităţi majore” din vina exclusivă a furnizorului sau din cauza unor vicii ascunse, prevăzute de art. 2.2, cumpărătorul poate cere rezilierea contractului şi retuma-rca integrală a sumelor plătite către furnizor, pentru celelalte defecţiuni sau dereglări, ţinând seama că ele sunt, de regulă, inevitabile, contractul prevede obligaţia vânzătorului de remediere a lor. gratuit în cadrul termenului de garanţie de 6 luni. cu plata în perioada post-garanţie (art. 4.2 şi art. 4.3).
Reclamanta însăşi, atunci când a întocmit sesizarea nr. 222 din 10 iunie 2004, se referă expres la art. 4.2 şi cere pârâtei să ia măsurile necesare pentru remedierea situaţiilor, înţelegând că aceasta trebuie să se facă gratuit.
Dacă însă vânzătorul nu se conformează, atunci intervin consecinţele contractuale şi legale. în cazul de faţă însă, potrivit expertizei tehnice, toate cele reclamate prin referatul nr. 141 din 16 februarie 2005 au fost rezolvate „în cea mai mare măsură” (94%), cu excepţia unui singur punct ce a prezentat disfuncţionalităţi.
O atare disfuncţionalitate se remediază potrivit contractului, fără ca prin ea însăşi să justifice rezoluţiunea celor două contracte.
Mai mult, după încheierea primului contract, din 5 februarie 2004, prin care s-a transmis programul reclamat prin referatul nr. 141 din 16 februarie 2005, părţile au încheiat actul adiţional din 29 septembrie 2004, precum şi un nou contract datat 9 octombrie 2004. Or, este greu de explicat încheierea acestui nou contract în condiţiile în care executarea primului contract ar fi fost ncsatisfăcătoare pentru reclamantă.
Pentru considerentele expuse. Tribunalul arbitral a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Sentinţa arbitrală nr. 90 din 27 aprilie 2007
