Rezolutiune contract de vânzare-cumparare. Neîndeplinirea de catre reclamant a unei obligatii esentiale, ce face imposibila executarea în bune conditii a contractului, nu-i da dreptul acestuia de a solicita aplicarea sanctiunii rezolutiunii.
– Art.1020-1021 din vechiul
Contractul de vânzare-cumparare având ca obiect tâmplarie de lemn triplustratificat, transmiterea catre cumparator a proprietatii marfii si montarea este un contract de vânzare-cumparare a unor bunuri viitoare (emptio – venditio rei future).
Obligatia asumata de catre producatorul-vânzator nu este o obligatie de “a face” , ci este o obligatie de “a da”, vânzatorului revenindu-i obligatia de a transmite proprietatea marfii, dupa ce aceasta a fost confectionata, executata. În speta, partile au amânat transferul proprietatii pâna la împlinirea unui termen suspensiv, respectiv “în momentul lichidarii platii” .
Obligatia beneficiarului de a lansa comanda ferma de începere a executarii marfii, comanda în care sa fie prevazute dimensiunile bunurilor ce urmeaza a fi confectionate, reprezinta o obligatie contractuala esentiala. Neîndeplinirea ei face imposibila executarea în bune conditii a contractului de catre producatorul-vânzator, astfel ca nu se poate dispune rezolutiunea conventiei la solicitarea beneficiarului.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 430 din 14.11. 2011)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala sub nr. 14534/3/2009 din 8.04.2009, reclamanta SC V. SA a chemat in judecata parata SC S.R. SRL, solicitând instantei ca prin sentinta ce va pronunta sa dispuna în temeiul articolului 1020 Cod civil rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare încheiat intre parti la 1.06.2006, ca urmare a neîndeplinirii de catre pârâta a obligatiilor sale contractuale si sa oblige pârâta la plata sumei de 204.795,82 lei, reprezentând avans achitat pârâtei, dobânda legala aplicata avansului, începând cu 14.06.2006 si pâna la data introducerii cererii si penalitati calculate conform contractului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca la data de 1.06.2006 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare – cumparare prin care pârâta s-a obligat fata de reclamanta sa execute (sa confectioneze) tâmplarie din lemn triplustratificat, cu geam termopan pentru 4 (patru) case identice situate în judetul Ilfov, conform anexelor contractului si sa transmita cumparatorului proprietatea marfii, precum si sa monteze tâmplaria, conform obligatiilor asumate la Cap. III – Termen de livrare, prin articolul 5. pct. b.
Reclamanta a sustinut ca si-a achitat propriile obligatii asumate prin articolul 7 pct. 1 din contract, în sensul platii avansului în suma de 138.429,6 lei cu OP nr.524/14.06.2006, echivalentul a 32.958 EURO plus TVA, reprezentând 50 % din valoarea totala a contractului.
Lansarea comenzii ferme de realizare a tabloului de tâmplarie a fost facuta odata cu semnarea contractului, situatie fata de care producatorul urma sa propuna beneficiarului un grafic privind termenele de livrare a tâmplariei pentru ca de comun acord sa se stabileasca termenele de livrare a tâmplariei, conform articolului 3 din contract.
Întrucât pârâta nu si-a îndeplinit obligatia asumata prin contract, articolul 3, de a propune un grafic privind livrarea tâmplariei pentru a se putea stabili de comun acord cu beneficiarul termenelor de livrare a tâmplariei, pârâta nu si-a îndeplinit nici celelalte obligatii subsidiare acesteia;
– nu a invitat cumparatorul la sediul sau, conform articolului 8 din contract, pentru stabilirea comisiei de receptie si încheierea unui proces-verbal de predare-primire a marfii, conform articolului 8.1 din contract;
– nu a predat cumparatorului marfa ce face obiectul contractului, nefiind întocmit nici proces-verbal de receptie a marfii, nici aviz de expeditie si nici factura fiscala, conform articolului 8.4 alin. 3 din contract;
– a încalcat dispozitiile articolului 9 din contract, respectiv executarea întocmai si la timp a dispozitiilor contractuale.
A mai aratat reclamanta ca a încercat sa solutioneze litigiul pe cale amiabila, pârâta neprezentându-se însa la concilierea directa.
In drept, art.109 alin.2, coroborat cu art. art.7201 Cod proc.civila, art.969-970 Cod civil, art.43, 46 Cod comercial, art.10 pct.1 Cod proc.civila coroborat cu art.12 si art.274 Cod proc.civila.
Pârâta SC S.R. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecata ca nefondata.
A sustinut pârâta ca în speta nu s-a realizat procedura prealabila prevazuta de articolul 7201 Cod procedura civila ceea ce face ca cererea sa fie inadmisibila.
Pe fondul cauzei, cererea este nefondata, din cuprinsul articolului 3 din contract nerezultând faptul ca ar exista o obligatie a pârâtei de a da un grafic de livrare, graficul trebuia stabilit de comun acord cu reclamanta, deci nu se poate retine neîndeplinirea de catre pârâta a unei obligatii contractuale.
Cât priveste celelalte acuzatii aduse de catre reclamanta si acestea sunt nefondate, a aratat pârâta, partile convenind ca dreptul de proprietate si riscurile se transfera beneficiarului odata cu efectuarea dovezii platii de catre beneficiar, produsele trecând în proprietatea cumparatorului în momentul lichidarii platii, iar riscurile trec în sarcina cumparatorului de la data livrarii, data livrarii fiind considerata data semnarii receptiei marfii/tâmplariei si avizului de expeditie de catre cumparator sau transportatorul acestuia.
Conform articolului 8, a mai precizat pârâta , receptia marfurilor urma a se face de catre comisia de receptie convenita de parti, la sediul producatorului, comisia fiind formata din reprezentantii producatorului si beneficiarului .
Nu rezulta din dispozitiile acestui articol obligatia pârâtei de a invita reclamanta la sediul sau pentru stabilirea comisiei si încheierea procesului-verbal de predare-primire a marfii, obligatia de a participa la receptie la sediul producatorului fiind o obligatie a sumata expres de catre reclamanta prin semnarea contractului, articolului 8.1 alin. 2 stabilind si o sanctiune pentru beneficiar în caz de neparticipare la receptie.
Potrivit articolului 8.4 alin. 3 din contract, procesul-verbal de receptie si avizul de expeditie vor însoti factura finala, a aratat pârâta, nerezultând din dispozitiile acestui articol faptul ca pârâta nu si-a îndeplinit o obligatie contractuala, aceea de predare a marfii, în realitate ansamblurile de tâmplarie fiind executate si montate.
Mai mult, a mai sustinut pârâta, din modul în care a fost redactata adresa de conciliere rezulta ca la data declansarii procedurii de conciliere reclamanta a avut în vedere o denuntare unilaterala a contractului de vânzare-cumparare , situatie în care, conform articolului 9 lit. D, partile au convenit ca furnizorul va retine avansul depus de beneficiar.
Cât priveste penalitatile solicitate de reclamanta, pârâta a sustinut ca cererea reclamantei este neîntemeiata, întrucât nu exista termene de livrare stabilite prin contract iar, pe de alta parte, pârâta a efectuat livrarea marfii.
Nici cererea de acordare a dobânzilor nu este întemeiata, a mai aratat pârâta, nefiind posibila cumularea daunelor interese cu daunele interese moratorii, având aceeasi finalitate.
În fine, cererea de rezolutiune a contractului, a sustinut pârâta, a fost formulata de catre pârâta în încercarea acesteia de a se sustrage de la îndeplinirea obligatiilor de plata a diferentei de pret datorate, cererea neputând fi primita deoarece reclamanta nu si-a îndeplinit parte din obligatiile contractuale asumate si nici nu intentioneaza sa le îndeplineasca.
Prin sentinta comerciala nr. 8465/1.06.2009 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia prematuritatii si a respins ca prematur formulata cererea reclamantei SC V. SA .
Prin decizia comerciala nr. 225/1.04.2010 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala a admis apelul formulat de reclamanta SC V. SA, a desfiintat hotarârea 8465/1.06.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Prin sentinta comerciala nr. 10487/8.11.2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a admis cererea formulata de reclamanta SC V. SA, împotriva pârâtei SC S.R. SRL, a dispus rezolutiunea contractului de vânzare cumparare încheiat între parti la data de 1.06.2006, a obligat pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 138.429,6 lei cu titlul de avans, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, în suma de 4.392,89 lei.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca între parti s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare la data de 1.06.2006, având ca obiect executia tâmplariei de lemn triplu stratificat cu geam termopan pentru patru case identice situate in jud. Ilfov, conform anexelor care fac parte integranta din contract.
Termenele de livrare urmau a fi stabilite de comun acord, pe baza unui grafic parte integranta din contract, conform articolului 3 din contract.
Produsele urmau a trece in proprietatea cumparatorului în momentul lichidarii platii, pretul transportului cazând în sarcina cumparatorului (art.5).
Valoarea totala a produselor a fost stabilita la suma de 65.916 EURO plus TVA, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua platii (art.6), beneficiarul obligându-se sa achite la data semnarii contractului un avans de 50% din valoarea totala, adica suma de 32.958 EURO plus TVA, urmând ca diferenta sa se achite la finalizarea lucrarii, odata cu semnarea procesului verbal de receptie (art.7)..
Reclamanta a achitat la data de 14.06.2006 suma de 138.429,6 lei cu titlul de avans catre pârâta.
În cazul obligatiilor de a face, a apreciat instanta de fond, creditorul este tinut doar sa faca dovada existentei creantei, fiind sarcina debitorului sa probeze executarea obligatiei sau împrejurarea exoneratoare de raspundere care l-a pus în imposibilitate de a-si executa obligatia.
Reclamanta a dovedit existenta obligatiei pârâtei de a construi, livra si monta tâmplaria pentru cele patru case, detaliile tehnice ale comenzii fiind stabilite prin acceptarea de catre beneficiar a ofertei formulate de producator, oferta nefiind modificata în conditiile stabilite prin contract.
A apreciat instanta de fond ca pârâta a sustinut în acelasi timp executarea totala a obligatiilor, cât si executarea partiala, ceea ce nu este posibil, iar teza executarii partiale a obligatiilor contractuale în limitele avansului achitat nu poate fi acceptata atât vreme cât prin contract partile s-au înteles ca beneficiarul sa achite la data semnarii contractului un avans de 50% din valoarea totala, urmând ca diferenta sa se achite la finalizarea lucrarii, odata cu semnarea procesului verbal de receptie.
In al treilea rând, a aratat instanta de fond, este falsa sustinerea potrivit careia stoparea activitatii societatii pârâte a intervenit ca urmare a blocarii accesului pe site de catre reclamanta, intervenita concomitent cu notificarea privind returnarea avansului: pârâta a primit convocarea la conciliere la data de 5.03.2007, în timp ce transportul pe care l-ar fi organizat pentru livrarea tâmplariei pe santierul reclamantei a avut loc la 9.11.2006.
A mai retinut instanta de fond ca pârâta nu a expediat catre reclamanta nici o notificare prin care sa solicite acesteia desemnarea reprezentantului în comisia de receptie si receptionarea marfii, notificarile verbale nefiind luate în considerare daca nu erau confirmate prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin transmisiunile fax.
Nici sustinerile pârâtei în sensul ca nu se poate dispune rezolutiunea contractului întrucât reclamanta nu ar fi pus-o în întârziere nu poate fi retinuta, a mai aratat instanta de fond, deoarece prin decizia 225/1.04.2010 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V- a Comerciala prin care s-a admis apelul împotriva sentintei comerciale nr. 8645/1.06.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, s-a retinut ca, în privinta capatului de cerere privind restituirea avansului au fost respectate întrutotul cerintele articolului 7201 Cod procedura civila, atât sub aspectul termenului, cât si sub aspectul continutului convocatorului (…), ceea ce exclude de plano sustinerea ca vatamarea provine din necomunicarea obligatiei contractuale încalcate.
Dezlegarea data de Curtea de Apel Bucuresti este obligatorie pentru instanta de fond, asa încât instanta de fond a retinut ca reclamanta a comunicat pârâtei încalcarea obligatiei contractuale de catre aceasta.
Asa fiind, instanta de fond a apreciat ca pârâta debitoare nu a rasturnat prezumtia de culpa în reexaminarea obligatiei contractuale prin probarea executarii acestora în formele stipulate prin contract, cererea reclamantei fiind întemeiata.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta SC S.R. SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala sub nr. 299/2/2011 din 29.03.2011.
În motivarea apelului, pârâta a criticat sentinta atacata pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca:
1. Instanta de fond a retinut o situatie de fapt cu totul eronata, întrucât a ignorat toate înscrisurile depuse de catre pârâta la dosarul cauzei si a interpretat gresit clauzele contractului de vânzare-cumparare, ignorând vointa reala a partilor care reiese din modul de redactare a acestora;
2. Instanta de fond a actionat în mod contradictoriu – pe de o parte a respins toate probele propuse de pârâta si pe de alta parte a apreciat ca pârâta nu a rasturnat prezumtia de culpa;
3. Instanta de fond a confundat institutia punerii în întârziere cu cea a concilierii prealabile.
1) În dezvoltarea primului motiv de apel, pârâta a aratat ca la momentul convocarii la conciliere transmisa de catre reclamanta, îsi îndeplinise obligatia de executie si montaj pentru casa nr. 2 si executie pentru casa nr. 1, valoarea lucrarilor efectuate de catre pârâta acoperind valoarea avansului.
Stoparea activitatii în fabrica (productie tâmplarie) si pe site (montaj tâmplarie) a intervenit atunci când, din rea credinta reclamanta a interzis accesul pârâtei pe site si solicitat returnarea avansului.
Instanta de fond a analizat în mod formalist consideratiile expuse de pârâta, ignorând fondul sustinerilor acesteia, respectiv ca pârâta si-a îndeplinit obligatiile atât cât i-a fost permis de cealalta parte contractanta, a aratat apelanta.
Instanta de fond, a sustinut apelanta pârâta, a apreciat în mod gresit ca teza executarii partiale a obligatiei contractuale, în limitele avansului achitat, nu poate fi acceptata, executare partiala nereprezentând teza, ci un fapt real, SC S.R. SRL executându-si partial obligatiile nu din culpa sa ci a celeilalte parti contractante care, fara nicio notificare de nemultumire privind modul sau termenul de executie, a transmis cererea de returnare avans.
A mai mentionat apelanta pârâta ca instanta de fond a facut o reala confuzie cu privire la obiectul contractului de vânzare-cumparare, respectiv “executia tâmplariei din lemn triplustratificat”.
Executia nu poate sa aiba loc pe site, ci doar în fabrica producatorului, astfel încât transportul unei parti din tâmplarie care era finalizata si pregatita pentru montaj nu reprezinta o piedica pentru continuarea activitatii de productie.
În ceea ce priveste executarea transportului, pârâta a aratat ca instanta de fond si-a depasit competenta atunci când l-a mentionat sub forma unui fapt putin probabil, înscrisurile depuse la anexa 4 a afisului depus la termenul din data de 18.10.2010 dovedind ca SC S.R. SRL a executat mai multe transporturi de tâmplarie catre ansamblul imobiliar, instanta de fond, fara a pune în discutie aspectul si fara a dispune probe pentru verificarea realitatii, le-a apreciat ca fiind înscrisuri false, aplicând prezumtia de culpa.
A mai aratat apelanta pârâta ca pentru probarea sustinerilor sale în sensul executiei si montajului partial al tâmplariei contractate, a depus la dosarul cauzei documente edificatoare, precum: avize de însotire a marfii, scrisori si note de transport marfa”, procese-verbale încheiate cu terte persoane în perioada derularii contractului de vânzare-cumparare, si a prezentat instantei raportul de expertiza extrajudiciara întocmit la data de 3.05.2007, în care este mentionat ca “(…) s-a constatat ca sunt montate integral elementele de tâmplarie pentru o singura constructie din cele patru constructii contractate, respectiv pentru casa nr. 2”, precum si faptul ca pârâta a efectuat montajul desi reclamanta a actionat culpabil, nepunând la dispozitie case identice.
Niciunul dintre aceste înscrisuri nu a fost analizat în concret de catre instanta de fond, apelanta pârâta apreciind ca i-a fost încalcat astfel în mod grav dreptul la aparare.
Apelanta pârâta a mai sustinut ca instanta de fond a confundat aspecte esentiale din contractul de vânzare-cumparare, predarea partiala de care se face mentiune în întâmpinare (si la care a participat si reprezentantul V. care a refuzat însa sa semneze procesul verbal), nereprezentând procedura prevazuta de articolul 8 din contractul privind receptia lucrarilor întrucât, astfel cum rezulta din modul de redactare a clauzelor, procedura de receptie care implica semnarea procesului-verbal de receptie si emiterea facturii finale urma sa se realizeze exclusiv la terminarea lucrarilor.
Conform prevederilor articolului 8 din contractul de vânzare-cumparare procesul-verbal de receptie si avizul de expeditii vor însoti factura finala, partile nereglementând proceduri de receptie intermediare sau pe etape, ci doar la finalul lucrarilor.
Rezulta ca S.R. nu avea obligatia sa notifice V. privind realizarea receptiei câta vreme, la data invitatiei la conciliere, lucrarile nu erau terminate, astfel încât aprecierea instantei de fond în sensul existentei unei obligatii a S.R. de a notifica V. pentru receptia marfii este nesustinuta de prevederile contractuale .
2) În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de apel, pârâta a aratat ca instanta de fond nu numai ca a respins probele solicitate de S.R., dar a ignorat toate înscrisurile depuse de aceasta, încalcându-i astfel dreptul la aparare si la un proces echitabil.
De asemenea, a sustinut apelanta pârâta, sentinta atacata este pronuntata cu încalcarea dispozitiilor articolului 261 pct. 5 Cod procedura civila, instanta de fond neanalizând argumentele si apararile pârâtei si nementionând considerentele pentru care a înlaturat sustinerile acesteia.
3) Cât priveste cel de-al treilea motiv de apel, apelanta pârâta a considerat ca instanta de fond a confundat institutia punerii în întârziere cu cea a concilierii prealabile, facând referire la sustinerile instantei de apel care a retrimis cauza spre rejudecare întrucât actiunea a fost gresit respinsa ca prematura pentru lipsa îndeplinirii procedurii de convocare la conciliere.
Or convocarea la conciliere este o procedura obligatorie pentru cererile evaluabile în bani, pe când pârâta a invocat în speta reaua – credinta a V. si netemeinicia cererii de rezolutiune pentru ca V. nu a pus în întârziere pe S.R. pentru neexecutarea obligatiei de a face, ci a solicitat direct restituirea avansului .
Instanta de fond nu a analizat argumentele expuse de pârâta, cu încalcarea dispozitiilor articolului 261 pct. 5 Cod procedura civila, desi era obligata sa verifice , pentru a dispune rezolutiunea contractului, daca debitorul obligatiei a fost pus în întârziere, respectiv daca reclamanta creditor a avut vreo manifestare de vointa prin care sa pretinda executarea obligatiei de catre debitor, fie prin intermediul executorilor judecatoresti (articolul 1079 Cod civil), fie printr-o cerere de chemare în judecata a debitorului prin care sa pretinda executarea obligatiei .
Prin urmare, a concluzionat apelanta pârâta, cererea de rezolutiune este neîntemeiata atât raportat la executarea partiala a obligatiilor de catre S.R., cât si în lipsa procedurii de punere în întârziere.
În drept, articolul 282 si urmatoarele Cod procedura civila, articolul 1079, articolul 969 Cod civil .
La data de 6.06.2011, apelanta a formulat cererea de suspendare a executarii sentintei civile nr.10487/8.11.2010 pâna la solutionarea apelului, pentru care instanta a stabilit cautiunea în suma de 15.560 lei.
Din aceasta suma, de 15.560 lei, a fost dedusa cautiunea achitata de catre apelanta pârâta pentru cererea de suspendare provizorie în executarea sentintei apelante, cerere ce a fost respinsa prin încheierea pronuntata la 14.07.2011, pronuntata în dosarul nr. 6182/2/2011 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V- a Comerciala, dosar în care petenta a achitat o cautiune în suma de 14.282,25 lei, prin recipisa de consemnare nr.533377/1/11.07.2011 emisa de CEC BANK.
Apelanta pârâta a achitat astfel o cautiune în suma de 1277,75 lei, prin recipisa de consemnare nr. 544735/1/20.10.2011.
Intimata reclamanta SC V. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.
Astfel, cu privire la primul motiv de apel, intimata a aratat ca, desi apelanta a dezvoltat 5 aspecte enumerate la lit. a – e, toate criticile de la aceste puncte vizeaza un punct de vedere pro causa a partii, fara nici o determinare exacta a încalcarilor facute de instanta de fond, criticile de la toate cele 5 litere, fiind puncte de vedere si explicatii fara acoperire probatorie, enumerate de apelanta pârâta la modul general, iar motivul de apel enuntat la lit. e, respectiv aplicarea în cauza dispozitiilor H.G nr. 273/1994, nu este aplicabil în cauza deoarece obiectul contractului dintre parti nu intra în categoria lucrarilor la care face referire H.G. nr. 273/1994, fiind excluse de la aplicare constructiile de locuinte parter, parter si etaj, cum este cazul cu privire la vilele ce au format obiectul contractului dintre parti.
A apreciat intimata ca în mod corect judecatorul fondului a retinut ca în cazul obligatiei de face creditorul este obligat doar sa faca dovada existentei creantei, fiind în sarcina debitorului sa probeze executarea obligatiei sau împrejurarea exoneratoare de raspundere care l-a pus în imposibilitatea de a-si executa obligatia, premisa de la care a stabilit ca izvorul obligatiilor dintre parti este unul contractual, ca intimata reclamanta V. si-a îndeplinit obligatia de a plati 50 % din valoarea pretului contractului, respectiv suma 138.429,6 lei, iar apelanta pârâta, asa cum recunoaste si este consemnat prin încheierea de sedinta din 20.09.2010, neatacata cu apel, nu si-a îndeplinit obligatia de a livra si monta tâmplaria contractata, fiind întemeiata cererea de restituire a avansului.
Si motivul de apel este nefondat, a sustinut intimata reclamanta, prin încheierea din 20.09.2010 instanta de fond respingând proba cu înscrisuri si martori solicitate de pârâta, întrucât aceasta nu a indicat teza probatorie avuta în vedere, asa încât instanta de fond în mod corect a ignorat probele cu înscrisuri depuse de catre pârâta apelanta, întrucât acest probatoriu nu fusese încuviintat de instanta.
Si critica privind încalcarea dispozitiilor articolului 261 pct. 5 Cod procedura civila este nefondata, a mentionat intimata reclamanta, instanta de fond motivând prin încheierea din 20.09.2010 de ce a înlaturat cererea si probele apelantei pârâte, cu interogatorii si martori.
Cât priveste cel de-al treilea motiv de apel, a aratat intimata reclamanta, este nefondat întrucât, potrivit articolului 43 Cod comercial , obligatiile comerciale sunt exigibile de drept, fara punere în întârziere, dispozitiile legii civile, articolul 1079 Cod civil , nefiind aplicabile în cauza, astfel încât instanta de fond nu a facut nici o confuzie, asa cum gresit afirma apelanta pârâta .
Prin cererea de apel pârâta a solicitat probe cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiza tehnica constructii, Curtea încuviintând probele cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosar la data de 19.10.2011 si la data de 24.10.2011.
Intimata reclamanta nu a solicitat probe în apel.
Apelanta pârâta a depus concluzii scrise.
Curtea analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor articolului 295 Cod procedura civila, a constatat apelul fondat pentru urmatoarele considerente:
Contractul încheiat între parti la data de 1.06.2006 era un contract de vânzare-cumparare a unor bunuri viitoare (emptio – venditio rei future), bunuri ce urmau a fi confectionate (executate) de catre vânzatorul producatorul SC S.R. SRL în urma lansarii comenzii ferme de catre cumparatorul/beneficiarul SC V. SA, însotita de detalii de executie, conform ofertei facuta în baza tabloului de tâmplarie.
Obligatia asumata de catre apelanta pârâta (producator/ vânzator) nu era o obligatie de “a face” cum, eronat, a apreciat instanta de fond si dupa cum , eronat, a sustinut si intimata reclamanta, ci era o obligatie de “a da”, vânzatorului revenindu-i obligatia de a transmite proprietatea marfii, dupa ce aceasta a fost confectionata, executata, în speta partile amânând transferul proprietatii pâna la împlinirea unui termen suspensiv, respectiv “în momentul lichidarii platii” (articolul 4 alin. 1 din contract si articolul 7 dosar T.B.).
Potrivit dispozitiilor articolului 7 din contract, plata marfurilor obiect al contractului urma a se face în doua etape: – plata unui avans de 50 % din valoarea totala a contractului, adica 32958 Euro plus T.V.A., care se constituie “pentru achizitionarea materiei prime lemnoase si uscarea acesteia”, si plata diferentei de 32.958 Euro +TVA, ce urma a se achita la “finalizarea lucrarii, odata cu receptia marfii atestata prin procesul-verbal de receptie”.
Partile au stabilit prin articolul 3 din contract ca ” Termenele de livrare se vor stabili de comun acord, în baza unui grafic ce va face parte integranta din prezentul contract”.
Clauza contractuala mentionata, a articolului 3 din contractului de vânzare-cumparare, era foarte clara, nu comporta dubii sau interpretari, partile asumându-si obligatia comuna de a stabili, de comun acord, termenele de livrare, în baza unui grafic agreat de ambele parti.
Asa fiind, afirmatia intimatei reclamante efectuata prin cererea de chemare în judecata, în sensul ca apelanta pârâta “nu si-a respectat obligatia asumata prin contractul, prevazut la articolul 3, obligatie esentiala si primordiala de care depindea îndeplinirea celorlalte obligatii asumate, respectiv aceea de a propune un grafic privind livrarea tâmplariei pentru a se putea stabili de comun acord cu beneficiarul termenelor de livrare a tâmplariei (…)” era neîntemeiata, nefiind sustinuta de clauza contractuala, astfel cum aceasta a fost redactata si înserata în contract.
Asadar, dupa cum afirma însasi reclamanta -intimata, contractul de vânzare-cumparare încheiat între parti era lipsit de un element esential, si anume “termenul de executare”, dar nu din vina pârâtei apelante, ci din culpa comuna a partilor, stabilirea termenelor de executare de livrare, ca si durata totala de executare a contractului, fiind o obligatie comuna a partilor, astfel cum acestea si-au asumat-o prin articolul 3 din contractul de vânzare-cumparare.
De asemenea, reclamanta – intimata nu a probat ca a lansat comanda ferma, astfel cum obligau dispozitiile articolului 1.1 din contractul de vânzare-cumparare care conditionau executarea contractului de lansarea comenzii ferme.
Afirmatia reclamantei intimate în sensul ca “lansarea de catre beneficiar a comenzii ferme de realizare a tabloului de tâmplarie a fost facuta odata cu semnarea contractului, asa cum rezulta din articolul 1 pct. 1.1.2 din contract (…)” era neîntemeiata, articolul 1, pct. 1.1.2 din contract facând vorbire nu despre lansarea comenzii ci despre acceptarea ofertei prezentate de producator si care , potrivit dispozitiilor articolului 1, pct. 1.1.3 putea fi modificata în urmatoarele 4 saptamâni de la semnarea contractului, depasirea termenului de 4 saptamâni, adica dupa data de 1.07.2006, însemnând executarea de catre producator conform afirmatiei initiale pe baza careia a fost încheiat contractul.
Faptul ca beneficiarul (intimata reclamanta) nu a modificat detaliile de executie însemna ca producatorul urma sa execute marfurile potrivit ofertei prezentate de acesta dar, momentul începerii executarii contractului ramânea, conform dispozitiilor articolului 1 pct. 1.1 din contract, “lansarea comenzii ferme” efectuata de catre beneficiar si care în speta nu a fost efectuata.
Lansarea comenzii de catre beneficiar era foarte importanta pentru realizarea contractului, ea marcând atât începerea executarii contractului, cât si data pâna la care urma a fi executata lucrarea comandata.
Ca este asa, o confirma si dispozitiile articolului 1, pct. 1.4 din contractul de vânzare-cumparare prin care partile au convenit în sensul ca: “La întelegere cu beneficiarul, producatorul poate pregati pentru livrare marfurile contractate înainte de data prevazuta de comanda”.
Deci, contrar celor sustinute de catre intimata reclamanta, nu pârâta apelanta avea obligatia contractuala de a propune un grafic de livrari, ci chiar aceasta, respectiv intimata reclamanta, avea obligatia de a lansa comanda ferma pentru începerea executarii contractului, în care sa prevada si o data pentru livrarea marfurilor.
Plata avansului de 50 %, prin O.P. nr. 524/14.06.2006, nu aici un fel de relevanta pentru producator, în sensul ca plata avansului sa fie un semnal pentru acesta de a începe productia (confectionarea) marfurilor, deoarece avansul achitat dupa semnarea contractului era constituit, dupa cum au prevazut partile prin articolul 7 lit. a din contract, “pentru achizitionarea materiei prime lemnoase si uscarea acesteia”, urmând ca executarea (confectionarea) efectiva a marfurilor sa aiba loc ulterior, potrivit comenzii ferme lansate de catre beneficiar, livrarea marfurilor urmând a se face la data prevazuta de comanda sau la termenele de livrare stabilite de comun acord, în baza unui grafic.
În acest context, în care reclamanta intimata a achitat doar avansul de 50 % din contravaloarea contractului, fara a lansa însa comanda ferma de începere a executarii marfurilor si fara a stabili prin comanda o data de livrare a marfurilor, dupa cum nu a facut nici o diligenta în sensul stabilirii împreuna cu pârâta apelanta a unui grafic al livrarilor de marfuri, pârâta apelanta, prin înscrisurile depuse în probatoriu, a dovedit ca a achizitionat materia prima pentru care încasase avansul si a executat, livrat si montat partial produsele ce fac obiectul contractului de vânzare-cumparare.
Faptul ca nu exista procese-verbale de receptie partiala a marfurilor livrate si montate nu este de natura a infirma executarea marfurilor, transportul acestora (efectuat tot de catre vânzator, desi clauzele contractului prevedea ca pretul transportului intra în sarcina cumparatorului – articolul 4) si montajul, atâta timp cât partile nu au prevazut receptia pe faze de executie, ci doar receptia la finalizarea lucrarii (articolul 7), data în functie de care beneficiarul urma a achita si diferenta de pret de 32.958 Euro +TVA, iar produsele treceau în proprietatea cumparatorului.
Potrivit articolului 8.4 din contract “Procesul verbal de receptie si avizul de expeditie vor însoti factura finala” .
În speta, cum apelanta pârâta nu a finalizat executarea produselor si montajul acestora pentru toate cele 4 vile, nu putea nici sa emita factura fiscala si nici sa organizeze receptia finala a lucrarilor.
Critica apelantei pârâte în sensul ca instanta de fond a ignorat complet înscrisurile depuse în probatoriu de catre aceasta, fara a motiva în vreun fel ignorarea sau înlaturarea acestora, este fondata, instanta de fond facând vorbire despre “falsitatea” sustinerilor pârâtei, de transportul pe care pârâta “l-ar fi organizat pentru livrarea tâmplariei pe santierul reclamantei” la data de 9.11.2006, fara a analiza înscrisurile depuse de catre pârâta sau a face vreo trimitere la acestea.
Sustinerea intimatei reclamante din întâmpinarea formulata în apel, în sensul ca instanta de fond prin încheierea de sedinta din data de 20.09.2010 a respins proba cu înscrisuri si martori solicitate de pârâta întrucât aceasta nu a putut indica teza probatorie avuta în vedere, astfel încât orice critica a apelantei pârâte, cu privire la ignorarea probelor cu înscrisuri care nu au fost avute în vedere de instanta de fond, urmeaza sa fie înlaturata sub aspectul temeiniciei, este neconforma actelor dosarului, motiv pentru care este înlaturata de catre instanta de apel (fila 35 verso, dosar C.A.B.) .
Din cele consemnate prin încheierea de sedinta din 20.09.2010, rezulta ca instanta de fond a încuviintat “pentru ambele parti proba cu înscrisuri” si a respins “probele cu interogatoriu si martori propuse de pârâta”, astfel încât la termenul de judecata din 18.10.2010 pârâta a depus cu opis la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (filele 95 – 150, dosar T.B.) în timp ce reclamanta, în cadrul aceleiasi probe cu înscrisuri încuviintate, a depus la termenul din 18.10.2010, contractul de prestari servicii nr. 108/23/06/2007 încheiat între aceasta si SC P. SRL.
Asa fiind, atâta timp cât proba cu înscrisuri a fost încuviintata ambelor parti, instanta de fond avea obligatia de a analiza înscrisurile depuse în probatoriu de catre pârâta apelanta si de a motiva de ce le-a înlaturat sau de ce nu a tinut seama de aceste înscrisuri ceea ce, în speta, instanta de fond nu a aratat prin considerentele sentintei apelate, sub acest aspect sentinta fiind nemotivata.
Retinerea fiecarei împrejurari trebuie argumentata cu ajutorul probelor administrate, iar daca probele sunt contradictorii, ele trebuie examinate comparativ, aratându-se considerentele pentru care s-au retinut unele si s-au înlaturat altele.
Apelanta pârâta a sustinut ca la data convocarii la conciliere (martie 2007) transmisa de catre reclamanta V. SA, aceasta îsi îndeplinise obligatia de executie si montaj pentru casa nr. 2 si de executie pentru casa nr. 1, sustineri probate prin plansele foto depuse la dosarul de fond (anexa 12) si necontestate de catre reclamanta intimata.
Afirmatiile apelantei pârâte nu contravin afirmatiilor facute de catre reprezentantul acesteia în sedinta publica de la 20.09.2010, în sensul ca la primirea invitatiei la conciliere au sistat livrarea marii pentru celelalte case, la momentul respectiv fiind livrata doar pentru prima casa întrucât, chiar daca executia era încheiata si pentru cea de-a doua casa (productie tâmplarie) montajul nu a putut fi executat, pârâta aratând ca reclamanta i-a interzis accesul pe site.
Asadar, pârâta apelanta a probat prin înscrisurile depuse la dosar, atât în fata instantei de fond, cât si în fata instantei de apel, ca si-a executat partial obligatiile asumate de producere a marfurilor, livrare si montaj.
A mai sustinut apelanta pârâta ca a efectuat montajul cu toate ca reclamanta V. nu a pus la dispozitie case identice, existând diferente între caracteristicile geometrice ale golurilor celor doua constructii (casele nr. 1 si nr. 2), masurile reale ale acestora diferind de tabloul de tâmplarie care a stata la baza negocierii si încheierii contractului.
Chiar daca sustinerile apelantei pârâte sunt întemeiate de concluziile unui raport de expertiza extrajudiciara care nu are putere probanta pentru instanta, sustinerile acesteia trebuiau analizate în ansamblul probatoriilor administrate, raportate la clauzele contractuale.
Astfel, cele atestate prin concluziile raportului de expertiza judiciara, efectuat la data de 3.05.2007, cu privire la diferentele majore ale golurilor celor doua constructii, au fost confirmate implicit de clauza înserata în contractul de executie încheiat la data de 23.06.2007 de catre SC V. SA cu SC P. SRL, prin care partile au convenit ca “elementele de tâmplarie vor fi executate în 10 saptamâni de la efectuarea platii si stabilirea dimensiunilor finale ale golurilor” (articolul VI din contractul nr. 108/23.06.2007).
Contractul mentionat a fost depus în probatoriu chiar de catre reclamanta – intimata care a sustinut ca a încheiat respectivul contract ca urmare a faptului ca pârâta nu si-a îndeplinit obligatiile asumate prin contractul încheiat la 1.06.2006 .
Asadar, la data de 23.06.2007, reclamanta intimata înca nu finalizate elementele de constructie pentru cele 4 case (vile) pentru care încheiase cu pârâta la 1.06.2006 contractul de vânzare-cumparare a carei rezolutiune o solicita.
În acest context este explicabil de ce partile au prevazut în contractul de vânzare-cumparare încheiat la 1.06.2006 faptul ca termenele de livrare se vor stabili de comun acord, iar executarea contractului este conditionata de lansarea comenzii ferme de catre cumparatorul beneficiar, în care acesta sa treaca si data pentru livrarea marfurilor contractate, si anume pentru motivul ca cele 4 case nu erau finalizate, astfel încât tâmplaria din lemn si ferestrele cu geam termopan sa poata fi montate.
Reclamanta intimata era obligata, potrivit contractului, sa efectueze orice modificare a tabloului de tâmplarie pâna la data de 1.07.2006, ori, la data de 23.06.2007, data încheierii contractului cu firma P. SRL, aceasta nu finalizase înca dimensiunile finale ale golurilor pentru care urma a se executa tâmplaria si montajul cesteia.
În aceste conditii, exceptia de neexecutare a contractului de catre reclamanta, invocata de catre apelanta pârâta, este întemeiata, fiecare dintre obligatiile reciproce fiind cauza juridica a celeilalte, implicând simultaneitatea de executare a acestor obligatii.
Fata de cele retinute, nu se poate sustine, cum eronat a apreciat instanta de fond, ca exista o prezumtie de culpa în neexecutarea obligatiei contractuale în sarcina pârâtei apelante, atâta timp cât reclamanta intimata nu a probat îndeplinirea propriilor obligatii contractuale asumate: – lansarea comenzii ferme de executie în cadrul careia sa stabileasca o data a livrarii marfurilor ( articolul 1.1. , articolul 1.4 din contract), stabilirea termenelor de livrare în baza unui grafic, de comun acord cu pârâta, (articolul 3 din contract), care sa faca parte integranta din contract.
Cum pârâta apelanta nu era tinuta de respectarea vreunui termen de livrare a marfurilor (nici intermediar si nici final), nu putea fi retinuta afirmatia reclamantei intimate în sensul ca pârâta nu si-a executat întocmai si la timp obligatiile contractuale, atâta timp cât, dupa cum am aratat, si chiar reclamanta a mentionat expres, contractului de vânzare-cumparare încheiat între parti îi lipsea un element esential, anume termenul de executare.
Legat de lipsa termenului contractual a aparut ca întemeiata si sustinerea pârâtei apelante în legatura cu faptul ca reclamanta nu a pus-o în întârziere pentru neexecutarea obligatiei asumate.
Desi în materie comerciala debitorul se afla de drept în întârziere la data scadentei obligatiei, nemaifiind necesara punerea sa în întârziere, tocmai lipsa unei date a scadentei obligatiei face ca în speta sa fie incidente dispozitiile Codului civil, cu care Codul comercial se completeaza, în masura în care acestea nu contraveneau normele dreptului comercial, în sensul ca reclamanta trebuia sa notifice pe pârâta apelanta în legatura cu neexecutarea obligatiei contractuale.
În speta, reclamanta intimata nu a notificat niciodata pe pârâta apelanta cu privire la neexecutarea obligatiei contractuale, invitatia la conciliere pentru restituirea avansului neconfundându-se cu punerea în întârziere a debitorului, în întelesul care prevede ca orice creditor are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei.
Curtea a retinut ca intimata reclamanta nu a solicitat (pretins) niciodata pârâtei sa execute marfurile contractante, ci a solicitat direct restituirea avansului, desi, potrivit dispozitiilor articolului 9 din contractul de vânzare-cumparare încheiat la 1.06.2006 partile au convenit ca “Pentru neexecutarea în totalitate sau în parte, ori pentru executarea necorespunzatoare a obligatiei prevazute în contract, partile datoreaza penalitati în urmatoarele conditii:
A)Pentru nerespectarea termenelor de livrare, vânzatorul va suporta penalitatile de 0,1 % pe zi, din valoarea restanta a contractului”.
Asadar, reclamanta intimata nu a optat pentru continuarea contractului cu pârâta, ci a solicitat instantei de judecata sa dispuna rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare ca urmare a neîndeplinirii de catre pârâta a obligatiei sale contractuale si obligarea pârâtei la restituirea avansului achitat, la plata dobânzii legale si a penalitatilor calculate conform articolului 9 pct. A coroborat cu articolul 9 pct. c din contract.
Instanta de fond a dispus rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare încheiat între parti la 1.06.2006, apreciind ca pârâta debitoare nu a rasturnat prezumtia de culpa în neexecutarea obligatiei contractuale, prin probarea executarii acestora în formele stipulate prin contract, fara a analiza însa daca sunt îndeplinite conditiile pentru a fi admisibila rezolutiunea: a) neexecutarea totala sau partiala a contractului imputabila pârâtei apelante si b) punerea acesteia în întârziere, în conditiile prevazute de lege; c) daca partea care solicita rezolutiunea si-a executat obligatia sau se decalara gata sa execute contractul.
Or, dupa cum s-a aratat, partea care a solicitat rezolutiunea contractului nu si-a îndeplinit, la rândul sau, obligatiile contractuale ce-i reveneau, plata avansului necesar pentru achizitionarea materiei prime nefiind suficienta pentru buna derulare a raporturilor contractuale, atâta timp cât obligatiile esentiale, care fac imposibila executarea în bune conditii a contractului nu au fost îndeplinite (emiterea comenzii ferme de executie si stabilirea termenului de livrare).
Pe de alta parte, Curtea a retinut ca prin convocarea la conciliere din martie 2007 reclamanta nu a învederat pârâtei ca doreste sa rezolutioneze contractul de vânzare-cumparare, ci doar sa solicite restituirea avansului ca urmare a nerespectarii de catre aceasta a obligatiei contractuale asumate, fara a arata însa ce obligatii nu au fost executate .
De asemenea, cererea de rezolutiune a contractului de vânzare-cumparare încheiat cu pârâta la data de 1.06.2006 a fost înregistrata la instanta de fond la data de 8.04.2009, ceea ce înseamna ca în perioada în care contractul de vânzare-cumparare încheiat la 1.06.2006 (fara termen) era înca în vigoare, nefiind notificata pârâtei intentia de rezolutiune a acestuia, reclamanta intimata a încheiat un alt contract, având acelasi obiect, cu SC P. SRL (nr.108/23.06.2007), contract care, având în vedere termenele de executie (10 saptamâni de la efectuarea platii si stabilirea dimensiunilor golurilor), precum si afirmatiile reclamantei intimate, este deja executat.
Asa fiind, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în prezenta cauza, care sa stabileasca stadiul executarii lucrarilor (executie si montaj) de catre pârâta apelanta, nu ar fi fost concludenta, singurele probe pertinente fiind înscrisurile depuse atât la fond, cât si în apel, de catre apelanta pârâta.
Încheierea însa a unui alt contract, cu acelasi obiect, cu o alta firma, în timp ce contractul dintre parti nu fusese rezolvit, nu este de natura a proba buna credinta a reclamantei intimate si, fata de cele inserate în articolul VI din acest ultim contract, nici faptul ca reclamanta intimata si-a îndeplinit întocmai sau s-a declarat gata sa execute contractul încheiat cu pârâta la data de 1.06.2006.
Pentru cele aratate, Curtea a constatat fondat apelul pârâtei.
Cât priveste cererea de suspendare a executarii sentintei apelante, Curtea a constatat ca, fata de solutionarea apelului la acest termen, cererea de suspendare a ramas fara obiect.
Pentru aceste considerente, Curtea fata de dispozitiile articolelor 294- 296 Cod procedura civila, a respins cererea de suspendare a executarii hotarârii apelate ca fiind ramasa fara obiect, a admis apelul si a schimbat în tot hotarârea apelata în sensul ca a respins cererea de chemare în judecata ca neîntemeiata.
Vazând si dispozitiile articolului 274 Cod procedura civila, a obligat intimata reclamanta la plata catre apelanta pârâta a cheltuielilor de judecata efectuate la fondul cauzei, în suma de 2564 lei.
A luat act ca apelanta pârâta a înteles sa solicite pe cale separata cheltuieli de judecata efectuate la judecata în apel a cauzei.
