Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr.8632/40/2011 din 13.09.2011.
Prin sentinţa nr. 1935 din 20 septembrie 2011 Tribunalul Botoşani a admis cererea de intervenţie formulată în temeiul art. 71 din OUG nr. 116/2009 de SC “X” SA Botoşani prin administrator special H.I.I. împotriva cererii de înregistrare în registrul comerţului a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Asociaţilor de la S.C. “X” SA din 24.08.2011, formulată de A.M. şi a respins cererea de înregistrare în registrul comerţului de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani a Hotărârii AGOA nr. 3 din 24.08.2011 de la SC “X” SA Botoşani, formulată de A.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 17522 / 8.09.2011 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani petentul A.M. a solicitat înregistrarea în registrul comerţului a Hotărârii AGOA nr. 3/24.08.2011 de la SC “X” SA Botoşani, sens în care a depus împuternicire dată de administrator, Hotărârea nr. 3 / 24.08.2011, procesul verbal de şedinţă, copia Monitorului Oficial al României privind convocarea adunării .
Prin Hotărârea a cărei înscriere, în registrul comerţului, s-a solicitat prin cererea mai sus menţionată, Adunarea Generală a Acţionarilor de la SC “X” SA Botoşani, la care au participat 16 acţionari din totalul de 38 acţionari, a aprobat revocarea din funcţie a administratorilor M.I., P.I.O., H.I.I., B.I. şi T.G., precum şi a administratorului special H.I.I. şi a numit administrator unic pe G.D.
Totodată, a fost numit în funcţie de administrator special A.M.chiţei Mihai şi o nouă comisie de cenzori.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa de fond a constatat că, prin sentinţa nr. 306 din 14.04.2011 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 200/40/2011 al Tribunalului Botoşani, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC “X” SA Botoşani, iar în temeiul art. 34 din a fost numit administrator judiciar provizoriu MRL SPRL Iaşi.
După deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul art. 18 din Legea nr. 85/2006 adunarea generală a acţionarilor din 5 mai 2011 a desemnat ca administrator special al SC “X” Botoşani pe H.I.I.
Potrivit textului menţionat, după deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul special desemnat de adunarea generală, reprezintă interesele societăţii şi ale acţionarilor/asociaţilor, participă la procedură pe seama debitorului şi administrează activitatea societăţii sub supravegherea administratorului judiciar.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006, la data desemnării administratorului special mandatul administratorilor statutari ai societăţii (a consiliului de administraţie/directoratului) încetează, administratorul special fiind cel care reprezintă intereselor acţionarilor/asociaţilor.
Atribuţiile administratorului special desemnat de Adunarea generală a acţionarilor sunt prevăzute în dispoziţiile art. 18 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, printre acestea fiind şi cea de administrare a activităţii societăţii, sub supravegherea administratorului judiciar desemnat de judecătorul sindic.
Din cele menţionate, rezultă cu evidenţă că după deschiderea procedurii insolvenţei societatea aflată în este reprezentată de administratorul special desemnat de adunarea generală şi administratorul judiciar provizoriu în limitele prevăzute de art. 18 şi 20 din Legea nr. 85/2006, adunarea generală a acţionarilor nemaiavând competenţa de a împuternici alte persoane cu reprezentarea societăţii.
Aşadar, după deschiderea proceduri insolvenţei activitatea societăţii aflată în insolvenţă este condusă de administratorul special sub supravegherea administratorului special conform textelor menţionate mai sus, dispoziţiile Legii nr. 31/1990 în ce priveşte conducerea societăţii nemaifiind aplicabile.
Or, este evident că Hotărârea nr. 3 din 24.08.2011, în discuţie, a fost adoptată cu adunarea generală a acţionarilor convocată în condiţiile art. 117 şi următoarele din Legea nr. 31/1990 când aceste dispoziţii nu-şi mai aveau aplicabilitatea, mandatul consiliului de administraţie abilitat să convoace o asemenea adunare încetând în momentul deschiderii procedurii insolvenţei.
Fără a analiza pe fond legalitatea şi temeinicia Hotărârii nr. 3/24.08.2011, situaţie ce excede prezentului litigiu, instanţa a constatat că aceasta prezintă o „aparenţă de nelegalitate” fiind adoptată de o adunare generală care nu mai avea competenţa de a alege conducerea societăţii aflată în insolvenţă, iar cererea de înscriere în registrul comerţului este formulată de o persoană care nu are calitate să reprezinte societatea , conform Legii nr. 85/2006.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în termen legal, a formulat recurs A.M.
În susţinerea căii de atac promovate, recurentul a arătat că, prima instanţă a interpretat greşit conţinutul sentinţei nr. 306 din 14 aprilie 2011 (prin care Tribunalul Botoşani a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC “X” SA) cât şi modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 85/2006, în funcţie de etapele procedurii, reţinând în mod eronat că mandatul administratorilor statutari încetează, iar prevederile Legii nr. 31/1990 nu îşi mai au aplicabilitatea, mandatul consiliului de administraţie abilitat să convoace adunarea încetând din momentul deschiderii procedurii insolvenţei.
Prin decizia nr.4783/24.11.2011, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Administrativ şi Fiscal a respins recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei nr. 1935 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 8632/40E/201, ca nefondat, reţinând următoarele:
Recurentul şi-a motivat recursul formulat invocând respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi a actului constitutiv al SC „X” SA Botoşani în adoptarea Hotărârii AGOA nr. 3/24.08.2011.
Astfel, în art. 18 din Legea nr. 85/2006 se arată că, după deschiderea procedurii insolvenţei, adunarea generală a acţionarilor debitorului, persoană juridică, va desemna un reprezentant persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului.
Referitor la procedura de desemnare a administratorului special, în art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 se arată că adunarea generală a acţionarilor debitorului va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar în maxim 10 zile de la deschiderea procedurii în vederea desemnării administratorului special.
Reiese aşadar că legiuitorul a înţeles prin reglementarea statutului juridic al administratorului special să excludă din procedură pe acţionarii /asociaţii debitorului întrucât, în mod exclusiv, administratorul special este un reprezentant al lor care reprezintă interesele societăţii , el având atribuţii exclusiv prevăzute de lege, în funcţie de faza procedurii.
În consecinţă, după deschiderea procedurii insolvenţei dispoziţiile Legii nr. 31/1990, referitoare la atribuţiile organelor de conducere a societăţii, a prevederilor ce reglementează convocarea şi ţinerea adunării generale ordinare/extraordinare a acţionarilor îşi încetează aplicabilitatea, debitorul fiind supus exclusiv dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.
Mai mult, în aplicarea dispoziţiilor din legea nr. 85/2006, anterior citate, administratorul judiciar a convocat adunarea acţionarilor SC „X” SA, iar prin Hotărârea AGEA din 5 mai 2011 a fost desemnat administratorul special al debitoarei, în persoana d-lui H.I.I.
În aceste circumstanţe, Hotărârea AGOA a SC „X” SA Botoşani nr. 3 din 24 august 2011 este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea dispoziţiilor privitoare la convocarea acesteia (vezi dispoziţiile art. 3 pct. 26 din legea nr. 85/2006), dar şi a necompetenţei acesteia de a delibera după deschiderea procedurii insolvenţei (vezi dispoziţiile art. 18 din Legea nr.85/2006), astfel că cererea de intervenţie formulată de SC „X” SA Botoşani prin administrator special H.I.I. în temeiul art. 46 din Legea nr. 31/1990 apare ca fondată.
Faţă de cele ce preced, cum textele de lege invocate de recurent nu sunt aplicabile în cauză, nefiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 din Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
