Cu toate acestea, din ratiuni de protectie a creditorilor garantati, legiuitorul a reglementat prin art.39, posibilitatea unui creditor titular al unei creante garantate cu ipoteca, de a solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii prevazute de art.36 cu privire al creanta sa si valorificarea imediata în cadrul procedurii a bunului asupra caruia poarta garantia, daca sunt îndeplinite conditiile enumerate la alin.1 pct. A si B si alin.2:
– valoarea bunului pe care s-a constituit ipoteca, este pe deplin acoperita de valoarea creantei garantate, adica valoarea creantei este mai mare decât valoarea bunului.
– bunul nu prezinta o importanta deosebita pentru reusita planului de reorganizare propus
– bunul nu face parte dintr-un ansamblu functional încât prin vânzarea lui separata valoarea bunurilor ramase nu s-ar diminua
– nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate iar debitorul nu a oferit o garantie împotriva riscului deteriorarii valorii de piata.
– administratorul judiciar nu a oferit vreo garantie creditorului în conditiile prevazute la aliniatul 2 al art.39, care sa determine judecatorul-sindic sa respinga cererea.
Prin cererea înregistrata la 10.09.2010, creditoarea B.T – SUCURSALA SLATINA, ca si creditor titular al unei creante garantate cu ipoteca, a solicitat judecatorului sindic, în temeiul art.39 din legea insolventei, ridicarea suspendarii prevazute de art.36 cu privire al creanta sa si valorificarea imediata în cadrul procedurii a bunului asupra caruia poarta garantia, respectiv apartament situat în Slatina, str. Libertatii, nr.9, bl.9, sc. A, parter, ap.12
Prin Sentinta nr. 1081 din 25 octombrie 2010 pronuntata de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 2291/104/2009, s-a respins ca neîntemeiata actiunea formulata de creditoare în contradictoriu cu pârâta debitoare SC V.C. SRL si cu administratorul judiciar AMT S.I. SPRL .
Împotriva sentintei a formulat recurs creditoarea, criticând-o ca netemeinica si nelegala.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arata în continuare:
Un efect al deschiderii procedurii insolventei împotriva unui debitor îl constituie suspendarea actiunilor judiciare si a urmaririlor silite individuale pornite împotriva debitorului, în temeiul art.36 din Legea insolventei. Aceasta înseamna ca nici o urmarire silita individuala asupra vreunui bun din averea debitorului nu mai poate fi initiata ori continuata dupa deschiderea procedurii.
Cu toate acestea, din ratiuni de protectie a creditorilor garantati, legiuitorul a reglementat prin art.39, posibilitatea unui creditor titular al unei creante garantate cu ipoteca, de a solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii prevazute de art.36 cu privire al creanta sa si valorificarea imediata în cadrul procedurii a bunului asupra caruia poarta garantia, daca sunt îndeplinite conditiile enumerate la pct.A si B si alin.2.
În speta, Curtea apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile ridicarii suspendarii prevazute de art.36 si ca judecatorul-sindic a facut o apreciere gresita a situatiei de fapt, urmând ca solutia sa fie modificata prin prisma dispozitiilor art.3041 cod procedura civila.
În cauza, creditorul este un creditor garantat, având o creanta în cuantum de 1.804.893,95 lei înscrisa în tabelul de creante, garantata cu ipoteca asupra apartamentului situat în Slatina, str. L, nr.9, bl.9, sc. A, parter, ap.12, proprietatea debitorului, fiind deci îndeplinite premisele prevazute de art.29 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Verificând îndeplinirea conditiilor prevazute la alin.1 lit. A din art.39, Curtea constata ca valoarea bunului pe care s-a constituit ipoteca, asa cum rezulta din cele doua rapoarte de evaluare depuse la dosar, este pe deplin acoperita de valoarea creantei garantate, adica valoarea creantei este mai mare decât valoarea bunului. Mai mult, decât atât, valoarea de piata a bunului este în scadere în contextul crizei economice care a determinat o scadere continua a pietei imobiliare. Sustinerea debitoarei potrivit careia nu a fost evaluat bunul nu poate fi primita câta vreme creditoarea a depus la dosar doua rapoarte de evaluare care atesta valoarea bunului si scaderea valorii de piata ca efect al crizei economice.
Analizând continutul planului si având în vedere destinatia bunului, Curtea apreciaza ca bunul nu prezinta o importanta deosebita pentru reusita planului de reorganizare propus, conditie prevazuta de art.39 alin.1 lit.A.a. Bunul reprezinta sediul social declarat în registrul comertului iar nu locul unde debitorul îsi desfasoara o activitatea cu scop lucrativ, având în vedere specificul activitatii sale, pentru ca acest bun sa aiba o importanta deosebita în reorganizarea activitatii. Din proiectul de plan de reorganizare reiese ca societatea are în patrimoniu si alte cladiri în care se desfasoara activitatea propriu-zisa. Într-adevar sediul social este important pentru persoana juridica fiind locul de unde se desfasoara conducerea activitatii si locul unde se pastreaza documentele dar, acest loc poate fi mutat într-o alta cladire din patrimoniu si nu este neaparat esential pentru reorganizare. Potrivit aliniatului 3 al art.3, debitorul nu a dovedit prin proiectul de plan propus ca acest bun îi este de a importanta deosebita pentru reusita reorganizarii, sarcina probei revenind acestuia, prin vointa expresa a legiuitorului, creditorul trebuind sa dovedeasca numai îndeplinirea conditiei prevazute la alin.1 lit.A.b.
În ce priveste îndeplinirea conditiei prevazute de art. 39 alin.1 lit.A.b, Curtea apreciaza ca apartamentul nu face parte dintr-un ansamblu functional si ca prin vânzarea lui separata valoarea bunurilor ramase nu s-ar diminua. Potrivit dispozitiilor art.116 alin.4, prin ansamblu functional se întelege acele bunuri ale debitorului care împreuna asigura realizarea unui produs finit de sine statator sau permit desfasurarea unei afaceri independente. Ori, obiectul activitatii debitoarei îl reprezinta constructiile iar un apartament în care este declarat sediul social nu face parte din activele de productie ale debitoarei, care sunt situate în alte locuri si deci acest bun nu contribuie la realizarea unui produs finit de sine statator si nici nu permite desfasurarea unei afaceri independente. Pe de alta parte, prin vânzarea separata a apartamentului nu se afecteaza în nici un fel valoarea celorlalte bunuri mai ales în conditiile în care ele au amplasari diferite în localitate si nu constituie un ansamblu functional.
Curtea apreciaza ca nu ne aflam nici în ipotezele prevazute la art.39 alin.1 lit. B. deoarece nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate care, în conditiile scaderii valorii bunului va fi acoperita într-o masura tot mai redusa odata cu trecere timpului si în conditiile în care efectele crizei economice sunt departe de a disparea iar debitoarea nu a oferit o garantie împotriva riscului deteriorarii valorii de piata.
Curtea mai constata ca nici administratorul judiciar nu a oferit vreo garantie creditorului în conditiile prevazute la aliniatul 2 al art.39, care sa determine judecatorul-sindic sa respinga cererea.
Analizând fisa dosarului de insolenta, Curtea mai retine ca procedura este tergiversata, ca aceasta a fost deschisa în urma cu peste 1 an si jumatate si se afla tot în perioada de observatie si ca prin tergiversare drepturile creditorului garantat se depreciaza.
Fata de aceste considerente, Curtea apreciaza ca judecatorul-sindic a pronuntat o solutie netemeinica, bazata pe aprecierea eronata a situatiei de fapt si a conditiilor prevazute de art.39 încât, în temeiul art.3041 cod procedura civila, va admite recursul si va modifica sentinta recurata în sensul admiterii cererii creditorului garantat.
Astfel, se va dispune ridicarea suspendarii prevazute la art.36 cu privire la creanta creditorului garantat B.T. SA si valorificarea imediata în cadrul procedurii, de catre lichidator, conform art.116 – 118 din Legea insolventei si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art.121 alin.1 pct.1 a bunului afectat garantiei.
??
??
??
??
1
