Un efect al deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unui debitor îl constituie suspendarea acţiunilor judiciare şi a urmăririlor silite individuale pornite împotriva debitorului, în temeiul art. 36 din Legea insolvenţei. Aceasta înseamnă că nici o urmărire silită individuală asupra vreunui bun din averea debitorului nu mai poate fi iniţiată ori continuată după deschiderea procedurii.
Cu toate acestea, din raţiuni de protecţie a creditorilor garantaţi, legiuitorul a reglementat prin art. 39, posibilitatea unui creditor titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, de a solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 cu privire al creanţa sa şi valorificarea imediată în cadrul procedurii a bunului asupra căruia poartă garanţia, dacă sunt îndeplinite condiţiile enumerate la alin. (1) pct. A şi B şi alin. (2):
– valoarea bunului pe care s-a constituit ipoteca, este pe deplin acoperită de valoarea creanţei garantate, adică valoarea creanţei este mai mare decât valoarea bunului.
– bunul nu prezintă o importanţă deosebită pentru reuşita planului de reorganizare propus
– bunul nu face parte dintr-un ansamblu funcţional încât prin vânzarea lui separată valoarea bunurilor rămase nu s-ar diminua
– nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate iar debitorul nu a oferit o garanţie împotriva riscului deteriorării valorii de piaţă.
– administratorul judiciar nu a oferit vreo garanţie creditorului în condiţiile prevăzute la alin. (2) al art. 39, care să determine judecătorul-sindic să respingă cererea.
Secţia comercială, Decizia nr. 228 din 16 februarie 2011
Prin cererea înregistrată la 10.09.2010, creditoarea B.T – Sucursala Slatina, ca și creditor titular al unei creanțe garantate cu ipotecă, a solicitat judecătorului sindic, în temeiul art. 39 din legea insolvenței, ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 cu privire al creanța sa și valorificarea imediată în cadrul procedurii a bunului asupra căruia poartă garanția, respectiv apartament situat în Slatina, str. Libertății, nr. 9, bl. 9, sc. A, parter, ap.12
Prin Sentința nr. 1081 din 25.10.2010 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 2291/104/2009, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de creditoare în contradictoriu cu pârâta debitoare SC V.C. SRL și cu administratorul judiciar AMT S.I. SPRL.
împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Un efect al deschiderii procedurii insolvenței împotriva unui debitor îl constituie suspendarea acțiunilor judiciare și a urmăririlor silite individuale pornite împotriva debitorului, în temeiul art. 36 din Legea insolvenței. Aceasta înseamnă că nici o urmărire silită individuală asupra vreunui bun din averea debitorului nu mai poate fi inițiată ori continuată după deschiderea procedurii.
Cu toate acestea, din rațiuni de protecție a creditorilor garantați, legiuitorul a reglementat prin art. 39, posibilitatea unui creditor titular al unei creanțe garantate cu ipotecă, de a solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 cu privire al creanța sa și valorificarea imediată în cadrul procedurii a bunului asupra căruia poartă garanția, dacă sunt îndeplinite condițiile enumerate la pct. a și b și alin. (2).
în speță, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile ridicării suspendării prevăzute de art. 36 și că judecătorul-sindic a făcut o apreciere greșită a situației de fapt, urmând ca soluția să fie modificată prin prisma dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ.
în cauză, creditorul este un creditor garantat, având o creanță în cuantum de 1.804.893,95 lei înscrisă în tabelul de creanțe, garantată cu ipotecă asupra apartamentului situat în Slatina, str. L, nr. 9, bl. 9, sc. A, parter, ap.12, proprietatea debitorului, fiind deci îndeplinite premisele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) din art. 39, Curtea constată că valoarea bunului pe care s-a constituit ipoteca, așa cum rezultă din cele două rapoarte de evaluare depuse la dosar, este pe deplin acoperită de valoarea creanței garantate, adică valoarea creanței este mai mare decât valoarea bunului. Mai mult, decât atât, valoarea de piață a bunului este în scădere în contextul crizei economice care a determinat o scădere continuă a pieței imobiliare. Susținerea debitoarei potrivit căreia nu a fost evaluat bunul nu poate fi primită câtă vreme creditoarea a depus la dosar două rapoarte de evaluare care atestă valoarea bunului și scăderea valorii de piață ca efect al crizei economice.
Analizând conținutul planului și având în vedere destinația bunului, Curtea apreciază că bunul nu prezintă o importanță deosebită pentru reușita planului de reorganizare propus, condiție prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. a). Bunul reprezintă sediul social declarat în registrul comerțului iar nu locul unde debitorul își desfășoară o activitatea cu scop lucrativ, având în vedere specificul activității sale, pentru ca acest bun să aibă o importanță deosebită în reorganizarea activității. Din proiectul de plan de reorganizare reiese că societatea are în patrimoniu și alte clădiri în care se desfășoară activitatea propriu-zisă. într-adevăr sediul social este important pentru persoana juridică fiind locul de unde se desfășoară conducerea activității și locul unde se păstrează documentele dar, acest loc poate fi mutat într-o altă clădire din patrimoniu și nu este neapărat esențial pentru reorganizare. Potrivit alin. 3) al art. 3, debitorul nu a dovedit prin proiectul de plan propus că acest bun îi este de a importanță deosebită pentru reușita reorganizării, sarcina probei revenind acestuia, prin voința expresă a legiuitorului, creditorul trebuind să dovedească numai îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (1) lit. b).
în ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b), Curtea apreciază că apartamentul nu face parte dintr-un ansamblu funcțional și că prin vânzarea lui separată valoarea bunurilor rămase nu s-ar diminua. Potrivit dispozițiilor art. 116 alin. (4), prin ansamblu funcțional se înțelege acele bunuri ale debitorului care împreună asigură realizarea unui produs finit de sine stătător sau permit desfășurarea unei afaceri independente. Ori, obiectul activității debitoarei îl reprezintă construcțiile iar un apartament în care este declarat sediul social nu face parte din activele de producție ale debitoarei, care sunt situate în alte locuri și deci acest bun nu contribuie la realizarea unui produs finit de sine stătător și nici nu permite desfășurarea unei afaceri independente. Pe de altă parte, prin vânzarea separată a apartamentului nu se afectează în nici un fel valoarea celorlalte bunuri mai ales în condițiile în care ele au amplasări diferite în localitate și nu constituie un ansamblu funcțional.
Curtea apreciază că nu ne aflăm nici în ipotezele prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b) deoarece nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate care, în condițiile scăderii valorii bunului va fi acoperită într-o măsură tot mai redusă odată cu trecere timpului și în condițiile în care efectele crizei economice sunt departe de a dispărea iar debitoarea nu a oferit o garanție împotriva riscului deteriorării valorii de piață.
Curtea mai constată că nici administratorul judiciar nu a oferit vreo garanție creditorului în condițiile prevăzute la alin. (2) al art. 39, care să determine judecătorul-sindic să respingă cererea.
Analizând fișa dosarului de insolență, Curtea mai reține că procedura este tergiversată, că aceasta a fost deschisă în urmă cu peste 1 an și jumătate și se află tot în perioada de observație și că prin tergiversare drepturile creditorului garantat se depreciază.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o soluție netemeinică, bazată pe aprecierea eronată a situației de fapt și a condițiilor prevăzute de art. 39 încât, în temeiul art. 3041 C.proc.civ., va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul admiterii cererii creditorului garantat.
Astfel, se va dispune ridicarea suspendării prevăzute la art.36 cu privire la creanța creditorului garantat B.T. SA și valorificarea imediată în cadrul procedurii, de către lichidator, conform art.116 – 118 din Legea insolvenței și cu condiția achitării din preț a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1 a bunului afectat garanției.
(Judecător Nicoleta Țăndăreanu)
