C. proc. civ., art. 594
Desfiinţarea sechestrului asigurător este o procedură specială, în cadrul căreia judecătorul analizează doar îndeplinirea condiţii
lor art. 594 C. proc. civ., nefiind abilitat să examineze apărări de fond care exced limitelor învestirii sale.
Decizia nr. 58 din 25 ianuarie 2010
Prin încheierea nr. 123 din ÎO.11.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă cererea reclamantei SC A.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SA Iaşi.
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că prin încheierea nr. 93 din 08.07.2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a admis cererea formulată de SC C.B. SA Iaşi şi s-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea reclamantei până la concurenţa sumei de 369.867,05 lei, încheierea fiind modificată doar în parte prin decizia 1179/06.10.2009, în sensul că s-a admis recursul declarat de reclamantă şi s-a majorat cuantumul cauţiunii datorate de SC C.B. SA Iaşi.
Potrivit art. 594 C. proc. civ.: ” Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator.”
Instanţa nu a primit susţinerile reclamantei în sensul că dă o garanţie îndestulătoare constând în beneficiul contractului de lucrări încheiat între reclamantă şi Consiliul Local al comunei C., din care rezultă că preţul pe care trebuie să îl încaseze este dc 1.890.908.000 lei plus TVA, cu mult peste valoarea de 36.9867,06 lei pentru care a fost înfiinţat sechestrul asigurator. Astfel, pe de o parte din contractul de lucrări se constată, la art. 6, că durata acestuia a fost de trei luni, derulându-se în perioada 03.08.2009 – 03.11.2009, iar conform art. 20.1. plăţile datorate de achizitor sunt cele declarate în propunerea financiară, anexă la contract. Acest contract fiind deja expirat, în cazul în care reclamanta ar fi obţinut suma de bani stipulată ar fi putut să o indisponibilizeze parţial, până la concurenţa suinei solicitate, pentru a constitui o garanţie îndestulătoare în sensul legii, ceea ce nu a înţeles să facă.
Legiuitorul, prin art. 591 C. proc. civ., a urmărit ca în cazul neîndepli-nirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor comerciale ce revin părţilor din convenţiile încheiate, datorită culpei debitorului sau altor cauze, să se dea posibilitatea creditorului să acceadă la garanţii de natură a-i asigura atât executarea integrarea a obligaţiilor asumate de debitor, cât şi protecţia sa eficientă împotriva riscurilor ce ar putea împiedica îndestularea sa.
Mai mult, codul comercial defineşte în ce constă o garanţie îndestulătoare în materie comercială, în sensul că la art. 907 alin. (3) specifică faptul că sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va
consemna suma, capitalul, interese şi cheltuieli, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.
Motivat dc aceste aspecte, rezultă că prin acţiunea formulată de debitoare nu se constituie nici o garanţie îndestulătoare care să o protejeze cu privire la riscurile ce ar putea să o împiedice în îndestulare, în cazul în care debitorul ar cădea în pretenţie.
Or, faţă de simpla împrejurare că s-a încheiat un contract între debitoare şi un terţ, instanţa a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei garanţii suficiente pentru reclamantă că acesta îşi va putea îndestula creanţa în situaţia în care va obţine un titlu executor.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, văzând în drept şi dispoziţiile art. 594 C. proc. civ., instanţa a respins cererea reclamantei SC A.I. ca nefondată.
Critica recurentei SC A.I. SRL vizează înserarea în hotărârea atacată a unor considerente străine de natura pricinii şi care ar decurge din motivarea soluţiei, exclusiv pe dispoziţiile art. 907 C. corn., în condiţiile în care acţiunea introductivă a avut ca temei art. 594 C. proc. civ., iar măsura instituirii sechestrului a avut la bază dispoziţiile art. 591 C. proc. civ.
Curtea a reţinut că hotărârea ar fi cuprins motive străine de natura pricinii, atunci când ar fi fost pronunţată cu ignorarea obiectului şi a cauzei raportului juridic dedus judecăţii.
In cauza pendinte, critica fundamentată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este întemeiată, judecătorul fondului motivând, pe larg, condiţiile în care sunt operante dispoziţiile art. 594 C. proc. civ., referirea la dispoziţiile art. 907 alin. (3) C. com. fiind făcută în ideea de a contura, mai precis, noţiunea de „garanţie îndestulătoare” în materie comercială.
Mai mult, în lumina interpretării date de Curtea Constituţională prin decizia nr. 501/2006, în care s-a statuat că nu există între creditor, sub aspectul bunurilor susceptibile de a fi supuse sechestrului asigurător, întrucât dispoziţiile art. 614 şi urm. din vechiul Cod de procedură civilă, la care face referire art. 907 C. com., se regăsesc în cuprinsul art. 591-596 din actuala reglementare, Curtea nu a reţinut nici critica vizând lipsa de legătură a dispoziţiei art. 907 C. com. cu cauza pendinte, pe considerentul invocat, respectiv că prin încheierea nr. 93/08.07.2009 a fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale SC A.I. SRL, în temeiul art. 591 alin. (1) C. proc. civ.
Nu a fost reţinută nici aplicarea greşită a legii – caz de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – în sensul că s-ar fi făcut, de judecătorul fondului, exclusiv trimitere la dispoziţiile Codului comercial, care nu ar fi avut aplicabilitate în cauză.
Aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond.
Or, considerentele evocate de judecătorul fondului atestă că acesta a aplicat corespunzător legea incidenţă raportului juridic dedus judecăţii.
Prin aplicarea greşită a legii nu se poate înţelege citarea greşită a textului – art. 907 alin. (3) în loc de art. 908 alin. (3) – ci enunţarea greşită a principiului cuprins în text, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Nici critica vizând interpretarea greşită a actului dedus judecăţii pe considerentul că, în cauză, nu s-a aplicat sechestru asigurător, exclusiv asupra bunurilor mobile, pentru a se putea susţine că, pentru ridicarea acestuia, este obligatoriu a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 908 alin. (3) C. com., nu a fost primită, deoarece cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează actul juridic, în sens de negoîium, şi nu înscrisurile doveditoare depuse de părţi, pe care instanţa le cenzurează în cadrul analizei de temeinicie a pretenţiei deduse judecăţii.
In mod judicios a reţinut judecătorul fondului că nu au fost oferite garanţii îndestulătoare de către recurenta-reclamantă, contractul de lucrări nr. 2835/27.07.2009 fiind expirat din 03.11.2009, împrejurare în care recurenta ar fi putut indisponibiliza suma dc bani obţinută din derularea acestuia, pentru a constitui o garanţie îndestulătoare în sensul legii, ceea ce nu a înţeles să facă.
Nici înscrisurile depuse în recurs nu reprezintă garanţii îndestulătoare. Au fost depuse: autorizaţia de construire nr. 1379/29.08.2007, prin care recurenta e autorizată să construiască un imobil de locuinţe colective pe teren proprietate şi o declaraţic de cesiune referitoare la creanţa, pe care o deţine asupra SC C. RG & NV C. SRL Iaşi în baza sentinţei comerciale executorii nr. 631 l/COM/02.07.2008 pronunţate de Tribunalul Iaşi.
Cum sentinţa este executorie, în cazul în care recurenta ar fi obţinut suma de bani inserată în dispozitivul acesteia, ar fi avut posibilitatea să o indisponibilizeze, până la concurenţa sumei solicitate, pentru a constitui o garanţie îndestulătoare, ceea ce nu a efectuat.
Desfiinţarea sechestrului asigurător este o procedură specială, în cadrul căreia judecătorul analizează doar îndeplinirea condiţiilor art. 594 C. proc. civ., nefiind abilitat să examineze apărări de fond – achitarea integrală a sumei datorate pârâtei-intimate – care exced limitelor învestirii sale.
Faţă de cele anterior expuse, Curtea a reţinut că recursul SC A.I. SRL este nefondat şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins, fiind menţinută încheierea nr. 123/10.11.2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi prin care a fost respinsă cererea SC A.I. SRL, în contradictoriu cu SC C.B. SA, vizând ridicarea sechestrului asigurător, înfiinţat prin încheierea nr. 93/08.07.2009 a Tribunalului Iaşi.
