Este inadmisibilă cererea prin care se solicită rezoluţiunea parţială a contractului, dacă natura contractului nu permite acest lucru, iar repunerea părţilor în situaţia anterioară este imposibil de făcut în condiţiile în care nu s-au cerut daune interese.
C.A. Alba lulia, Secţia comercială, decizia nr. 27 din 1 aprilie 2009, portaljust.ro
Prin sentinţa civilă nr. 540/COM/2008 pronunţată de Tribunalul Alba a fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC D.P.L. Alba SA împotriva pârâtei reconvenţionale SC W.C.Ţ. SRL. A fost obligată pârâta reconvenţională să plătească reclamantei reconvenţionale suma de 63.046,64 lei reprezentând contravaloare lucrări precum şi suma de 20.248,29 lei reprezentând penalităţi de întârziere. A fost respinsă acţiunea comercială formulată de reclamanta SC W.C.Ţ. SRL împotriva pârâtei SC
D.P.L. Alba SA.
Tribunalul Alba a reţinut că la data de 9 noiembrie 2004 reclamanta SC W.C.Ţ. SRL şi pârâta SC D.P.L. Alba SA au încheiat, pe baza devizului de ofertă nr. 47008 Contractul de execuţie lucrări de construcţii montaj nr. 4927 în temeiul căruia pârâta-reclamantă reconvenţională SC D.P.L. Alba SA s-a obligat faţă de reclamanta-pârâtă reconvenţională SC W.C.Ţ. SRL să execute şi să finalizeze lucrările de „Amenajări teren de sport Alba lulia”, în schimbul obligaţiei acesteia din urmă de a plăti preţul acestei lucrări în sumă de 529.638 lei plus TVA în sumă de 100.631.266 lei.
Conform contractului, plata lucrărilor urma să se facă la cantităţi real executate, în baza listelor de cantităţi de lucrări acceptate de către beneficiar, iar decontarea lucrărilor, pe baza situaţiilor de lucrări acceptate de către beneficiar. Dacă în termen de 7 zile de la prezentarea pentru aprobare a situaţiilor de lucrări, beneficiarul nu restituia semnate, acceptate sau cu obiecţiuni, situaţiile de lucrări se considera că acestea au fost acceptate de beneficiar şi urma să se emită factura fiscală. Pentru neplată la termenul stabilit, respectiv în 15 zile de la depunerea facturii, beneficiarul era obligat să plătească executantului
penalităţi de întârziere de 0,06 % pe zi de întârziere din valoarea lucrărilor a căror plată nu s-a efectuat în termen, calculul penalităţilor urmând a se face începând cu prima de după scadenţă.
Pentru plata contravalorii lucrărilor executate, pârâta-reclamantă reconvenţională SC D.P.L. Alba SA a emis, la data de 23 noiembrie 2004, factura fiscală nr. 2458003 lei în valoare de 910.466.345 lei precizând, prin cererea reconvenţională, cu privire la diferenţa de valoare dintre preţul înscris în contract şi suma pentru care a fost emisă factura fiscală, faptul că devizul de ofertă a fost emis pentru o anumită grosime a asfaltului, iar ulterior s-a constatat că pentru realizarea lucrării este necesară o grosime a asfaltului mai mare, beneficiarul lucrării acceptând efectuarea lucrării şi plata preţului conform cu valoarea stabilită în raport de această grosime.
Din coroborarea celor relatate de către părţi cu concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul tehnic R.M. şi completarea adusă acestui raport, instanţa a reţinut că în luna noiembrie 2004, pârâta-reclamantă reconvenţională SC D.P.L. Alba SA a efectuat o lucrare de asfaltare a terenului situat în Alba Iulia, str. P., F.N., în suprafaţă de 2603 m.p., cu o grosime medie de 5,9 cm.
In raportul de expertiză s-a precizat că valoarea de 630.269.509 lei, inclusiv TVA, stabilită prin contract, este pentru o grosime a stratului de beton asfaltic de 4 cm în timp ce pentru o grosime a stratului de beton asfaltic de 5,9 cm costul lucrării este în sumă de 910.466.345 lei. Totodată, s-a precizat faptul că, în contract, nu au fost prevăzute lucrări de pregătire a stratului suport şi nici nu s-a specificat că terenul de sport va avea destinaţia de teren de tenis, că acest contract nu are la bază o documentaţie tehnică, respectiv planşe şi detalii de execuţie, caiet de sarcini, în care să se prevadă grosimea stratului de asfalt, pantele necesare scurgerii apelor şi că în contract nu există nici specificaţii de calitate privind lucrările ce fac obiectul acestuia.
De asemenea, prin raportul de expertiză s-a mai precizat faptul că terenul de tenis nu poate fi utilizat ca şi spaţiu pentru jocul de tenis din cauza denivelărilor, care sunt mai mari decât cele admise de Normativul C 56-85, că pârâta nu a avut ca sarcină prin contract efectuarea pregătirii terenului înainte de turnarea betonului asfaltic, că denivelările existente pe terenul de tenis nr. 2 sunt ca urmare a pregătirii necorespunzătoare a stratului de bază a platformei şi executării în perioadă de timp friguros şi că pentru ca terenul să poată fi folosit pentru destinaţie sunt necesare lucrări de remediere, care se pot executa de către pârâta – reclamantă reconvenţională.
Prin completarea raportului de expertiză s-a estimat costul lucrărilor de remediere la suma de 14.251 lei şi că atât executantul lucrării,
cât şi beneficiarii erau obligaţi să participe la asigurarea calităţii în realizarea lucrărilor de construcţii.
In ceea ce priveşte susţinerile reclamantei-pârâte reconvenţionale SC W.C.Ţ. SRL cu privire la faptul că nu a fost de acord cu preţul stabilit de pârâtă în urma finalizării lucrărilor, tribunalul a constatat că, deşi în factura fiscală nr. 2458003 din 23 noiembrie 2004 la rubrica „semnătura de primire” există o semnătură indescifrabilă, iar ştampila societăţii pârâte lipseşte, situaţia de plată – luna noiembrie 2004, amenajări teren de sport – Contract nr. 4927 din 9 noiembrie 2004, este semnată şi ştampilată de către beneficiar, astfel că aceste susţineri au apărut ca neîntemeiate. Neîntemeiate s-au reţinut a fi şi susţinerile reclamantei-pârâte reconvenţionale potrivit cărora a plătit pârâtei-reclamante reconvenţionale o parte din preţ în avans, întrucât, din chitanţele depuse la dosar a rezultat că reclamanta-pârâtă reconvenţională a plătit pârâtei-reclamante reconvenţionale suma de 200.000.000 lei ROL ulterior datei de emitere a facturii fiscale nr. 2458003.
Prin urmare, nu s-a putut concluziona decât că reclamanta-pârâtă reconvenţională a fost de acord ca pârâta-reclamantă reconvenţională să efectueze lucrarea cu o grosime a covorului asfaltic mai mare decât cea stabilită iniţial, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile pct. 2.4 din contract, avea obligaţia de a plăti lucrarea la cantităţile real executate.
In ceea ce priveşte calitatea lucrării executate de către pârâta-recla-mantă reconvenţională, faţă de faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 10/1995, reclamanta-pârâtă reconvenţională are obligaţia de a pune la dispoziţia executantului lucrării documentaţia tehnică cu toate detaliile de execuţie tehnică şi specificaţiile de calitate ale lucrării ce urmează a fi executate, obligaţie pe care aceasta nu a îndeplinit-o, pârâta-reclamantă reconvenţională executând lucrarea de amenajare fară a avea o atare documentaţie la dispoziţie, cât şi faţă de faptul că, prin raportul de expertiză, s-a reţinut că denivelările existente la terenul de tenis nr. 2, s-au produs din cauză că nu au fost efectuate lucrări de pregătire a stratului suport, lucrări care nu au fost prevăzute în contract, şi nu din cauza modului în care pârâta-reclamantă reconvenţională a executat lucrările, s-a reţinut că obligaţia de a suporta costul lucrărilor de remediere îi revine în totalitate reclamantei-pârâte reconvenţionale, excepţia de neexecutare a contractului de către pârâta-reclamantă reconvenţională fiind nefondată.
Dat fiind faptul că în contract s-au prevăzut penalităţi de întârziere de 0,06 % pe zi de întârziere (art. 10) pârâta reclamantă-reconven-ţională este îndreptăţită şi la plata acestora pe perioada 12 decembrie 2004 – 31 martie 2006, penalităţi care se ridică la suma de 20248,29 lei, precum şi în continuare până la plata debitului, însă fară a depăşi,
în ccea ce priveşte cuantumul total al penalităţilor de întârziere, sumă maximă de 73.046,64 lei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 4 alin. (3) ale Legii nr. 469/2002.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC W.C.Ţ. SRL care solicită admiterea apelului şi modificarea în totalitate a sentinţei atacate iar, după rejudecarea în fond a cauzei, să fie admisă acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC D.P.L. Alba SA precum şi respingerea acţiunii reconvenţionale a pârâtei intimate SC D.P.L. Alba SA.
In motivele de recurs arată în esenţă faptul că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală deoarece pârâta, deşi a încheiat contractul de construcţii montaj cu reclamanta pentru lucrarea intitulată ,Amenajare teren sport Alba Iulia” pentru preţul de 630.269.509 lei ROL după ce a constatat că stratul suport nu permite executarea corespunzătoare a lucrării, împrejurare care nu a fost semnalată în scris, a concluzionat că se impune o grosime mai mare a covorului asfaltic, modificând unilateral contractul, neîncheind act adiţional în acest sens şi neprezentând un nou deviz de lucrări cu cantităţile previzionate a se utiliza.
Se arată că înscrisurile „situaţie de plată-luna noiembrie 2004” şi factura nr. 2458003 din 23 noiembrie 2004 nu suplinesc încheierea unui act adiţional, semnat şi ştampilat de reprezentanţii legali ai societăţii. Susţine că, pe aceste acte (factură şi situaţie lucrări), se află o semnătură care nu este aceea a reprezentantului legal al societăţii. Mai arată că pârâta nu a prezentat liste de cantităţi reale de lucrări sau un alt act care să ateste că s-au executat lucrări în valoarea respectivă, iar devizul cu cantităţile reale nu a fost niciodată acceptat.
Referitor la factura nesemnată şi neştampilată susţine că semnătura indescifrabilă nu angajează nicidecum societatea, plăţile făcute prin bancă având rolul de a stinge obligaţia de plată convenită prin contract şi nu şi cea din factură.
Se critică reţinerea instanţei potrivit căreia reclamanta nu ar fi pus la dispoziţia pârâtei documentaţia tehnică şi detaliile de execuţie dar nici pârâta, când a constatat că stratul suport nu este corespunzător, nu a făcut o comunicare în scris a acestui fapt, începând şi realizând
lucrarea în orice condiţii.
Se mai susţine, de asemenea, că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul nr. 2 de tenis, pe o suprafaţă de aproximativ 30 % are denivelări mai mari decât cele admise, drept urmare, terenul nu poate fi folosit ca şi spaţiu pentru jocul de tenis din cauza denivelărilor.
Pârâta-reclamantă reconvenţională a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind nelegală şi netemeinică.
Analizând apelul de faţă prin prisma motivelor de apel şi din oficiu în temeiul art. 295 C. proc. civ., curtea constată că apelul este neîntemeiat.
Apelanta reclamantă a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei asumate prin contractul de execuţie de lucrări de construcţii montaj nr. 4927 din 9 noiembrie 2004 şi să se dispună rezoluţiunea parţială a contractului de execuţie de lucrări până la concurenţa preţului real al lucrărilor de execuţie efectuate de pârâtă.
In apel, reclamanta a precizat cererea în sensul că a indicat prin precizarea depusă la dosar că partea neexecutată din contract priveşte asfaltarea, respectiv turnarea stratului asfaltic bituminos a terenului de fotbal. In explicaţiile date în motivarea precizării arată că „Deşi pârâta a executat această lucrare calitatea lucrării nu a fost corespunzătoare”.
In drept acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 1020-1021
C. civ. şi art. 111 C. proc. civ.
Rezoluţiunea unui contract, chiar şi parţială, constă într-o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic şi are ca efect desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Pentru a fi admisibilă rezoluţiunea, instanţa trebuie să aprecieze îndeplinirea cerinţelor ca una din părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce rezultă din contract; neexecutarea să fie imputabilă celui care nu şi-a îndeplinit obligaţia şi debitorul obligaţiei să fi fost pus în întârziere.
Pe de altă parte, instanţa este datoare să aprecieze dacă natura contractului permite pronunţarea unei rezoluţiuni parţiale în condiţiile în care efectul rezoluţiunii este repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, şi restituirea reciprocă a prestaţiilor în temeiul contractului desfiinţat.
Reclamanta invocă neexecutarea obligaţiei de asfaltare a terenului pentru ca să recunoască în acelaşi timp că asfaltarea s-a executat dar cu deficienţe calitative, aspect care de altfel rezultă din probatoriul
administrat, susţinerile părţilor şi expertiza tehnică. In speţă, problema în discuţie este nu neexecutarea unei obligaţii, ci executarea necorespunzătoare a obligaţiei de asfaltare, această necorespundere rezultând, aşa cum susţine reclamanta pârâtă reconvenţională, din apariţia unor denivelări la stratul de gazon artificial determinat de turnarea asfaltului pe un strat suport insuficient pregătit.
Prin urmare, obligaţia neexecutată nu este aceea de asfaltare, deoarece asfaltarea s-a executat, ci aceea de nepregătire a stratului suport pentru turnarea asfaltului. Curtea constată că obligaţia de pregătire a stratului suport nu rezultă din contract, contractul nr. 4927 din 9 noiembrie 2004 necuprinzând nicio clauză care să includă o astfel de lucrare. Această pregătire a stratului suport nu rezultă din contract, după cum nu a fost stipulată nici în alte documentaţii, planuri de execuţie sau din proiectul pe care beneficiarul ar fi trebuit să le pună la dispoziţia executantului pentru realizarea lucrării.
In consecinţă, neexecutarea pregătirii stratului suport pentru aplicarea asfaltului nu este imputabilă pârâtei reclamantă reconvenţională. Pe de altă parte, nici condiţia punerii în întârziere a debitorului obligaţiei nu este îndeplinită, nefacându-se această dovadă la dosar, beneficiarul SC W.C.Ţ. SRL neadresând nicio notificare executantului SC
D.P.L. Alba SA despre nemulţumirea sa cu privire Ia executarea lucrării.
Cât priveşte susţinerea beneficiarului lucrării, că aceasta a fost executată cu deficienţe de calitate (aşa cum rezultă din precizarea făcută în recurs), procedura de urmat era aceea a notificării executantului într-un termen de 6 luni de la data constatării calitătii neco-respunzătoare, conform Decretului 167/1958 art. 4 lit. a).
Analizând în continuare îndeplinirea cerinţelor privind rezoluţiunea parţială a contractului, Curtea constată că, în speţă, nu se poate dispune o rezoluţiune parţială a contractului, natura lui nedând această posibilitate, obiectul contractului în integralitatea lui constând tocmai în „Amenajare teren sport Alba Iulia” ceea ce înseamnă de fapt „asfaltarea terenului de sport” sau „lucrarea de îmbrăcăminte din beton asfaltic”, aşa cum afirma expertul în lucrarea de expertiză tehnică depusă la dosar fond.
Astfel, Curtea constată că, după modul în care a fost formulată şi temeiul de drept invocat, cererea reclamantei este inadmisibilă, pentru că, pe de o parte, obligaţia neexecutată (pregătirea stratului suport) nu rezultă din contract şi nu se datorează culpei pârâtei iar pârâta nu a fost pusă în întârziere, iar pe de altă parte, natura contractului nu permite rezoluţiunea parţială, iar repunerea părţilor în situaţia anterioară este imposibil de făcut în condiţiile în care nu s-au cerut daune interese.
în consecinţă, în mod temeinic şi legal judecătorul Tribunalului Alba a respins cererea reclamantei.
In ce priveşte cererea reconvenţională, în mod corect a fost admisă. Reclamanta-reconvenţională şi-a îndeplinit obligaţia de asfaltare a terenului de sport, chiar la o grosime mai mare decât cea
convenită iniţial, prin urmare este îndreptăţită la plata preţului. Penalităţile rezultă din clauza penală prevăzută de art. 10 din contract şi se cuvin a fi plătite de către pârâtă reconvenţională, fiind îndeplinite cerinţele stipulate în articolul 10 din Contractul nr. 4927 din 9 noiembrie 2004 plata nefacându-se la termenul stabilit de 15 zile de la depunerea facturii.
Deşi pârâta reconvenţională contestă semnătura de pe factură, totuşi a semnat şi ştampilat situaţia de lucrări aflată la dosarul de fond. Aceste acte nu au fost contestate prin procedurile legale de înscriere în fals, prin urmare au putere probantă în cauza de faţă.
Ca atare, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins apelul reclamantei şi a menţinut hotărârea atacată ca legală şi temeinică.
